111 matches
-
și care mărginește un spațiu germanic de esență tare, la a cărui contemplare nu poți să nu rămîi cu un gust prodigios. Căci e ceva miraculos în izbucnirea atîtor spirite într-un răstimp atît de scurt. A le enumera e oțios: de la Fichte și Schelling pînă la Mozart și Schubert, de la Görres la Clemens Brantano, de la Franz Anton Mesmer (autorul teoriei eterului universal) și pînă la Carl Gustav Carus, panoplia paladinilor romantici e strivitoare. Ce ferment a dospit în aerul epocii
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
unei experiențe de viață. Tocmai de aceea, din multele volume apărute după 1989 pe marginea filozofiei noiciene, cea semnată de Ion Ianoși inspiră încredere și poate fi considerată un reper în exegeza actuală. Poate suna a precizare pedantă și oarecum oțioasă, dar Ion Ianoși este unul din puținii intelectuali români care l-au citit pe Noica de la un cap la altul, și unul dintre foarte rarii comentatori care s-au străduit să-i depisteze intuițiile fundamentale din care i s-a
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
sfîrșește, de asemenea care sunt semnele iubirii împărtășite și ce trebuie să facă unul dintre îndrăgostiți dacă celălalt îi înșeală încrederea.“ (p. 367) Declarația de intenție e pusă în practică, urmînd cercetarea fiecărei teme anunțate, într-un alai de arabescuri oțioase, care obosesc cititorul. E aici o măcinare în gol de abstracțiuni inerte, care frapează prin naivitate și irită prin idealizare silnică. Nimeni nu mai poate azi să se lase în voia unor unduiri de iluzii catulice (venerice), așa cum fac protagoniștii
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
a vedea într-însa o alternativă păguboasă la "inspirația" ce ar trebui să cînte aidoma unei ciocîrlii ivite prin generație spontanee și evoluînd pe un cer ignar) ne apare ca un mobil convingător al substanțializării sale. Drept care ni se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau nu "generației optzeciste" (fie și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e un poet singular. Dezvolîndu-se, grație apetenței d-sale
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
disputa dintre confesiuni va păli în fața amănuntului că toate vor începe să fie puse sub semnul îndoielii. În virtutea unei reacții firești de apărare, prelații vor înceta să-și mai dispute întîietatea asupra unor amănunte livrești de o subtilitate devenită brusc oțioasă, și în schimb, prinși de avalanșa unei agresiuni pînă atunci neștiute, se vor coaliza împotriva noilor dușmani: adepții luminilor iscate de rațiunea umană. Preoți-exegeți precum Bossuet și Fénelon își curmă polemicile biblice și iau poziție în fața unui Spinoza, Leibniz sau
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea greutatea unei judecăți de valoare. De pildă, Russell precizează
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
problemei discutate, dar și în raport cu gradul de diversitate a formației profesionale a participanților angrenați în actul de comunicare. Parlamentul, dar și mass-media constituie - prin finalitate socială și neomogenitatea componenței - un cadru deosebit de favorabil quiproquo-urilor involuntare, generatoare adeseori de dispute oțioase și contraproductive (evitabile în mare măsură printr-o participare responsabilă implicînd, poate nu în ultimul rînd, și luarea în considerare a diversității competenței lingvistice a vorbitorilor). Viața societății românești a înregistrat în ultimul deceniu numeroase astfel de controverse neavînd o
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
colectivizării, de la ță- răniști sau liberali pînă la familii care au ajutat cu alimente grupurile de partizani — toți se regăsec în sutele de ore de convorbiri consemnate în Arhiva de Istorie Orală. A povesti aici detaliile fiecărui caz ar fi oțios și de altfel imposibil. În totul, cele 190 de interviuri sunt o galerie de mărturii ce alcătuiesc o veritabilă literatură penitenciară, precară sub unghi estetic, dar expresivă sub unghi omenesc. Nici urmă de beletristică în rîndurile ei, numai că depoziția
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
punct de vedere, rostul filosofiei a fost să pregătească terenul pentru apariția lui Gauss și companionilor, menirea ei încheindu-se odată cu ei. Din acest motiv, istoria ideilor aduce azi cu o fosilă propedeutică, cu o galerie muzeală plină de vestigii oțioase, pe care, chiar dacă o străbați, nu o faci ca să afli cine știe ce adevăruri, ci ca să iei act de rudimentele de altă dată. Căci cunoașterea e acolo unde e știință, iar știința nu poate respira decît în mediul matematicii, de aceea balastul
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
din lumea copilăriei, pentru ca apoi, renunțînd să-l mai continue, se mulțumește să-l lipească în prima parte a volumului. Rezultatul este o alăturare peticită și nefirească, structura cărții fiind actualitatea dezechilibrată, căci primele 120 de pagini sunt un ingredient oțios și adesea plicticos, care nu se poate bucura decît de interesul autorului. Pe cititor însă nostalgiile acestea personale îl obosesc. Pînă și limba are ceva din dulceața vetustă a unei lumi stăpînite de alte ritmuri cosmice, o limbă care diferă
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
și ștergea erudiția, scrîntindu-se brusc sub iminența unei traume. Dar cum trauma întîlnirii nu a existat, Jacques Duquesne scrie un eseu doct a cărui amănunțime a informației e dozată în așa fel încît cititorul să nu moară sufocat de scolii oțioase. Oricum, la Duquesne prăpastia dintre știința din jurul unei teme și periția impusă de trăirea aceleiași teme e de netrecut, catolicul semănînd cu un erudit fără înclinații mistice, tocmai de aceea faconda de care face uz e pe cît de fermecă-
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
egalitate între opinii, poziția relativistă îndeamnă la scepticism: dacă toate părerile sînt egale, atunci toate sunt la fel de importante, caz în care nici una nu mai are întîietate, și atunci singura atitudine acceptabilă e resemnarea: e inutil a avea convingeri, ele sunt oțioase și strîmte, rod al vanității. Mai mult, e o iluzie să crezi că adevărul stă în concordanța dintre lucruri și interpretări, pentru simplul motiv că lucruri pure, golite de ingerința spiritului în ele, nu există. Realitatea în sine e o
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
companie se află în pragul colapsului financiar. Anunțându-și șeful direct, pe Will Emerson (Paul Bettany), Peter provoacă o reacție în lanț, fiecare șef anunțând un șef și mai mare până la CEO-ul întregii companii care debarcă asemeni unui zeu oțios dintr-un empireu înconjurat de aerul rarefiat al înălțimilor. Întâlnirile și confruntările succesive permit nu atât sondarea situației fără ieșire, ci ocazia de a privi cu atenție la toate aceste gulere albe. J.C.Chandor urmărește atent toate aceste fizionomii, expresivitatea
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
care provin dintr-o puzderie de genuri: bucăți de proză ce seamănă cu încercări de roman, apoi adagii de tip filosofic (capitolul „Chemare întru sfîrșit“ e o colecție de clișee ezotericoreligioase despre soarta sufletului după moarte), considerații mitologice alăturate unor oțioase precizări medicale (clasificarea tipurilor de inteligență de la p. 132 par scoase dintr-un manual), apoi note de jurnal presărate în mijlocul unor reflecții morale, la toate acestea adaugîndu-se neplăcutul procedeu al dialogului cu propriul spirit, cînd cititorul e silit să asiste
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
crusta fenomenală. Viața omului e un slalom printre fenomene fără putința de a le atinge esența. Voința, ca motor al lumii și echivalent al lui Dumnezeu, e partea inaccesibilă la care cunoașterea omului nu va ajunge nicicînd. De aceea e oțios să te întrebi care e sensul lumii și ce intenții are voința universală. Îi constatăm prezența în noi înșine și deopotrivă în toate regnurile, dar altceva despre scopul ei nu putem ști. În plus, voința nu se învață. Laitmotivul cărții
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
prin aer". Așadar mizeria mulțimilor se liricizează vizionar. Grație retoricii sale umanitarist cîrmite, poetul se dovedește, din perspectiva complementar avangardistă, drept un "seismograf" al frămîntării timpului comunitar, conform expresiei celui ce-a scris Brățara nopților. Ar fi desigur o întrebare oțioasă dacă exasperarea etică a poetului care a ales exilul se transpune într-una de poetică ori, dimpotrivă, revolta poeziei în propria-i fibră o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală, dinspre școală trebuie să vină invitația și nesațiul cunoașterii, iar mediul ziaristic trebuie să asigure plasa de siguranță pentru „funambulismul“ celor înscriși în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
părăsit metafizica și s-a refugiat în religie. S-a lepădat de teorie și s-a furișat în rugăciune. Și astfel, religia și-a luat revanșa în fața unei discipline care, secole de-a rîndul, a înecat-o sub faldurile interpretărilor oțioase. Transcendentul se trăiește, nu se teoretizează. La el nu se ajunge pe cale logică, prin silogisme călăuzite de lumina rațiunii, ci pe cale mistică, prin scîncete rupte în întuneric. Tocmai de ceea, cînd spunem azi "metafizică" ne gîndim la un set de
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
nesfârșiți, aveau fiecare frunzuliță și fiecare nervură a frunzulițelor caligrafiată cu acribie de miniaturist... Ochiuri de apă cu insule-n centru, spre care duceau istmuri de madrepor... Iar noi treceam pe deasupra norișorilor de aur și purpură cu pasul unei zeități oțioase, incapabile să mai dizolve grindina transparentă dintre noi și creația noastră, să intervină în mersul tragic al lumii... La mari intervale de timp (decenii? ani? ore? clipe?) coloana de văpaie fulgera oblic, atingând suprafața podelei în cîte-un loc și revenind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Bernarda Alba a lui, decît o soacră terifiantă, aparent(?) - abordată În alt registru din alt spațiu și timp?!... Găsesc un interviu mai vechi, din 2000, cu cel care a fost marele comedian Dem Rădulescu. Spicuiesc din el o frază aparent oțioasă : „Ce urăsc mai mult pe lume? Urăsc gara! Nu mă duc să iau trenul : am senzația că plec de tot!”. Atitudinea mea este complexă : uneori urăsc, alteori iubesc gările prin care trec...Nu mi-e rușine să recunosc, plîng cînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
decât cel dorit de el, Dubravka Ugresic, faimoasa autoare croată, și etnologul cu brățară, american de origine maghiară, cu un nume imposibil de ținut minte: Akos? Agyo? Eram după o masă grea, nu ne venea să ne ridicăm și prelungeam oțios desertul și cafeaua. Predrag nu ne-a lăsat să lâncezim totuși, ci a continuat o discuție despre clișeele de tipul "cum e sârbul, cum e ungurul, cum e rusul" etc, discuție la care, de fapt, nici înainte nu participase decât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poți citi. Ochii-ți alunecă fără să vrei de pe pagină pe ecran. Nu mai citim cu adevărat, nu doar copiii noștri, ci și noi. Nu avem timp, nu avem starea de spirit necesară (căci lectura e aristocratică, presupune o viață oțioasă), 278 nu avem, trebuie s-o recunoaștem, destui bani pentru cărți. Chiar când facem eforturi eroice ca să ne rezervăm, seara târziu, o oră pentru lectură - unde sânt vremurile când citeam chiar și șapte-opt ore pe zi? - ne pomenim că după
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mon petit... dar tu, vezi că la tine vin... Așadar, știu ceea ce vrei să mă întrebi : dacă aș avea încredere în prim-ministrul Brătianu, știind că sunt un independent, că opinia mea este sinceră, chiar dacă naivă... Sau problema însăși este oțioasă și doar întâmplarea, doar norocul vor face România Mare sau... Da, draga mea... Cine spui că a murit ? — Domnilor, se întoarce Profesorul, cu un glas grav. Domnilor, spune grav Profesorul și vocea îi sună atât de ciudat, de solemn ! Domnilor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
faceți de...” „Lasă-l pe profesorul Agliè să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit În imagini ceea ce el se prefăcea că deshuma din propria-i memorie. 48 Așadar, de la vârf la bază, măsurile Marii Piramide, În degete egiptene, sunt de 161 000 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zadarnică orice trudă, ca atunci cînd el, căutînd ceva anume, un volum de versuri sau un roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încît ajunge să semene cu o urnă de gînduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]