1,297 matches
-
răspunse În locul lor doctorul. — Doctore, mă văd nevoit să-ți explic că moartea unui soldat american e mai importantă decît un campionat de ping-pong. Doctorul Înclină din cap, aprobînd spusele șefului de depozit, dar imediat după aceea se răzgîndi și obiectă, ridicînd un deget În aer: — Depinde la ce nivel e organizat. Camaradul său susținea, destul convins, că așa ar fi trebuit să stea lucrurile: soldatul Khapsek avusese o presimțire. Consemnul era să se deplaseze pe țărm, de-a lungul estacadei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alegerile aproape că nu mai sunt necesare, deoarece, cu mult timp Înainte, sondajele de opinie arată cine va cîștiga și cine va pierde. Acest lucru se Întîmplă deoarece trăiți Într o democrație avansată, unde cetățenii au conștiința datoriei lor civice, obiectă Împăratul. La noi, Însă, electoratul este incult și imprevizibil. Pe de o parte, declară că e fericit și are Încredere În viitor, iar pe de altă parte, poftim, refuză să se prezinte la urne. La drept vorbind, mi-am amintit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
domnule maior...? — Nu. Curtea trebuie să fie formată din nu mai puțin de trei ofițeri. Dr. Czinner interveni: — Nu vă deranjați. Mă lipsesc de asistența juridică. Iar cei de față nu Înțeleg un cuvânt din ce spuneți. Ei nu vor obiecta. — Nu-i regulamentar, spuse maiorul Petkovici. Șeful poliției se uită la ceas. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, domnule maior. Acum putem Începe. Ofițerul cel gras Începu să sughită, Își puse mâna la gură și făcu cu ochiul. — Nouăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
găteli. Valerie și grupul ei s-au așezat la o masă chiar lângă a noastră. —Nu-i așa că Îmbrăcămintea lui Ralph Lauren e minunată de purtat În zăpadă? Întrebă retoric Marj. Îmi place mai mult să o port la Aspen, obiectă Valerie. De ce nu suntem noi la Aspen? —Mie Îmi place la nebunie aici. Unde altundeva mai poți purta fără teamă nurca albă a lui Ralph? replică Marj, mângâindu-și haina. — Știi vorba aia: poți să iei o fată și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apăreau toate (semănând perfect cu Gwyneth Paltrow, normal), făcând cu mâna de pe bancheta din spate a unei camionete din anii ’60 În Colorado. Ce drăguț, am spus. Sunt toate atât de frumoase. Nici una nu e la fel de frumoasă ca soția mea, obiectă Hunter, uitându-se la mine cu dragoste. Ca urmare a unui efort conștient din partea mea, Întoarcerea lui Hunter cu o seară Înainte nu fusese umbrită de sămânța Îndoielii pe care Lauren o plantase În mintea mea În legătură cu pandantivul. (Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decolorați din cord și cu un pulover foarte mare din cașmir. Părea extraordinar de relaxată, În comparație cu ultima dată când o văzusem. —Ooo! Vin fiert! Mmmm, ce bun. Henri o să mă prezinte tuturor minorilor frumușei de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la ea. Turnă câte un vin fiert pentru Lauren și pentru el și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu ar trebui ca mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren nu auzi Întrebarea și spuse doar atât: —Trebuie să te miști de-acolo și să te pregătești de serviciu. — Nu pot să merg la serviciu, am obiectat. Eram mult prea epuizată ca să merg la atelier. —Sylvie, sunt vreun milion de fete care merg azi la atelier ca să-și probeze rochiile pentru balul lui Alixe. Trebuie să fii acolo. Mai ales pentru proba mea. Lauren avea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poezia din România acelor ani au fost cele mai bune din estul Europei, zice dl profesor, bazându-se probabil pe o solidă cunoaștere a limbilor sârbă, bulgară, maghiară, poloneză, cehă etc.Ă a contribuit la pregătirea căderii ceaușismului. Subsemnatul a obiectat că un singur gest public de ruptură, fuga peste graniță a unei personalități ca Nadia Comăneci, care nu era frământată de talent literar, anticomunism sau neliniști doctrinare, a avut un impact destabilizator asupra ceaușismului mai mare decât toată proza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fi să-i descriu Înfățișarea printr-un singur cuvînt, aș zice că arăta șifonat. CÎnd am reușit să ies din Hotel și să pornesc șchiopătînd prin cameră, Jerry n-a avut nimic Împotrivă. Era groaznic la capitolul gospodărie, și nu obiecta la nimic din ce făceam eu, nici măcar cînd scoteam umplutura din Stanley, lucru care-mi plăcea la nebunie, și cînd mă băgam printre arcuri, deși niciodată nu i-am pus răbdarea la Încercare, vîrÎndu-mi nasul prin lucrurile lui personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
crimele acelora pe care-i iubești, să le Împărtășești la nevoie și ura, și să suferi laolaltă cu ei pînă la moarte, decît să te mîntuiești de unul singur? Numai că acest raționament Îi absolvă și pe dușmani - ar putea obiecta cineva. „Și de ce nu? se Întrebă Digby. L-ar absolvi, deci, și pe cel care-ar ucide sau ar fi ucis din dragoste. De ce să nu-ți absolvi dușmanul? Totul e să nu te Închistezi În superioritatea ta, refuzînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le citească. Știu că dacă trec linia de demarcație, chiar și ocazional, din întâmplare, risc să mă pierd în mareea ce înaintează; de aici refuzul meu de a pune piciorul într-o editură, chiar numai pentru câteva minute. — Și eu? obiectezi tu. — Tu, nu știu. Treaba ta. Fiecare din noi are un mod diferit de a reacționa. Nu-i chip s-o faci pe femeia asta să-și schimbe părerea. Vei duce singur expediția la capăt și vă veți reîntâlni aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chiar în ocuparea teritoriului. — Știu, face el, indiferent. Scotocește prin cameră, ia în mână câte o carte. — Te pot ajuta cu ceva? continui tu, de parcă ai vrea să-l provoci. Căutam o carte, spuse Irnerio. — Credeam că nu citești niciodată, obiectezi tu. — Nu de citit. De făcut. Fac chestii cu cărțile. Obiecte. Da, opere: statui, tablouri, cum vrei să le numești. Am avut și o expoziție. Fixez cărțile cu rășini și gata închise, sau deschise, sau le dau forme, le sculptez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care există independent de mine. Doamne ferește să afle că nu-mi mai rămâne nimic din ce crede ea: nici energia expresivă, nici ceva de exprimat. — Ce crezi că poți vedea? Nu pot să scriu dacă cineva se uită la mine, obiectez eu. Îmi explică ce crede: a înțeles că adevărul literaturii constă numai din latura fizică a actului de a scrie. „Latura fizică a actului...“ aceste cuvinte încep să se învârtească în mintea mea, asociindu-se unor imagini pe care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
închisoare. Vin mâine și-o iau de la casa lui Matekoni. Ea chibzui un moment. Ar putea lua arma cu ea la slujbă, ascunsă într-o pungă de plastic. Dacă dorea s-o ia de acolo, ea n-avea nimic de obiectat. Cel mai important lucru e să ajungă în casa Ramotswe, iar pe urmă, peste două zile, va suna la poliție. În regulă, acceptă ea. O s-o pun înapoi în pungă și-o iau cu mine. Să vii la două și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Badule, exclamă Mma Ramotswe. Pe el trebuie să-l mulțumim. Trebuie să-i spunem cum stau lucrurile, dar trebuie să-l facem să accepte situația. Dacă-l convingem, atunci problema e rezolvată. — Dar ne-a spus că-și face griji, obiectă Mma Makutsi. — Își face, fiindcă își închipuie că-i un lucru rău ca soția lui să aibă un amant, o contrazise Mma Ramotswe. O să-l convingem de contrariul. Mma Makutsi nu părea convinsă, dar răsuflă ușurată aflând că Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mă cheamă Macavei și nu Îmi plac dulciurile! Doamna Alieta nu are decât să plătească pe altcineva. Să mai cucerească și alții Plevna, Grivița ori Smârdanul. Eu mă am bine cu turcii. Proprietarul bodegii nu avea nici el nimic de obiectat: tot la două luni mergea și el la Istanbul pentru aprovizionare. 5. Camera Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o mașină de la sediu. Nu-i nevoie, dom' șef, vă duc eu cu microbuzul. Mercedes ultimul tip. Intrăm toți, cu porc cu tot. Dacă vreți, pun și girofar. Pentru impresie și colaborare cu ordinea publică. Polițiștii nu aveau nimic de obiectat. Domnul Gusti Careja nici atât, iar cei deposedați de noroc se mulțumeau cu ce mai aveau prin cămară: o jumătate de vițel, șapte metri de cârnați de Salonta, o șuncă de Aosta, una de Bayonne și multe alte chestii aduse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încredere în ei, deoarece vor năzui întotdeauna la propria lor mărire, fie doborîndu-te pe tine care ești stăpînul lor, fie doborîndu-i pe alții fără voia ta; dar dacă nu sînt oameni capabili, atunci firește ți-aduc înfrîngerea. Dacă cineva îmi obiectează spunîndu-mi că oricine ar avea arma în mînă ar face același lucru, fie că este mercenar sau nu, i-aș răspunde că numai un principe sau o republică trebuie să conducă armatele. Principele trebuie să se ducă el însuși la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceia care voiau să ajungă la principatul Romei; dar dacă, o dată ajuns aici, ar fi trăit mai departe și n-ar fi fost mai cumpătat în cheltuielile de acest fel, el ar fi distrus principatul. Iar dacă altcineva mi-ar obiecta, la rîndul lui, spunînd că au fost mulți principi care, cu armatele lor, au săvîrșit fapte mărețe și care totodată au fost socotiți foarte darnici, voi răspunde că un principe cheltuiește sau din averea lui și din banii supușilor lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ființe să sufere, spre totala lor indiferență, îi face mai puțin compătimitori pentru nenorocirile semenilor. Este oare aceasta o plăcere cu care se laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine marilor seniori, deoarece le etalează măreția, le alungă suferințele, iar pe timp de pace le
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de plutire”... Când a ajuns la poarta spitalului, a intrat cu grabă. A dat bună seara portarului, vrând să treacă mai departe, dar s-a trezit apostrofată: ― Unde mergi? ― La soțul meu, profesorul doctor Nicu Hliboceanu. ― Dă buletinul. Fără să obiecteze - “de unde să mă cunoască acesta?” - i-a Întins actul cerut. După ce portarul a reușit cu greu să Înscrie datele În registru, a anunțat o: ― Stai, să dau telefon la clinică, să văd dacă este și dacă primește vizitatori. În timp ce vorbea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mioritice. În final, după ce își epuiză toate argumentele, magistral susținute cu un număr enorm de exemple scoase din limba vie a poporului și cu citate variate și oportune, iar cumnatul său își dădu seama că nu mai era nimic de obiectat, academicianul schimbă tonul și, coborându-și confidențial vocea, îi ceru, ca pe un mic serviciu, să-i trimită din Israel cele mai noi ediții dintr-un șir de lucrări lexicografice, între care câte u Webster și un Larousse, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sfânta Fecioară să ne aibă în paza ei pe toți!... În zilele și în săptămânile care urmară soția lui Ticu se apucă să facă ordine prin toată casa, pentru ca Nando să se simtă cât mai bine la ei. Ticu, însă, obiectă destul de nemulțumit că nu mai era cazul să le întoarcă pe toate cu dosu-n sus, după curățenia generală pe care o făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
face o mare greșeală, dacă le-am da drumul din închisoare acestor trădători ai cauzei muncitorești!... Justiția noastră populară i-a judecat și i-a condamnat definitiv. Să-și ispășească ppp...edeapsa!... Ei, problema e ceva mai complicată puțin, Ceaușescule, obiectă Maurer. Vorbea foarte liniștit, ca cineva care, fără patimă și fără părtinire, chibzuise îndelung la toate aceste lucruri. Eu n-am de gând să mă fac aici avocatul lor, dar vreau să vă atrag atenția la toți că social-democrații ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
erau teferi și sănătoși, dacă nu dădea cumva vreo streche-n ei, fiecăruia cum îi era scris și în frunte pus. Virgil, care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că lucrurile nu stăteau chiar așa; știa el, socrul Grigore, de tetanos, de ciumă sau de septicemie? Țăranul clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]