36,901 matches
-
puțini fiind cei care s-ar lepăda de unele momente aparținând, orice s-ar zice, existenței lor de creatori. E sigur că nepoții nu vor lua în serios perioada, ci urma (opera, nu!) pe care o vor supune unei taxonomii obiective. Înainte de a spune câte ceva despre cei rămași pe brazdă, să afirmăm fără teama de a fi insultați că, în chiar vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
întors de pe o parte pe alta, am fiert, cum se zice, în sucul propriu. Și cum altfel? Nu e vorba atât de frustrare, cât de o mare amărăciune. Știind cât de corect procedează întotdeauna dl Ion Bogdan Lefter, cât de obiectiv și cumpănit se arată în toate manifestările sale, a figura printre colaboratorii promițători ai revistei Domniei Sale este o onoare și, până la urmă, un ideal. Pentru mine, unul de neatins. Eu rămân cu mediocritatea mea, cu "Adevărul literar și artistic" și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
re)creează uriașa cantitate de pagini tipărite cu care echivalăm, strict cantitativ, o literatură. Aș cita aici un fragment dintr-un studiu călinescian, Tehnica criticii și a istoriei literare: "În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult pe obiectivitate (și cred în existența unor structuri obiective), propozițiile șocante ale lui G. Călinescu au întemeierea lor. Am ajuns la al treilea reproș adus criticii literare. Că este numai o "față a adevărului, o specie, și nu adevărul însuși". Firește. Opera literară se legitimează printr-un adevăr estetic
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Simuț, care reia, mai pe larg, ceea ce autorul a spus cu acea ocazie. Editorialul meu nu vrea să fie nici un rezumat al discuțiilor, nici o concluzie. El exprimă pur și simplu un punct de vedere, pe care-l doresc cît mai obiectiv și riguros. O bună parte din observațiile mele nu poate fi, în aceste condiții, originală sau strict personală. Există două sensuri ale termenului aflat în dezbatere. În cel dintîi, revizuirea este spontană și se produce tot timpul. Ea nu apare
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
agresează) pe locutor. Vocea cea mai puternică în condițiile sociale actuale este cea reprezentată de mass-media în multiplele ei ipostaze. Prin creația proprie (dar și în calitate de transmițător al variatului discurs care caracterizează viața societății actuale), mass-media se constituie, în virtutea condițiilor obiective, ca principal �model" de exprimare. Puțini din �agenții" acestei forme de activitate sînt însă conștienți de acest statut și de răspunderea socială pe care o implică. De aceea, prin numeroși reprezentanți ai săi, mass-media continuă cu nonșalanță să agreseze lingvistic
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
jos te-or crede poate decît al meu talent./ Dar scrisul după vremuri să-l judece un critic:/ Aceasta de-o va face, vei fi la adăpost." Pentru cei care spun că Eminescu ar fi fost același indiferent de condițiile obiective, Ovidiu are o vorbă: "Chiar pe Omer cu-atîtea primejdii împresoară-l/ Și vei vedea că seacă talentul lui Omer." Și în aceeași scrisoare, o probă superbă de lipsă de elitism și de înțelegere a succesului literar: "O, cartea mea, fii
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
textului unul al "primenirii" revistelor), sînt menționate Ramuri și Convorbiri literare. Ne bucurăm de cum arată azi la față craiovenii și ieșenii, dar ne pare rău că România literară nu se află pe lista din Contemporanul. Încercăm să nu fim la fel de "obiectivi" precum cei de la Contemporanul și să ne vedem de treabă în noua noastră formulă grafică. * Și, iată, ne sosește al doilea număr "remaniat" din Ramuri (5-6, mai-iunie), mult mai bogat și mai variat decît cele din seria veche. Am semnala
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
nu e ușor de evitat, fiindcă dacă își dezvăluie slăbiciunile autorul de jurnal este crezut pe cuvînt". Sau: Ce spun, în parte nu este adevărat. Adevărul poate fi și o tehnică de mascare". Sau: " În științele omului nu există adevăr obiectiv și cu atît mai puțin în gîndirea unui literat. Nu pot să sper decît în interferența dintre ceea ce gîndesc și adevăr". Sau: "Trebuie să suprapui barem cinci, șase imagini produse de autobiografi ca să poți presupune că ai aflat ceva despre
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
în adevărate avalanșe. Narația lui nu se manifestă, însă, în perimetrul lumii constituite, al formelor cu o identitate gata exprimată, ci exclusiv în aceea a virtualității limbajului. Privind, Ilie Boca descoperă și recreează lumea în același timp, determină coordonatele formelor obiective și analizează subiectiv traseele și structurile codurilor culturale. Observînd spațiul italian în diversele sale ipostaze, de la lumea elementară și pînă la construcțiile simbolice, el își pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
voie, și România. Aci, viziunea de ansamblu a fenomenelor politice (și politicianiste!), a orizontului tulbure instaurat În toate țările, nu numai ale Europei, ci și ale Americii sunt disecate de Francisc Ion Dworschak În maniera istoricului de carieră, a intelectualului obiectiv. Pe acest fundal al situației create, se lămurește starea de fapte ale evreilor În raporturile lor de conlocuire cu nativii români. O incizie În adevărul crud al situației a realizat istoricul Eugen Weber, de la Universitatea California, din Los Angeles, În
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
vâlva cu legionarismul și antisemitismul lui Eliade a fost, dacă nu alimentată, interpretată facțional, partizan, și dubios, după cunoașterea jurnalelor sale din perioadele diplomatice din Anglia și Portugalia, ca și a celui ulterior. După opinia lui Julien Ries, un comentator obiectiv al operei științifice eliadiste, inclusiv al Jurnalului portughez: „În orizontul iudeo-creștin al cercetărilor lui Eliade nu regăsim urme nici ale antiiudaismului, nici ale anticreștinismului... Eliade a valorizat rolul profetismului și mesianismului În iudaism... a insistat asupra valorizării istoriei În iudeo-creștinism
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
ocolit de aici înainte în orice dezbatere despre cei trei scriitori francezi de origine română reuniți, pe copertă, în fotografia lui Louis Monier, în splendida piață Fürstenberg din Paris, cu doar un an înainte de scrisoarea lui Eliade către Culianu. Sinonimia "obiectiv"-"pozitiv" pe care o reclamă autoarea cărții este tendențioasă. Istoria (și literară) a pretins dintotdeauna să se întemeieze pe obiectivitate ca pe o interpretare corectă a documentelor, dar asta nu înseamnă, în nici un caz, că a urmărit să ofere o
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Orice persoană care este implicată Într-un litigiu a cărui soluționare este supusă justiției statale se așteaptă la soluționare lui corectă. Pentru aceasta, În afară de proceduri accesibile, este nevoie ca judecătorul, procurorul, polițistul etc. să fie profesionist, să acționeze În mod obiectiv și să fie neutru. Acestea sunt aspecte care țin de imparțialitate ca valoare morală, o valoare care la rândul ei este clădită pe independență și izvorăște din integritate. De aceea, statul de drept presupune pentru cei care Își desfășoară activitatea
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
Sub titlul Renașterea Daciei?, istoricul Mircea Babeș publică în Observatorul cultural din 9-15 septembrie un lung comentariu pe o temă care ne-a interesat și pe noi: aceea a pseudoștiinței agresive care transformă problema moștenirii Daciei dintr-o realitate istorică obiectivă într-un mit ideologic impregnat de naționalism. Pe urmele „romanului fantastic”, denunțat ca atare la vremea lui de Xenopol și de Pârvan, al lui N. Densușianu din Dacia preistorică, destui diletanți contemporani încearcă să facă pură ficțiune (nici măcar science fiction
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
la Ioana Dinulescu. „Fire pasională”, cum o caracterizează Constanța Buzea, poeta în discuție își centrează decepția pe imaginea Craiovei natale pe care o numește, în deriziune, „orașul lui Heidegger” (?). Portretul urbei n-are nici o urmă de amabilitate, consemnînd alternativ datele obiective și cele subiective ale raportului cu actantul. Ușor retorică, descripția subliniază reacția afectivă pregnantă, umoarea răzvrătirii: „Craiova, orașul colbului,/ al băltoacelor de ploaie acidă,/ face din mine o cîrtiță oarbă,/ navigînd tîrîș/ cu un căluș de vorbe pe gură/ prin
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
idee mai veche, aceea că literatura antică greacă este exemplul cel mai nobil al felului în care scriitorii puteau să se ridice deasupra patimilor politice, șoviniste, naționaliste etc. etc. Faptul că rapsozii greci au putut povesti peripețiile dușmanilor în mod obiectiv, fără a cădea în capcanele naționaliste, este semnificativ și exemplar. Ei au dat întregii literaturi universale, prin refuzul de a compromite literatura prin exacerbarea unor pasiuni belicoase sau politice, un exemplu demn de urmat. Cînd citim Iliada, nu știm exact
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
publică și își asumă inevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat, și de această dată, o anumită abordare formală și expresivă care le situează într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier. Aceste caracteristici, la o primă
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
în praznic sau spectacol omagial și, nu în ultimul rînd, confuzia axiologică, avînd ca țintă compromiterea valorilor prin amalgamarea lor cu nonvalorile. Cititorul de azi își poate da seama cîte din astfel de ,,mișculații” mai rezistă. Cu o simplă privire obiectivă aruncată în jur, își dă seama că... destule! Iată o primă concluzie a cărții de care ne ocupăm: ea ne demonstrează, cu sau fără voința expresă a semnatarului său, că, în proporții natural variabile și prin repercuții în zone uneori
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
inserția unora de rang secund. Este, în acest cadru, Titus Popovici un foarte mare scriitor? În motto, Mircea Iorgulescu își menajează termenii: scriitorul "a fost atras cu o forță mai presus decât a înzestrării sale către narațiunea aparent de tip obiectiv, cu arhitectură sobră și fortificații etice riguroase. În articol, autorul acestuia se abține de la orice judecată de valoare, narându-i romanele, cele de după 1990 punând "un accent nou pe dilemele, neliniștile, speranța, surparea lui Andrei Sabin și Alexandru Suslănescu eroii
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
că, după interesul remarcabil pe care critica interbelică i l-a arătat, Hogaș este din nou un scriitor ignorat. Receptarea lui tardivă, între războaie, nu e scutită de ciudățenii. Prozatorul pare inclasabil criticilor din noile generații. Călinescu remarcă puțina creație obiectivă, în molusca (e vorba lui) jurnalului fără coloană vertebrală. Hogaș ar fi un "diletant superior" și un "minor mare". Presiunea simpatiei recent dobîndite de către Hogaș îl silea, iată, pe Călinescu la această paradoxală apreciere. Lui Lovinescu i se pare un
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
de alții mai tîrziu. Proza lui Hogaș nu este atît de greu de clasat cum s-a crezut. Autorul însuși mărturisește, în prefața la ediția ratată din 1912, a fi vrut să dea un brînci literaturii de călătorie "din drumul obiectiv, didactic și aproape geografic de pînă acum, pe drumul subiectiv pe care trebuie să meargă..." Formația literară îl apropie pe Hogaș de scriitorii romantici din cea de a doua generație, cum ar fi Odobescu, care continuau însă o tradiție întemeiată
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
mustăți și ghebă de Quasimodo, alta cu o gușă asemenea unor foale care prefac respirația într-o veritabilă fanfară. Sînt, în cele două memoriale, ca și în cîteva proze publicate separat (Cocoana Marieta etc.), și pagini de o factură mai obiectivă, care ar putea fi citite ca niște nuvele de-sine-stătătoare, cu oarece dialog și atmosferă de tîrg moldovenesc de pe la 1900. Nu e însă nimic în acestea din arta caracteristică lui Hogaș, care rămîne un admirabil povestitor de drumeții montane dintr-o
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
francezi (L’Interminable enterrement. Le communisme et les intellectuels français depuis 1956 Înmormântarea interminabilă. Comunismul și intelectualii francezi, din 1956 încoace, apărut în 1999). Cele o sută cincizeci de pagini consacrate lui Paul Morand și României se vor un studiu obiectiv al acestei secvențe importante din biografia celebrului scriitor, îndeajuns de controversat în țara lui din cauza adeziunilor politice de dreapta și a servirii, ca diplomat de carieră, a regimului instalat la Vichy sub ocupație germană această din urmă perioadă fiind, în
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu Rebreanu e citită prin cheia carnavalescului propus de Mihail Bahtin. Se identifică în partea a doua
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]