6,419 matches
-
a-și arăta preferința pentru sublimarea specifică marii creații. Opresc aici extrasele, considerând suficiente frazele de blamare a unei subiectivități colaterale operei de ficțiune. G. Călinescu merită recitit pentru acest avertisment oportun: "Va trebui o nouă educare a artistului în vederea obiectivității. Cu cât o operă cere mai multă sforțare materială, cu atât scade și egolatria. (...) Scriitorul însă te înșală, fiindcă scrisul e la îndemâna fiecărui om. El poate să nu fie deloc artist și să te mistifice prin această proză autoscopică. Nimic
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
această proză autoscopică. Nimic nu mi s-a părut mai sec decât un jurnal, iar când el este interesant, atunci te atrag indiscrețiile din el sau părțile cu caracter obiectiv" (p. 104-105). Autentice nu sunt subiectivitatea și vanitatea, ci numai obiectivitatea și universalitatea. Luat în doze prea mari, cum s-a întâmplat în literatura noastră postdecembristă, susținut fără discernământ de către o critică uniform entuziastă, jurnalul devine nu pur și simplu nociv, ci chiar toxic, creând iluzii de mari succese, dereglând evoluția
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
umplut cu substanță și l-am pus în practică. Până în clipa de față s-au desfășurat șapte astfel de conferințe: două la Timișoara, câte una la Arad, Oradea, Brașov, Cluj și Iași. Succesul a fost fenomenal - o spun cu toată obiectivitatea. Cred că niciodată în ultimii cincisprezece ani niște intelectuali români n-au adunat atât de mulți oameni într-un singur loc. Și era vorba de teme serioase, chiar abstracte, și nu de vreun bairam cu mici pe gratis și bere
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
grupului, comentează, laconic, fragmente epistolare, amintiri, mărturii consemnate de surse mai mult sau mai puțin creditabile. Acolo unde datele lipsesc sau le consideră insuficiente, intervine cu clarificări, luând ca reper propria experiență, memoria personală. Observatorul alterează, prin prezența în mijlocul scenei, obiectivitatea observațiilor. Istoria e una trăită, completată cu o documentație exhaustivă, studiată cu tenacitate și seriozitate. Talentul criticului, dublat de omul de știință migălos și rigid se integrează, de minune, aerului de familie al modelului profesorului ardelean. Fotografia în care Ovidiu
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
loc vreodată ("Era să plec, era să rămân/ era să fiu, era să mă-nsor/era să-mi amintesc cum a / fost cu tine" " Era) și deci ce altceva poate face persona lirică decât să înregistreze întâmplările mai sus pomenite? Obiectivitatea acestei înregistrări e însă doar o mască, asumată conștient (oricum postmodernismul desfide aperspectivismul). Sau, dacă obiectivitatea e autentică, atunci lumea descrisă e una maladivă. Deja obiectele aveau simptome animiste într-un mod patologic în poezia pre-2000 a lui Vișniec: "lucrurile
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
să-mi amintesc cum a / fost cu tine" " Era) și deci ce altceva poate face persona lirică decât să înregistreze întâmplările mai sus pomenite? Obiectivitatea acestei înregistrări e însă doar o mască, asumată conștient (oricum postmodernismul desfide aperspectivismul). Sau, dacă obiectivitatea e autentică, atunci lumea descrisă e una maladivă. Deja obiectele aveau simptome animiste într-un mod patologic în poezia pre-2000 a lui Vișniec: "lucrurile își veneau încet în fire/ după îndârjirea cu care mă gândisem la ele/ își cercetau rănile
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
zestre de date, de cunoaștere asupra materiei, și raporturile dintre evoluția gândirii muzicale față de informația crudă s-a schimbat fundamental în a doua jumătate a secolului XX: gustul epocii pentru cunoașterea precisă, voința de a înțelege opera și omul cu obiectivitate și întemeiat pe o abordare aprofundată au discreditat literatura adesea aproximativă practicată până atunci în favoarea unor minuțioase cercetări bio-bibliografice. Deschiderea spre lume de după 1990 ne-a arătat că pe alte meleaguri tipul acesta de "dosar al problemei" este practicat curent
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
prefață că documentația prilejuită de turneele trupelor noastre în străinătate iese din perimetrul ales de el, include totuși în volumul de față prestația cântăreților români în cvasi-spectacolele de la Stockholm și Lucerna. Prezența ecourilor de presă, abundente și foarte pertinente, asigură obiectivitatea dorită de autor; excepție face doar vehemența cu care comentează, polemizează cu versiunea Andrei Șerban. Că i-a displăcut această montare este de înțeles, dar eu parcă îmi amintesc de mai multe intervenții în presă semnate de persoane cu prestigiu
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
până la eliminare, a filozofiei ca mediator și liant între specialitățile particulare. "Idei în dialog" își propune, în contrabalans, crearea unui spațiu în care inhibițiile, blocajele, adversitățile prostești să fie înlocuite de dialog, de "efortul de construcție, de autodepășire și de obiectivitate". Cu aceste premise, e evident că ștacheta ridicată de H.-R. Patapievici e foarte înaltă. Oamenii trebuie duși la masa dialogului. Dar ei mai trebuie să și știe să dialogheze. Or, la acest capitol, stăm prost de tot. Mai în
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
atesta înfăptuirea literară, în baza căreia pătrunde într-o altă lume, ideală, cea a semnelor, care îi permite a se desprinde de întregul nivelator, iar pe de altă parte - și Mircea Moț ar fi putut sublinia această împrejurare - întoarcerea spre obiectivitate, id est spre universul inițial, concret, din care face parte cititorul, precum o ipostază circumstanțială a Celuilalt. Un Celălalt a cărui contribuție se vădește indispensabilă lecturii, care e dovada operei, care, la rîndul său, e dovada identității eului auctorial, a
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
se poate absolutiza, unicitatea sa nu poate fi totală, ruptă complet de contextul fizic și metafizic în care se înscrie și care e Cosmosul, purtător al unor indeterminări ce răspund în mister. Partea și întregul, cultura și natura, subiectivitatea și obiectivitatea se întrepătrund, cooperează în angrenajul unor respingeri și atracții compensatorii, conturînd imaginea ființei ca operă și a operei ca ființă.
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
Naghiu, Dan Iordăchescu, dirijorul Constantin Petrovici, precum și muzicologi ca Doru Popovici, Vasile Donose, Viorel Cosma. Anca Florea întreprinde în această lucrare, ca și în toată seria de volume publicate până în prezent, o migăloasă muncă de istoriografie, selectând cu discernământ și obiectivitate cronici diverse sau aprecieri critice din epocă. Apreciem talentul bibliografic al Ancăi Florea, subtilitatea cu care a surprins în detaliu fiecare premieră, cu care a descris emoțional momentele de referință de la începuturile instituției în noul local. Pentru cei care au
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
a câștigat reputația de ziar care nu iartă Puterea. La un moment dat, premierul Năstase a lansat un semnal clar către proprietarii străini de presă din România - că își lasă redacțiile să facă ce jocuri vor, fără respect de adevăr, obiectivitate și altele. Vizate erau două ziare - Bulina roșie și România liberă. Să nu-mi spună nimeni că atitudinea brusc critică a reprezentanților din România, a patronilor celor două ziare n-are nici o legătură cu nemulăumirea premierului. Un ziar e o
Bulina Roșie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12438_a_13763]
-
deschisă. Așa că nu mă formalizam. îl știam un impulsiv și un exaltat, o personalitate puternic subiectivă, dar mai știam și că era om de știință, nu numai în calitate de medic ci și de cercetător biolog, domeniu pe care îl ilustra cu obiectivitate și indeniabilă competență profesională (această latură a sa e din păcate azi prea puțin cunoscută). Putea să mă beștelească mult șI bine! Ceea ce nu însemna să nu-i replic în cadrul repetatelor noastre controverse privind problematica falsurilor: "Domnule Țuculescu - îi spuneam
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
contextului în care lucrările acestei mișcări au fost create și receptate, și, pe de altă parte, o descoperire interesantă a erorilor inevitabile ale unor critici, a intuiției juste avute de alții. Cu argumente clare și cu o ambiție evidentă de obiectivitate, autoarea te convinge că în critica literară, ,vinovată" de unele omisiuni și de opinii generale prea ușor asumate, mai este mult loc pentru noi cercetări amănunțite ale avangardei românești. Autorul postfeței Influențelor., Ion Bogdan Lefter, menționează la un moment dat
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
deși el e mereu tentat să devină un ucenic vrăjitor-alchimist, singura cale, îngustă ca o lamă de sabie, pe care o poate străbate ca un cercetător al vremilor noastre, este aceea a reducerii propriei fascinații față de obiect, în favoarea probității și obiectivității, a restituirii ,din afară" (pentru că, într-adevăr, în ,dinăuntrul" original, nici el, nici noi, nu vom ajunge niciodată...). Nu este o postură comodă, nici un parcurs ușor de împlinit. Aici intervine, cred, principala dificultate cu care Corin Braga s-a văzut
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
acest conflict al ego-ului se bazează cartea lui B. Elvin. Autorul și personajul său au deci o luciditate deplină. Care, uneori te cam sperie; de pildă, frigura mamei, ce apare doar de puține dăți, fiind esențială, este privită cu o obiectivitate necruțătoare. îi vede singurătatea, curajul, dorința de a fi informată de problemele lumii, (ale ei proprii fiind multe și nerezolvate), logoreea solitudinii, pisălogeala pedagogică. Obiectivitatea, dorința realizată a protagonistului, împovărătoare și ușurătoare, merge uneori atât de departe încât el se
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
pildă, frigura mamei, ce apare doar de puține dăți, fiind esențială, este privită cu o obiectivitate necruțătoare. îi vede singurătatea, curajul, dorința de a fi informată de problemele lumii, (ale ei proprii fiind multe și nerezolvate), logoreea solitudinii, pisălogeala pedagogică. Obiectivitatea, dorința realizată a protagonistului, împovărătoare și ușurătoare, merge uneori atât de departe încât el se întreabă dacă ea nu cumva îi distruge afectele. Nu. Luciditatea, nu nimicește sentimentele - decât pe cele nejustificate. Personajul constată totuși că există ,o fisură" între
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
de exprimare a datei: ,în două, în trei, în douăzeci și patru April", ,April în două, în trei, în douăzeci și patru" (p. 96). În schimb, tot într-un curs de limba română, un lingvist străin ca Alf Lombard, observînd din afară și cu obiectivitate uzul, indica ambele forme, cu preferință pentru masculin: doi / două februarie (La langue roumaine. Une présentation, 1974; ap. Mioara Avram, Probleme ale exprimării corecte, 1987, p. 27). Și totuși, chiar mai tîrziu, Al. Graur, în Dicționar al greșelilor de limbă
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
verdictul negativ se amână sine die. Retorica negativă preferă oamenii pozitivi. Mai nou am văzut că acest tip de retorică a nu-ului pătrunde și în critica literară. Regula nescrisă a criticii este să aprecieze cartea, cu toată onestitatea și obiectivitatea de care e capabil criticul, iar nu să dea lecții autorului. Or, în diverse cronichete apar tot mai des aprecieri de tipul: X n-ar trebui să..., Y nu a scris despre..., Z nu aplică metoda... Altfel spus, diverși critici
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
binevoitoare, din care o succintă mostră o oferă amintirile lui Nicolaus Sombart, apărute și în traducere românească. Diplomatului și istoricului elvețian Carl J. Burckhardt (1891-1974), autorul monumentalului studiu monografic despre Richelieu, i se datorează consemnarea, extrem de prețioasă prin realism și obiectivitate, a câtorva întâlniri semnificative cu Hermann Keyserling, pe care l-a cunoscut în deceniile trei și patru ale secolului trecut. Cele două episoade, plasate în 1935, ne oferă tabloul de neuitat al filosofului pus la index prin hotărârea personală a
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
într-un mod stabil în fața proiectorului. Ceea ce prezenta Edison erau "înscenări", în timp ce Lumičrii prezentau "realitatea", aceasta depășindu-și, din punct de vedere al succesului la public, predecesoarea. De aici și impersonalitatea filmărilor, pretenția lor - de un cartezianism specific nației - de obiectivitate. Paradoxal însă cel mai popular film al fraților e unul, da, cât se poate de real, dar cu poveste: Stropitorul stropit, în traducere literală. Scenariul: în timp ce un grădinar își udă liniștit florile, un băiețel calcă pe furtun, iar grădinarul e
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
răspundă. Să îndepărtăm ideea Doctorului Pangloss, din Candide al lui Voltaire, că: "Tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles", să îndepărtăm ideile triste și blazate ale senatorului Pococurante și, ca și înțeleptul Martin, să examinăm cu obiectivitate această problemă: Încotro mergem? * O revistă străină, făcând o anchetă în sensul problemei ce ne-o propunem, căută să lămurească înțelesul cuvântului "civilizație" și ceru unor băieți de 15 ani să-i dea răspunsul. Un răspuns fu: "Civilizația e cultivarea
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
s-a schimbat (cine îl face, cine îl susține, cine și-l asumă?) e pură pierdere de vreme." La întrebările din paranteză răspunsurile sunt, în fond, chiar numele prezente în această anchetă. Suma subiectivităților criticilor ar trebui să fie o obiectivitate suficientă. Asta până nu se găsește cineva să cloneze vreo doi critici considerați cât mai aproape de o matrice perfectă. Paul Cernat se întâlnește în idei cu Cornel Ungureanu: "Canonul de dinaintea lui 1989 începe să fie, tot mai mult, relativizat de
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
chestiuni de formă, fără a atinge miezul temelor în discuție, ori dascălul distant și plin de morgă? Omul mînat de o voință feroce, în stare să-și controleze subiectivitatea incomodă și să-și dureze o imagine plesnind de seninătate și obiectivitate, sau insul cotropit de spaime, căruia aproape îi e teamă să înnopteze cu sine însuși sub același acoperiș?" (p. 306). În finalul demonstrației sale, autorul găsește însă patru elemente care ar putea constitui o chintesență a maiorescianismului. Toate derivă din
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]