120 matches
-
sine în calitate de fiind, dacă este adevărat că la această cunoaștere prealabilă și presupusă se raportează fiecare dintre determinările ideale din care este făcută știința? Oare nu această cunoaștere prealabilă, chipurile vagă și indeterminată (ea nu este astfel decât în ceea ce privește proiectul obiectivist al științei), este mai curând cea pe care se cuvine s-o aprofundăm, și aceasta într-o analiză filozofică? A înțelege un singur act erotic, independent de faptul de a ști când, cum, de câte ori, în ce condiții s-a produs
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acestuia. Contingența de care vorbim este în ultimă instanță cea a mănunchiului parametrilor prin care se încearcă a se conferi datelor fenomenului uman o expresie cât mai obiectivă și mai științifică posibil, o expresie matematică. Construcția și deconstrucția iluziei obiectiviste a proiectului galilean aplicat omului ne permite să surprindem în geneza lor interioară ce sunt "științele umane"; ele sunt construcția și deconstrucția acestor științe. Deconstrucția ne face să vedem construcția însă pentru a-i contesta legitimitatea, și aceasta la fiecare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și pe cel al politicii: în spatele respingerii "subiectivului", în căutarea și revendicarea unei obiectivități absolute se ascunde o aceeași suferință, o aceeași nemulțumire tainică a individului, din care purced și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care vrea s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX, freudismul. Ceea ce îl caracterizează pe acesta de fapt este, pe de o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se opune reducției galileene, mai cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al vieții. Mai grave totuși decât eliminarea vieții de către demersul galilean și de către multiplele științe în care acesta proliferează și se dispersează se dovedesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții de către demersul galilean și de către multiplele științe în care acesta proliferează și se dispersează se dovedesc a fi consecințele acestuia pe planul vieții înseși și pentru aceasta. Prin faptul că este îndepărtată, atât cât se poate, din tematica cunoașterii obiectiviste precum și din ansamblul procedurilor și comportamentelor tehnice pe care le generează aceasta, viața nu încetează să subziste acolo unde se află și nu contenește să se înfăptuiască. Însă, deoarece aceste moduri de înfăptuire nu mai sunt integrate în proiectul general
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
capătul unei alunecări frauduloase de care nici măcar nu ne mai dăm seama, de un substituit oarecare care pretinde a fi echivalentul său dar a cărui alegere depinde de fapt de aptitudinea sa de a se subordona unor metode de tip obiectivist, și mai cu seamă matematic. Dacă este vorba de pildă de literatură, considerația lingvistică ascunde sau corupe analiza literară, textul, sau mai curând limbajul perceput în obiectivitatea sa reziduală substituindu-se creației imaginarului în care se produc semnificațiile estetice care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care își urmează fiecare calea sa fără să aibă habar de cealaltă. Or rațiunea unei astfel de situații este limpede pentru noi, fiind consecința strictă a absurdității proiectului galilean aplicat cunoașterii omului: expulzarea vieții transcendentale în afara domeniului cunoștinței de către psihologia obiectivistă a comportamentului antrenează refularea sa în "inconștient", sub a cărui titulatură este recuperată de psihanaliză. Psihanaliza este substitutul inconștient al filozofiei, a cărei nobilă sarcină a preia: delimitarea humanitas-ului omului. Preluare imposibilă în lipsa unei metode transcendentale și mai cu seamă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
metode transcendentale și mai cu seamă eidetice, în lipsa unei delimitări conștiente față de obiectivismul galilean la care, în mod contradictoriu, psihanaliza revine fără încetare. De aceea ea nu a putut construi decât o psihologie bastardă, pe jumătate subiectivă și pe jumătate obiectivistă, o psihologie empirică în care ambiția de a determina concepte empirice (raportarea la Tată, sexualitatea anală etc.) să joace un rol transcendental nu poate sfârși decât într-o confuzie extremă. În calitate de aplicare a proiectului galilean la cunoașterea omului, psihologia se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile subiectivității individuale și, chiar mai mult, impunându-se acestora aceasta a fost afirmația decisivă formulată de Durkheim, singura capabilă de fapt să fondeze o sociologie obiectivistă și ca atare științifică. Absurditatea potrivit căreia "viața acestei societăți urmează legi opuse legilor care îl fac pe om să acționeze ca individ" absurditate denunțată de Marx în polemica sa împotriva lui Proudhon devine principiul explicit al noii sociologii, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noii sociologii, care, lăsată pe mâna unui marxism care ignora tot în legătură cu Marx, avea să o oculteze definitiv pe cea a lui Tarde, ocultând în același timp posibilitatea unei sociologii dinamice și însuflețite. Am arătat în ce fel această sociologie obiectivistă cu ambiție științifică se însoțește, în marxismul devenit leninism, de o ideologie politică și în același timp de o etică îndoielnică. Deoarece relația Societate / Individ (care sunt în realitate un Același, care au aceeași substanță subiectivitate, intersubiectivitate, parxis în așa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în preocuparea lor pentru relațiile de gen. Un astfel de punct de vedere susține că viețile femeilor, aflate la marginea politicii mondiale, ne dau posibilitatea unei înțelegeri mult mai cuprinzătoare și mai critice a relațiilor internaționale, decât punctul de vedere obiectivist al teoreticienilor realiști sau decât perspectiva oamenilor de stat, devreme ce ele sunt mai puțin complice cu și/sau mai puțin orbite de instituțiile existente și de puterea elitelor (Keohane 1989a: 245; Sylvester 1994a:13; vezi și Harding 1986; Tickner
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațional anarhic. Cum sunt genizate conceptele de putere din Relațiile Internaționale? În critica făcută de Tickner (1988) celor șase principii ale politicii de putere ale lui Morgenthau, înțelegerea realistă a puterii este androcentrică. Ea reflectă dezvoltarea ego-ului masculin și modalități obiectiviste de cunoaștere în societăți patriarhale, în care cetățenia și autoritatea personală a bărbaților s-a bazat în mod tradițional pe puterea lor asupra sexualității și muncii femeilor, în calitatea lor de șefi ai gospodăriei. Acest concept de putere se bazează
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și de către acestea și, în consecință, ignoră activitățile politice și activismul femeilor: fie că se mobilizează pentru război, sau protestează împotriva abrogării drepturilor lor de către stat sau se organizează pentru recunoașterea internațională a drepturilor omului pentru femei. În plus, abordarea obiectivistă a unei mari părți din teoria relațiilor internaționale produce o cunoaștere relativ superficială și tinde să reproducă dihotomiile care au ajuns să dividă domeniul. Aceste dihotomii sunt genizate: ele definesc puterea ca putere asupra celorlalți, autonomia ca reacție mai degrabă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Hans Haake (Pierre Bourdieu și Hans Haake, Libre-échange, Seuil, Paris, 1994), el denunță deschis dezvoltarea liberalismului cultural contemporan, mecenatul de firmă cu pretenția lui de a se îngriji de "nevoile" statului, retragerea sau neintervenția puterilor publice. Trece astfel de la postura obiectivistă la postura normativă și militantă. Cea de-a doua este în acord cu o poziție dominantă superioară a sociologului, care, prin mijloace de obiectivare, "domină" socialul. Devine el însuși un dominant, iar de teoriile sale despre dominație profită numai dominanții
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Rămâne așadar mult de lucru pentru a interpreta corect aceste fapte și paradoxuri. Nu este sigur că acest lucru infirmă modelele globale, dar ne arată cel puțin necesitatea unei abordări contextuale a violenței școlare, care trebuie, metodologic, să îmbine abordări obiectiviste, pentru a evita reprezentările dramatizante, și abordări comprehensive. Această abordare contextuală este necesară și pentru a înțelege mai bine posibilitățile și limitele acțiunii, în special când este vorba de transferul unor programe care au funcționat în contexte precise. Capitolul V
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care gustul epocii încă nu o accepta, dar agravată de patimă și de invidie). Constantă, structurală, rămâne opoziția față de intimismul elegiac și față de tradiționalism. Excesele moderniste sub semnul cărora a fost așezată revista sunt totuși rare. Poezia parnasiană, picturală și obiectivistă, este respinsă pentru lipsa „simțământului” (Bonifaciu Florescu, Despre poezia descriptivă). Articolele lui Macedonski Poezia viitorului (1892) și În pragul secolului (1899), ca și Noul curent literar (1899) al lui Șt. Petică au fost considerate actul de naștere al simbolismului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
utilizare a limbajului sociologic, (București: Editura Humanitas, 2007), 184. Observăm că, potrivit acestei definiții, "justificarea" modului de viață propriu unui sistem social apare ca interes ideologic, iar "contextualizarea" ideologiei, de la zona familiei până la aceea a religiei, indică îndepărtarea de postulatul obiectivist (acceptat și de Marx) al științei. Cât despre problema dominației, aceasta transpare în chip implicit, din moment ce subînțelegem că un anumit mod de viață, odată ce trebuie "justificat", se impune dintre mai multe moduri de viață alternative. O astfel de înțelegere a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
alta. Cu alte cuvinte, conflictele pot fi generate fie de cauze sociale și politice de natură structurală, ca, de pildă, distribuția inegală a resurselor, fie de percepția subiectivă a incompatibilității de către părțile implicate. Aceste două poziții sunt cunoscute drept abordarea obiectivistă, respectiv abordarea subiectivistă (Mitchell, 1991; Reimann, 2004). Dat fiind că incompatibilitatea structurală poate fi exprimată ca percepție a unei terțe părți, precum și datorită faptului că, de regulă, atât elementele așa-numite structurale, cât și cele identitare pot contribui la declanșarea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nu poate fi concepută în absența apartenenței la un grup sau comunitate, deci în absența identității colective. În încercarea de a explica fenomenul identității de grup, au fost construite două mari tipuri de abordări: pe de o parte este viziunea obiectivistă (sau primordialistă, esențialistă), care analizează identitatea pornind de la criterii "obiective" amintite mai sus rudenia, etnia, limba, religia, legăturile cu un anumit teritoriu. Promotorii acestui curent printre care Eduard Shils și Clifford Geertz (1972) susțin că aceste date au o "influență
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
direct? indirect?) din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de altfel de la distanță, aflat pe continentul american, unde toate perspectivele se schimbă). Descriptiv, obiectivist, foarte pozitivist în sens universitar-american, studiul său nu pare totuși să decidă în mod radical. Sigur că Cioran se încadrează în psihologia stigmatului. Dar a spune că românii sunt, se simt, se comportă ca stigmatizați explică multe, într-un fel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Brown (1992: 90), această presiune pentru o abordare mai științifică își are originea, într-o oarecare măsură, în însăși viziunea realistă asupra lumii. Realismul pretinde că se referă la o realitate neproblematică, pretenție ce ar trebui să ceară metode mai obiectiviste. Într-adevăr, după cum descrie Carr realismul (1946), asumpția unui acces empiric, și nu normativ, la lecțiile istoriei (adică înțelepciunea istorică exprimată în termeni cauzali) este cea care deosebește realismul de abordările mai idealiste. Ambele poziții, reîntoarcerea la un realism de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Aceasta presupune din partea criticii urmărirea unui singur scop principal, acela ca opera de artă să fie o armă cât mai eficace În lupta pe care clasa muncitoare o duce Împotriva dușmanilor ei. Toate acestea nu Îngăduie criticii să adopte poziții obiectiviste, neutre; să judece opera de artă după criterii formaliste, estetizante, trecând pe plan secundar, sau neglijând cu totul rolul politic ce-l joacă o operă de artă În lupta de clasă, În lupta pentru constituirea unei societăți noi, luptă din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
clasa muncitoare de la noi și care constituie un succes al literaturii noastre, cum este volumul de poeme Sângele popoarelor de Radu Boureanu sau romanul Negura de Eusebiu Camilar, au fost prezentate și judecate În unele publicații, de pe astfel de poziții obiectiviste, apolitice. Poemele lui Radu Boureanu sub titlul Sângele popoarelor, semnifică prezența și sprijinul moral al oamenilor muncii de la noi În lupta pentru eliberarea popoarelor Înlănțuite de imperialism. (Ă). Or, În recenzia la acest volum făcută În Flacăra nr. 41 (de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revoluționară a marxism-leninismului. Această ideologie presupune judecarea unei opere literare după criterii materialiste, relevarea măsurii În care această operă reflectă realitatea, a modului În care ea reușește să contribuie la Însuflețirea clasei muncitoare În lupta pe care o duce. Pozițiile obiectiviste, estetizante, Îndepărtează pe critic de la marile obiective pentru care militează arta și literatura revoluționară. Prin apolitismul În care o astfel de critică este aruncată de aceste poziții, ea dovedește aceste obiective. Critica artistică și literară Își poate Însuși o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și literară Își poate Însuși o poziție principială, revoluționară, singura de pe care se poate face o apreciere justă a operei numai călăuzindu-se de lupta și ideologia clasei muncitoare, numai fiind pătrunsă de un spirit partinic. Pe acest drum, atitudinea obiectivistă, apolitică, nu are ce căuta. Creatorii de artă și literatură, precum și marile mase ale publicului așteaptă de la critica literară Îndrumări prețioase, aprecieri principiale, care să lumineze diferitele probleme ale procesului de creație. Pentru a Îndeplini această misiune, critica are În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]