337,371 matches
-
Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
nu stau chiar așa prozaic. Fiindcă Portia e doar fata vitregă a împăratului. Ceea ce nu înseamnă, cred că împăratul e neapărat malefic - chiar dacă pe fratele său aflăm, în final, că îl cheamă Abel. Înseamnă că Portia nu este numai un obiect al căutării; că ea cucerește în aceeași măsură în care se lasă cucerită. Și că înrudirea-i minimă - și mai mult convențională - cu împăratul are o funcție care generează, cu intenție, paradoxuri. Desigur, mai întîi, e vorba de o adecvare
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
dar sigură: au construit o arcă. Aici apare însă o întrebare de o zguduitoare legitimitate: ce urcă pe arcă? Și a urcat, sub forma textului, aproape orice: scrisori, fragmente de jurnale, fișe de observație etnologică, nenumărate și felurite liste de obiecte, epitafuri, o predică de înmormântare, texte despre crîșme, despre comori, bilete, transcrieri ale inscripțiilor de pe băncile unui liceu, și multe altele. O dezordine greu de stăpînit. Ce a rezultat e o arhivă a memoriei, dispusă să salveze cam tot ce
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
Paradoxul e că lipsa de metodă devine în sine o metodă și cititorul cărții se va convinge. Garantez apoi că textele de aici pot destabiliza. Destabilizează mai întîi obișnuința de a trece nepăsători, ba chiar plictisiți, pe lîngă îmbulzeala de obiecte din jurul nostru. Arca lui Noe deschide gustul către fantasticul banalului: pe prima copertă a cărții, un dulap gol, pe ultima, unul invadat de obiecte, mai toate inutile. Reușită sugestie, pentru că aceasta se și întîmplă în carte. E destabilizată apoi o
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
destabiliza. Destabilizează mai întîi obișnuința de a trece nepăsători, ba chiar plictisiți, pe lîngă îmbulzeala de obiecte din jurul nostru. Arca lui Noe deschide gustul către fantasticul banalului: pe prima copertă a cărții, un dulap gol, pe ultima, unul invadat de obiecte, mai toate inutile. Reușită sugestie, pentru că aceasta se și întîmplă în carte. E destabilizată apoi o știință veche și respectabilă precum etnologia, preocupată de tezaurizare, uitînd însă de prezent, de Coca-Cola, cu privirile țintă în urmă, către neolitic. "Prezentă, nenumită
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
spune lucrurilor pe nume și care încearcă mereu să descopere și să sublinieze adevărul. Există, cred, un adevăr al faptelor, grăitor prin el însuși, dar și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să nu fim ipocriți
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
peste hotare, decizie cu care, de altminteri, aceștia n-ar putea fi decât de acord, o dată ce tocmai asta tot încearcă, pe la toate ieșirile, cu disperare. Condiția ar fi numai ca direcția aleasă să fie spre Vest, ceea ce ar putea constitui obiectul unor tratative diplomatice în sens contrar celor tocmai încheiate - dar în politică, atunci când te aștepți mai puțin, vântul își schimbă direcția. Oricum, dacă Puterea în funcție își dă toată silința să-i întoarne pe rromi din orașul-lumină în urbele și
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
comis o greșeală de neiertat, depășind cota de nouăsute nouăzeci și nouă, oficial permisă. O gafă - mai precis. Să; oprim derularea emisiunii la secvența în care intervievatul, ascultat cu gura mereu deschisă de dl. Dan Diaconescu, aduce la universală cunoștință obiectul vizitei d-lui Adrian Năstase în Italia - cea mai puțin mediatizată -, respectiv construirea unui palat proprietate personală, pe o insulă mediteraneană, grațios oferită de dl. Berlusconi, și el premier și, de asemenea, cu mijloace. Cu această dezvăluire, vorbitorul și-a
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
de deschidere este necesară. O bună lecție de deschidere pretinde, desigur, o cultură mult mai vastă decât materia propriu-zisă care va fi predată. Ea creează cadrul general al cursului care demarează, contextul său cultural și istoric, discută semnificația generală a obiectului său, presupozițiile pe care le adoptă, legătura cu alte domenii ale culturii, cu alte cursuri, anterioare, concomitente sau ulterioare, dând în același timp o indicație asupra stării actuale a domeniului; anticipează tipul de dificultăți pe care le comportă, natura și
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
E listă, așa cum lesne se poate observa, se găsește și ,,satul Mogoșoaia peste tot hotarul, cu casele de piatră, cu curțile, cu viea, cu heleșteul, cu moara". Cum ,,casele de piatră" au fost construite cu șapte ani înainte de a face obiectul darului de nuntă și de a intra în patrimoniul lui Ștefan, al acestui diplomat subtil și scriitor cu un rafinat simț liric, adică în 1702, în acest an, adică în 2002, ele împlinesc exact trei sute de ani. Pentru a marca
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
lume dispersă decît o realitate ușor perceptibilă, a fost transformată insesizabil într-o fascinantă demonstrație de bogăție și de vitalitate a vieții individuale și a organismului social. Amestec de precepte morale, de filosofii practice, de instinct al continuității și de obiecte concrete, de substanțe și de forme uneori halucinante, zestrea a prilejuit organizatorilor acestei expoziții o aventură unică în istoria, în structura și chiar în mistica nucleelor și a mecanismelor sociale, cu referire explicită la acele momente istorice care sugerează siguranță
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
mai puțin explicite, se regăsesc în textul și în subtextul expoziției Zestrea, ele nu sînt singura miză a acestei expoziții și nici pe departe cea mai importantă. Pentru că în afara nivelului ei narativ, expoziția se sprijină pe un bogat inventar de obiecte, de forme și de imagini. De la textul foii de zestre, element descriptiv și grafic în același timp, și pînă la documentul fotografic, obiectul tridimensional sau piesa de costum, documentul vizual capătă o pregnanță și o diversitate pe care nici descrierea
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
departe cea mai importantă. Pentru că în afara nivelului ei narativ, expoziția se sprijină pe un bogat inventar de obiecte, de forme și de imagini. De la textul foii de zestre, element descriptiv și grafic în același timp, și pînă la documentul fotografic, obiectul tridimensional sau piesa de costum, documentul vizual capătă o pregnanță și o diversitate pe care nici descrierea și nici enumerarea nu le pot epuiza. Iar la acest nivel, al transmiterii de obiecte ceremoniale pe linie directă, de la mamă la fiică
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
în același timp, și pînă la documentul fotografic, obiectul tridimensional sau piesa de costum, documentul vizual capătă o pregnanță și o diversitate pe care nici descrierea și nici enumerarea nu le pot epuiza. Iar la acest nivel, al transmiterii de obiecte ceremoniale pe linie directă, de la mamă la fiică, sau pe linie mediată, culturală, care privește circulația motivului de la clasele de jos către cele de sus, formele artistice capătă o strălucire greu de imaginat. Indiferent din ce spațiu provine un obiect
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
obiecte ceremoniale pe linie directă, de la mamă la fiică, sau pe linie mediată, culturală, care privește circulația motivului de la clasele de jos către cele de sus, formele artistice capătă o strălucire greu de imaginat. Indiferent din ce spațiu provine un obiect anume, fie el din Banat, din Transilvania, din Moldova sau din Muntenia, rafinamentul țesăturilor, în mod particular al celor de borangic, și exuberanța motivelor decorative, cu cîmpuri grele de fir metalic auriu sau argintiu, trimit deopotrivă la o austeritate geometrică
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
mă aflu, într-o frumoasă combinație de alb și roșu. Am recoltat laudele a vreo două babe, dar și blestemele câtorva doamne ce s-au așezat înainte ca vopseaua să se fi uscat complet. Astfel ferchezuită, banca a devenit, însă, obiectul unui neașteptat diferend: un invidios și-a adus aminte că, de fapt, ea se aflase inițial în dreptul scării vecine și că trebuie schimbată cu aceea - schelet pur - ce atârna semi-îngropată în pământ la vreo zece metri de a noastră. Cu
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
poetului (reproducem în pag. 1 un desen). Cartea a fost editată de către Inspectoratul pentru Cultură al județului Bacău, iar de construcția ei grafică s-a îngrijit cunoscutul pictor Ilie Boca. Dincolo de calitățile bibliofile ale cărții, de realizarea sa ca un obiect artistic de sine stătător, performanța ei absolută stă în noul orizont de lectură pe care îl deschide în ceea ce privește înțelegerea personalității lui Bacovia pornind de la relația sa cu universul imaginii și, în particular, cu forma plastică. Schițele extrase din carnetele de
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
diferențele de uz, calcurile care concurează uneori împrumuturile lexicale; pornind de la situațiile actuale, se lansează unele ipoteze asupra viitorului influenței engleze. în final, se prezintă stadiul cercetărilor în domeniu și bibliografia minimala pentru fiecare limbă (bibliografia detaliată și comentată formînd obiectul celui de al treilea volum al seriei, apărut tot în 2002 - An Annotated Bibliography of European Anglicisms). Articolul despre influență engleză în română - aparținînd autoarelor care au colaborat și la dicționar, Ilinca Constantinescu, Victoria Popovici și Ariadna Ștefănescu, - prezintă într-
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice/ că mișcarea umbrei prin vis?" Sfâșietoarea melancolie emanata de obiecte, de trecutul închis în ele definitiv, de timpul perceput de poet până la plânset, toate acestea respira imperceptibil: "în micile localități doar câteva versuri/ ar putea schimba lucrurile." Mai exista la Ioan Vieru și nostalgia puternică a spațiilor și timpurilor interioare
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
-l scuipe. De ce? Pentru că este vorba, mai întâi, de interesul lor, și abia apoi de interesul Americii. Faptul că o țară debilă precum România le-a luat-o înainte o fi un prilej de iritare, dar e o iritare fără obiect. E șansa noastră - șansa disperatului - că am știut să dăm o bună întrebuințare lui 11 Septembrie. Și va fi o fatalitate ca țările europene cu pretenții să ne urmeze. Văd în această țurcă politică - un pas lateral, urmat de-o
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
cu roți imense au stropit-o de multe ori cu noroi, mâini de ștergători de parbrize au lovit-o nervos, în semn de protest pentru că le refuzam serviciile, apa din benzină i-a provocat în câteva rânduri o tuse înecăcioasă, obiecte zburătoare neidentificate (de obicei, aruncate din balcoanele blocurilor) au căzut pe capota ei. Și totuși franțuzoaica a rămas mereu aceeași, calmă și puternică, frumoasă și neatinsă de trecerea anilor. Dacia pe care am avut-o înainte a trebuit reparată, în
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
fi avut mai mult temperament. Renault-ul meu, însă, de mai bine de cinci ani, nu s-a stricat niciodată. Așa stând lucrurile, nu l-aș vinde nici pentru o sută de mii de dolari. Nu este vorba doar de un obiect care îmi convine, ci și de un simbol. Vechea mașină mă adusese la exasperare, începusem să cred că mâna omenească nu poate face ceva care să funcționeze. Iar uneori îmi închipuiam că eu sunt vinovat, că nu știu să folosesc
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
în când printre ele in-scripții latinești. Nu lipsește câte un N mare, din când în când, semn că țevile respective cântărind multe tone bubuiră la Austerlitz, la Jena, Rivoli, Wagram și cine mai știe pe unde, înainte de a ajunge niște obiecte ciudate de muzeu... Se trăgea așadar cu tunuri înflorate, animaliere, cultivate, umaniste chiar, grăind printre salve latinește, îndopate în prealabil cu niște făcălețe gigantice de pulbere explozivă... Cred că doar americanii, azi, în copilăria lor de oameni bogați, în naivitatea
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
că nu au convins pe toată lumea. Nu l-au convins, de exemplu, pe poetul Matei Albastru, autorul unei antologii de poezie românească în limba germană, comentată, în nr. 31/2002, de Ioana Pârvulescu. Observațiile critice ale colegei noastre, toate la obiect, l-au scos din sărite pe autorul antologiei și ne-am trezit de la el cu o "replică" mânioasă, și de o lungime care o întrece, cam de trei ori pe aceea a recenziei stârnitoare de supărări. Nu doar mânioasă este
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]