350 matches
-
care descalifică. Dar nu vreau să aduc cititorilor micșorare, nici prin contagiune - O. Mic semnează omul despre care abia vorbirăm -, cînd mă îndrept către finalul acestor pagini. Le-am vrut solstițial înălțătoare, străbătute de un cuget care să nu cedeze obidei. Desigur, neghiobie agresivă s-a exercitat fără folos de-a lungul ultimelor decenii, împotriva concrețiunilor de adevăr și frumusețe pe care ni le-a îngăduit o istorie zbuciumată. Studenți cu sufletul curat, veniți să-și ureze profesorii, s-au trezit
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
patriarhalelor” și al melancolicelor „cântece”. El însuși, Șt. O. Iosif, se considera inapt pentru verbul poetic energic și înflăcărat. De aceea în poezia Scrisoare lui Goga spune într-o condițională poetică: „Și de scriam un vers mai avântat/ Aprins de-obida silei seculare..” Și totuși Iosif a scris acest„vers mai avântat” în anii Războiului pentru întregirea neamului. Este vorba despre imnul La arme! A apărut în revista „Flacăra”, 8 decembrie 1912 și George Călinescu caracteriza astfel poezia lui Șt. O.
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
cei ce culeg lauri la mai toate concursurile internaționale; ei sunt poeții și prozatorii ajunși aproape de indigență, adevărata frunte gânditoare a României, salvatorii singurului nostru bun deplin: limba română. Uf, dar știu că m-am deșertat de o parte din obidă. Marea trăncăneală care a urmat "rotației la vârf a cadrelor" din '89 și "fugii șobolanilor de pe corabia ce se scufundă" - rog revedeți cu ochii minții celebra scenă a balconului de la CC al PCR, când niscai șăgalnici acoliți ai cuplului prezidențial
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Zidului de cărămidă. Nici un înger nu mai știe Ușa grea cum s-o deschidă, Spre-a fugi în zori prin ierburi Vineții sub cerul tare. Izurile-nnoadă fluturi, Rîmele surîzătoare-n Bot beau apa roz din ciuturi Lîngă șanțuri verzi de-obidă. Deodată se zbate pleoapa Zidului de cărămidă...
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15920_a_17245]
-
de pușcărie că deținut politic, plimbat prin mai toate închisorile grele ale țării și am suferit că toți cei condamnați, cu sau fără motive serioase, după cum veți fi știind că s-au desfă surat evenimentele din acei ani de grea obida pentru români, intru propășirea comunismului bolșevic și distrugerea țării. Povestea mea este asemănătoare cu a multor deținuți politici și mai curând am vrut să uit decât să-mi amintesc suferințele prin care am trecut. Pușcăria m-a învățat multe, insă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de șase ani a fi fața întregului, sufletul edificiului. Tu ești necondiționatul meu, fierbinte din cap până-n picioare, ești ideea întruchipată, ca și mine, ești incredibila răsplată mie pentru nașterea și rătăcirile mele, și pentru credința în Dumnezeu, și pentru obidă. Sora mea - viața a fost închinată femeii. Stihia obiectivității s-a îndreptat spre ea cu o dragoste maladivă, insomniacă, întunecătoare de minți. Ea s-a măritat cu altul. S-ar putea continua: în consecință, m-am însurat și eu cu
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
subterană), realizăm că există note diferențiale, dar și similitudini frapante. Fiecare deținut are, firește, propriul lanț de omucideri plus alte delicte, precum și un context motivațional specific. Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele", declară cu obidă Callo, în timp ce Zanfir, care își făcea mendrele pe stradă cu o rangă ascunsă într-un buchet de flori, viza în orice operațiune "și răzbunare, și beneficiu". O figură cu totul aparte este Hrib, evreu inteligent și intrepid, care fură și
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia, Vibrează-n suflet viersul cel duios Și e prezentă încă, omenia. E țara mea, cu bune și cu rele E țara nimănui și-a tuturor, Și a trecut prin cumpene prea grele Purtate cu obidă, de popor. O zi pe an îți suntem datori, țară, O zi pe an măcar, să te cinstim, Destul în rest, te facem de ocară Când pentru alții, din nevoi, spetim. Mi-e dragă țara asta necăjită Ce speră că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia,Vibrează-n suflet viersul cel duiosși e prezentă încă, omenia.E țara mea, cu bune și cu releE țara nimănui și-a tuturor,Și a trecut prin cumpene prea grelePurtate cu obidă, de popor.O zi pe an îți suntem datori, țară,O zi pe an măcar, să te cinstim,Destul în rest, te facem de ocarăCând pentru alții, din nevoi, spetim.Mi-e dragă țara asta necăjităCe speră că-ntr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
mai poate să aline cu linele-i acorduri de vioară tristețea care parcă mă doboară și râul meu de lacrimi și suspine doar un cobzar mai poate stinge-amarul cu linele-i acorduri de vioară atingerea de strune mă-nfioară când cu obidă azi închin paharul doar un cobzar mai poate limpezi cu linele-i acorduri de vioară o seară mohorâtă ce coboară și tulburarea strânsă zi de zi doar un cobzar mai poate să re'nvie cu linele-i acorduri de vioară
PĂCATUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383971_a_385300]
-
Băga-i-aș în p.... mamii lor de imbecili, cu ministerul lor cu tot! Tehnocrații lu' pește, lua-i-ar dracu' să-i ia!! Dezamăgit, plecă și el, mototolind ziarul. La primul coș de gunoi, se opri, scuipă cu toată obida pe ziar și înjură mai abitir ca vecinul, când îl aruncă, scârbit de viață și de mai marii țării... Referință Bibliografică: ȘTIRI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
minții mele. Cu ce cravată ai venit, Tandule? m-a întrebat cu un zâmbet disprețuitor. Cu rahatul ăsta? Păi la mine se vine cu cravată cu picățele! Cu pi-că-țe-le, pricepi?... Aici Mircea Tandu s-a oprit și a dat cu obidă pe gât o dușcă din berea care începea să i se încălzească. Și? am întrebat eu stupefiat de cele auzite. Și... Cu picățele m-am dus. Asta a fost totul. Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el mișcarea foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică sprâncenele a mirare. — Nu te mira că spun asta, tinere! - spuse cu obidă Cosette. Crezi că stau aici de bună voie? Aș! Nu ți-aș dori să fii în locul meu! Neavând ce spune, Broanteș sorbi firesc din ceșcuță. Atât mi-a mai rămas - oftă țigăncușa privind în jur. Cămăruța asta, bulendrele și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și eu cred că la mijloc e Ruxăndrița! - șopti papagalul. Fiind pasăre, am acces în dormitor. Se petrec acolo niște lucruri că mi se fac penele măciucă. — Și în vremea asta vistieria se golește văzând cu ochii - spuse Ximachi cu obidă. Birurile nu mai are cine le strânge. Vacile nu mai are cine le duce în ciurdă. Albinele nu mai au unde se roi. Pârjolurile se țin lanț. în găini parc-a dat strechea. Oile s-au retras la munte, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbe drăguțe, să te asemăn cu ceva frumos... dar nu-mi vin în minte decât îndemnuri la luptă... comenzi... răcnete, urale, cuvântul „iatagan”... e groaznic. — Nu-i nimic - șopti Cosette. Aseamănă-mă cu ce vrei. Păi cu ce? - zise cu obidă spătarul. Pot eu spre pildă, să te asemăn cu Vrâncioaia? — Dar’ cine e asta? - întrebă Cosette. — O femeie foarte frumoasă - răspunse spătarul - da’ până la urmă a intrat și ea în istorie. Cosette tăcu. Pe lângă corabie, delfinii, obosiți să mai înoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mei, o știu cu siguranță și o simt, deși groaza pentru crunta judecată pe care aproape am trăit-o în visul din care nu de mult m-am trezit mă înfioară cu certitudinea ei nevăzută. Respirații grele și pline de obidă umplu liniștea și singurătatea în care până acum, surescitat de frumusețea neobișnuită a deciziei mele, credeam că mă aflam. Dar nu. Nu pot avea liniște nici măcar aici, lângă colegii mei de moarte, se pare. Ce mult mi-aș fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit, extenuat de atâta mers, cu ghetele albite de praf, cu gura uscată de obidă, nu numai că nu mai aveam nici o dorință trupească, dar mă simțeam pradă unei încăpățânări amare și durerii fierbinți a celui care a fost refuzat pe nedrept și care nu se poate întoarce acasă înfrânt. Cunoșteam din copilărie acest sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai ales cu cine stă de vorbă șeful. Unde plecați? întrebă și mai mirat Cristian. Nu vă mai interesează să aflați ce s-a întâmplat cu băiatul vostru? Încă n-am terminat cercetările. Ce să mai cercetați? spuse plin de obidă starostele. Dacă era să găsiți ceva, o făceați până acum. Habar n-aveți ce s-a întâmplat cu bietul Rândunel. Toată șatra se dăduse jos din căruțe și se strânsese în jurul lui Toma, privindu-l încruntați. Apoi femeile începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu crezi că ne-ar putea da măcar un sfat? Parcă spuneai că, de când ești tu paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Băiete, nu vorbi așa! Crede-mă că fac tot ce-mi stă în putință! Deși vorbea cu obidă, moșul nu părea supărat, arăta ca un bătrânel pus în dificultate care încerca să se scuze că nu-i în stare de mai mult. Eu mă gândeam că poate vom găsi împreună o cale să ne îndeplinim datoria, continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sînt șarlatanii care te vestesc, care-ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crîcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să-i omoare pe prunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-mi îndrepți greșelile toate, Nu-ți cer nici arvună vreo zi să-mi mai dai, Mă lasă s-ajung , tulnicul sună, Doar o clipă Doamne răbdare mai ai . Ce am pierdut n-am să-aduc înapoi Chiar dacă în suflet simt astăzi obida, O clipă doar Doamne, o clipă mai voi, Să apuc să îmi strâng în brațe iubita. Chemarea din tulnic nu lăsa să se stingă, Doamne e ultimul lucru ce-ți cer, Din lacrima ei ,iertare-a m-atingă Să-mi
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361541_a_362870]
-
regleze atmosfera planetei!... Ehei, câte isprăvi din astea am făcut la viața mea!... Și ei, oamenii de astazi, măcar de-ar avea un pic de respect pentru isprăvile mele de odinioară!... Și zicând toate astea, simțea că se îneacă de obidă, așa că se ridica de pe locul unde ședea pe prispa rachetei, dădea un ocol încet, cu pași mărunți și nesiguri, în jurul rachetei, apoi revenea de unde plecase și se așeza la loc pe prispă. Dar, într-o zi, pe când ședea el așa
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
faci tu cinste, las’ că fac eu pentru tine. Vino să te cinstesc cu un țoi[4] de răchie. - Dapă-i nu mai am chef nici de răchie. Îmi vine să-mi iau câmpii, măi nea Tase, mai spuse el cu obidă. Numai când mă gândesc ce belea a căzut pe capul meu. Grijania mă-sii de viață. - Măi, Vasile, mâine când te vei trezi din mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va mai părea dracul chiar așa de negru ca
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]