141 matches
-
am întrecut măsura. Am făcut ziariste și din niște "parașute" care trebuiau strecurate în patul unor ambasadori, și din niște semianalfabete care însoțesc delegații oficiale, apoi trafichează dosare cu informații, trag de limbă și de curea politicieni și funcționari, se oțărăsc pe canalele de televiziune și lasă impresia că toată țara e la fel ca ele. E prea mult!" scrie exasperat Nistorescu. * Din COTIDIANUL aflăm că persoanele care au un cîine, o pisică sau un acvariu cu pești exotici nu pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15545_a_16870]
-
niciun număr. - Păi, formează, ce stai? - Ce, că nu știu niciunul... - Formează și tu unul la întâmplare. - Și dacă răspunde altcineva? - Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... - Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă: Iadeș! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor: - Eu n-am vorbit niciodată la telefon.... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
în cale - Ba încolo, ba încolo, Chiar dacă o trimiteai Să te însoțească. Ea, nu și nu! Până când s-a hotărât Să-ți vorbească - de la egal la egal. Până când?, ai întrebat-o Până la mormânt. (a fost răspunsul) Cum așa?, te-ai oțărât, Tu femeie. Mârșavă, umbra s-a luminat În toate detaliile Soarelui Și ți-a strigat în față: Că tu femeie, N-ai respectat cuvântul Lui Dumnezeu Și ți-ai numărat vârsta Dintr-o decadă într-alta, Lăsându-mă pe mine
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
pare rău. Acum îmi dau seama că sfîrșitul devine neobișnuit de dureros pentru tine. Ai un copil. Cîți ani are? — Nu știu. Timpul tău trece mult prea repede și nu-mi dau seama. După un moment de tăcere, iluzionistul se oțărî: — Nu-mi pot schimba planul acum. De ce să fiu eu mai filotim decît secolul meu? Milioanele de copii care au fost uciși mișelește în acest secol este... nu da în mine! Lanark abia își încordase mușchii, dar iluzionistul alunecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
totuși se punea la un fel de licitație. Apoi numai primul născut se putea însura, împrejurare prin care se escitau multe patimi urâcioase ș. a. m. d. Să se mai mire cineva că evreii, în amărârea lor în contra opresorilor, s-au oțărât cu totul, că caracterul întregului popor e corupt, să ne mai mirăm că mai târziu încercară a deveni din nimic totul? Se 'nțelege însă: corupțiunea nu se putea tăgădui, în fabricațiune și negoț evreii introduseră procederi pe de o parte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
despre echipe și jucători. Mircea locuia pe scară cu un fotbalist care era-n echipa națională, Popa de la Dinamo. Venea mereu beat. Avea o fetiță foarte drăgălașă. Ce de jucării îi aducea din toate țările! După ce luau bilete, tata se oțăra că le băgau pe gât și un program de doi lei cu numele jucătorilor și niște poze din care nu se-nțelegea nimic. Apoi, o dată cu sute de bărbați, intrau pe poarta stadionului. Ce statui ciudate erau în parc! Atleți și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
între ei. "Băi, să vedeți cum e acolo, sus! Te uiți în casă la oameni, îi vezi în pat, în pielea goală..." "Să mori tu? Ai văzut-o tu pe mă-ta-n pielea goală?" "Ba pe mă-ta!", se oțărî Lumpă. "Ba pe mă-ta", îl îmbrînci iar Jean, "că tu stai la Scara 1, nu noi". Lumpă se ofticase atunci, fiindcă toți râdeau de el, și se trăsese la o parte, sprijinit de un scuter vechi, roșu, ale cărui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
instigat fiind de maica cu birtul Ce se întâmplase? Noi, eu și Băeșu, fiind de față și gazda, vorbisem cu tot entuziasmul și respectul cuvenit de marele nostru Grigorescu, de marele nostru Vlahuță, dar nu am observat că maica se oțărâse și pentru că se supărase a dat ordin să nu mai fim primiți la pensiunea dumisale. Apoi, a făcut drumul până la "marele" Băncilă, reclamându-ne că ne-am permis să vorbim de ilustrul său frate ca de un egal al nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
doi nu aveau unde să-și pună rucsacul. Rucsacii. Rucsacele. Mă rog, gențile. Din cauza balonului nu aveau loc. Și au rugat-o pe tipă să-l ia de acolo. Să-l dezumfle. Să-i facă ceva. Și asta s-a oțărât. Că de ce? Cum adică? Ea toată ziua a umblat cu balonul prin București, înțelegi ce-i aia toată ziua? Și pur și simplu nu vrea să-l ia de acolo. S-a atașat de el în așa hal încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-mi răspunde. Așa ceva nu se mai pomenise, Vasilica să nu răspundă, să nu se uite la mine. Mă întâlnesc în scenă cu Vasile, nici ăsta nu e prea tandru cu mine. Ce aveți, fraților, ce rău v-am făcut, mă oțărăsc și aflu că Vasilica este foarte nervoasă, i-a spus-o și lui Vasile când i-a spart capul cu o oală, că ea nu este curvă din alea să facă ce-i cere ei Vasile, care a văzut astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare, îi tăie Timișoara avîntul, făcîndu-i semn că înăuntru cineva tocmai spăla podeaua. — Aha, făcu Poștășică, simțind brusc nevoia să facă glume, ți-e frică să nu las urme, dar nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până unde aveam înainte amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
strigă pe nea Matei, poate pentru că acolo ar fi vrut să-l ducă pe Rafael, și uite pentru ce: — Scoate permisu’ ăla, mea Matei, permisu’ matale de pescuit. Să-l arăți lu’ ăsta. — Lasă-l naibii, se aude nea Matei, oțărându-se din stuf. Nea Matei nu mai are nici un chef. Vrea să fie lăsat în pace cu supărarea lui. A ratat ziua de pescuit, așa încât aschilambicul îl mustră pe Rafael. Rechizitoriul lui e aspru și presupune o pedeapsă pe măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a făcut de am devenit vecini, iar ele mi-au povestit, cătinel, mai cu seamă bătrâna Ecaterina, cătinel și cu vorba rară, ceva din viața lor. N-am pus întrebări, n-am fost curios de altceva. Deoarece vremea afară se oțărâse rău, m-au rugat să rămân noaptea aceea acolo. Eram înfășurat acum într-o plapumă groasă de lână, călduroasă, cotul mi-l țineam pe o pernă mică, iar sub urechea mea mă chema la somn vreo șapte perne, care mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Medievală! Știu că în vremurile de azi eclectismul academic e în mare vogă, dar Helen Waddell și Lewis Mumford nu sunt nici măcar de departe parteneri normali de așternut. în plus, cursurilor de aici le lipsește conținutul academic. Dr. Mayfield se oțărî imediat. Conținutul academic era punctul lui forte. — Nu înțeleg cum puteți spune una ca asta! zise el. Cursurile au fost structurate în așa fel încât să satisfacă cerințele studenților care urmăresc o abordare tematică. — Bietele creaturi ignorante pe care reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plăcinte cu carne de porc. Dacă tânjiți după rahaturi și, ca să le obțineți, vă folosiți de metode ilegale, cum ar fi privarea de somn, nu mă puteți acuza pe mine că vi le-am servit. Nu veniți aici să vă oțărâți la mine. Dacă sunteți prost, e problema dumneavoastră. Duceți-vă și găsiți-mi soția! — Opriți-mă, altfel îl omor pe nemernic! urlă din toți bojocii Flint, repezindu-se afară din încăpere. Intrând în biroul său, inspectorul trimise după sergentul Yates
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
negreșit cumcă el nu vrea să cucerească țara pentru persoana sa proprie și pentru sine nici chiar în privință politică, ci tot pentru biserică. Populațiunea însă nu voiește nicidecum să apariție în cele lumești Scaunului roman, și aversiunea ei ar oțărî și îngreuia lupta. S-au primit și încuviințat în mod prevenitor aproape toate celelalte cereri secundare ale regelui, precum predicarea unei cruciate contra lui Asan, escomunicarea tuturor acelora cari pe pământ unguresc ar turbura pacea sau s-ar face vinovați
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
șiruri de munți, Emul și Rhodope, prin mijlocul cărora curge Hebrus, numit îndeobște Marița. Patmos căzu curând de armele romeice conduse de Alexios Dukas Philantropenos, pe când Tzepaena se menținu statornică, nu voi nici să știe de-o supunere de bunăvoie, oțărînd rău pe ambițiosul împărat. În sfârșit monarhul acesta se hotărî să recapete cu vârful sabiei această din urmă și unică cucerire a romîno-bulgarilor și cu acest scop înaintă din Adrianopol peste castelul Stenimachos spre Tzepaena. Însă abia în fața cetății i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Aliații năvăliră în Macedonia și Tracia totodată, iar cumanii rânduiți în această din urmă provincie pustiiră și jefuiră c-o sălbatecă cruzime atât regiunea râului Rigina cât și împrejurimile orașului Didymotichos, lăsând însă cumințește de-o parte orașul întărit Adrianopol. Oțărîți prin aceasta și neaducîndu-și aminte de espresa instrucție a împăratului, potrivit căreia nu aveau voie decât a se ține în atitudine defensivă în contra inamicului, cei doi strategi porniră la atac deschis în contra cumanilor. Acești sălbateci luptători, ușor înarmați și mișcîndu-se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deci se-nchină cu omagiu de supunere în an[ul] 1391 puternicului stăpânitor al osmanilor, îi prestă jurământ de vasal și se-ndatori a plăti un tribut anual noului său suveran. Năvălirea lui Sigismund în Valachia. Acest act nu lipsi să oțărască și mai mult dușmănia între domnul Valachiei, care ca vasal al sultanului trebuia să urmeze steagul osman, și între regele Sigismund, în a căruia țară urmase de curând cea dentăi năvală a turcilor. Oțărârea era cu atât mai mare cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a colorilor și cu cât combinarea colorilor e așa de liberă ca să ni se aducă aminte de importanța acestei combinări. Nu e scopul nostru de-a urmări pîn-în minuțiozități acest punct. Însă într-o dezvoltare care se silește de-a oțărî locul fiecăruia din momentele reprezentărei dramatice nu poate lipsi un moment care-și are și el importanța sa pentru întreaga reprezentare a caracterelor, pentru că ajută a produce icoana personalității și a o ști păstra în timpul întregei ei dezvoltări. În arta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scapă Antonius Musa. Themison și câțiva dintre discipolii săi aprobă în tăcere. Mai e ceva, rostește după un timp primul. O prejudecată generală împotriva lucrărilor de disecție. Principele și Livia se privesc consternați. — Taci din gură cu prostiile astea, se oțărăște împărăteasa la el. Mi se face pielea de găină. — Chiar trebuie să mă scormonești atâta prin rană? hârșâie la un moment dat bătrânul printre dinți. Abia mai poate vorbi. Îl seacă la inimă. — Nu ajung cu degetul până în interior și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri... — Las’ că știu ce ziceam, nu e nevoie să-mi aduci tu aminte, îl repede nervos împăratul. Nefericitul se clatină. — Da’ stai odată drept, că mă amețești cu bălăbăneala asta! se oțărăște Augustus la el. Pe neașteptate, starea de spirit i se schimbă. Din certăreț de vine nostalgic. Suspină adânc: — Parcă îl văd și acum, alergând ca un nebun pe străzi și la răspântii... Trio îl urmărește cu ochii cât cepele. — Le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era o varză împuțită de-a dreptul. Păi, eu plătesc aici, nu mă joc! Mâncarea nu e rea, se justifică Carmina, neînțelegând cu ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amorțește de atâta stat în pat. Copiii se joacă de capul lor în bucătărie, că-i mai cald. Ce te uiți, bă, la mine, se răstește la puști când îl vede în drum spre baie. Nu mă uit bunică, se oțărăște copilul. Cum nu te uiți, te uiți, că așa vă învață mă-ta și tată-tu. Auzi, mămică, îi dau raportul copiii, când Rita ajunge acasă, așa a zis bunica și când eu i-am zis că o să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]