386 matches
-
lumea, a pus niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste jar și în mai puțin de cinci minute, ceaunul plin cu apă aștepta să se întețească focul. -Vino să te spăl și să-ți oblojesc mîinile în ștergar, mi-a spus privind în curte spre Fane. Acesta mai stătea încă pe prispă gândindu-se dacă o cană de țuică merită efortul să alerge, sau nu, după cocoși. -Ce faci, Fane? l-a întrebat mamaia. -Nu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile toate - albe nestemate, Strălucitoare-n gândurile ce vibrează. În dimineața asta poezia râde Pe-arcușul sufletului împăcat cu soarta, Cuvintele, -n delir, s-
ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1484048518.html [Corola-blog/BlogPost/358994_a_360323]
-
Acasă > Versuri > Visare > MI-AM FRÂNT O ARIPĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am frânt o aripă, în zbor , Mă doare sângerarea . Mi-o oblojesc cum știu , cum pot , Cu-albastrul pur , din zare . Mi-am frânt și pasul , peste munți , Prea-abrupt a fost urcușul , Prea multe piedici, de trecut , Prea crud , mărăcinișul . Și de-am să mă târăsc pe drum , N-am să renunț
MI-AM FRANT O ARIPA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1461693806.html [Corola-blog/BlogPost/384963_a_386292]
-
Pe piept cobor săruturi moi Spre locul unde sângele se zbate Ars de dorință, însetat de noi. DE VORBĂ CU MINE Tu crezi în leacul de iubire Cel descântat în prima rouă? Crezi că te-adoarme în simțire Și-ți oblojește rana nouă? Crezi tu că poate să alunge Și vis, și teamă, și dorința? Și crezi că oare asta-ajunge? Poți tu să ai așa credință? Când totu-i gri, praf și cenușă Pustiu imens, fără hotar, Crezi oare că o
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_neacsu_fuga_in_spi_mihaela_neacsu_1394241426.html [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
doica, firește. Dăruie și se dăruie. Lapte dulce din pieptul generos, lapte numit: IUBIRE. Nu zice niciodată: nu pot, n-am timp. Vine în crucea nopții și-ți aduce medicamente și leacuri. Îți face injecție, frecție, ceai, te învelește, de oblojește. Îți ia cu mâna toate durerile. Stă lângă tine. Te veghează. Te mângâie. Cum poate? Nu știu. Numai Dumnezeu o ajuta să se împartă în zeci de fărâme și să rămână întreaga. Deși obligațiile familiale o copleșesc, își face timp
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Meditatie_in_lunea_sfanta_a_patimilor_p_cezarina_adamescu_1333951728.html [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
pe actualul teritoriu al României cu cel puțin 2000 de ani în urmă. În prezent, pătrunjelul este cel mai folosit zarzavat în bucătăria tradițională românească, iar până nu demult, era un remediu redutabil în medicina noastră populară. Cu el erau oblojite rănile în pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slăbite, erau făcute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite "deochiuri" sau "făcături". Cum preparăm și cum administrăm frunzele de pătrunjel Așa cum vom vedea
Pătrunjel, beneficii. Inhibă cancerul și hepatita, tratează litiaza renală și biliară () [Corola-website/Journalistic/105108_a_106400]
-
sigură că le-ar le-ar plăcea acest fucking eveniment". Traducătoarea a îndulcit corespondentul în italiană. Cu cât înaintam spre vârful palmaresului, cu atât eram mai convinsă, chiar dacă, pe ici, pe colo, apăreau și alegerile diplomatice sau cele menite să oblojească rănile celor dezamăgiți sau, mai pe șleau vorbind, să dreagă busuiocul, în raporturile cu marea comunitate cinematografică. Nu se poate spune că a fost un palmares scandalos în întregul lui, numai că unele premii, întâmpinate cu nemulțumiri sonore tip buuu
Veneția 2016. Juriul a ales varianta șoc, cu parfum de diplomație by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105257_a_106549]
-
ea vrea să se plimbe pe-afară, cu sania. Degeaba a sporovăit-o bunica. Pentru că bunicul...inimă slabă...n-a putut s-o refuze. Deși a înfofolit-o, au răcit amândoi. Îndurerată, biata bunica i-a certat, dar i-a oblojit cum a putut. Frecții, ventuze și ceaiuri. A aflat maică-sa și a venit într-un suflet. I-a certat foarte aspru pe bunici. Iar pe ea a luat-o pe sus și a dus-o acasă, fără s-o
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1417464970.html [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
ea în casă, Cu un foc de amor mistuitor, Cine-ți face planuri din fuior?... Numai ea -- Femeia! De va fi ca și-n al fiordului vieții, Cine-ți limpezește mrejele ceții? Cum sufletu-i deși nu-nbătrânește Între zâmbete trăiu-ți oblojește, Îngrijindu-te, în schimb de-ai da, Atenția ce dorește și i se cuvenea, Numai ei --Femeii! De-i un timp de venit și de plecări, Că viața-i pare o luntre de secări, La tine de se va întoarce
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1425857066.html [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
Ca un fluviu de lumină). Nu numai cuvântul este pentru Olga Alexandra Diaconu hotărâtor, dar și gândul care, dacă e curat, devine Lumină: “gândul ascuns / în rugă și dor, / gândul ce-i ferit / de păcat și de vină / lut e / oblojit cu lumină” (E Duhul Sfânt). Autoarea este conștientă că prin darurile sale de cuvinte, exercită o putere și un mister asupra cititorilor: “Și păsări mi-amintesc: e viața cântec, / e vers ascuns prin ierburi și prin flori / Tu spuma doar
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Intrarea_in_legile_firii_cronica_la_cezarina_adamescu_1356363434.html [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
vecinul. N-au stat mult pe gânduri, l-au dus în casă, l-au întins pe pat. Capul îi era greu, nu știa nimic ce se întâmpla în jurul lui. - Aduceți repede două căpățâni de varză, cu frunze mari, să-i oblojim mâinile și picioarele degerate! dădu ordine vecinul, care știa bine ce-i de făcut în asemenea împrejurări. În fine, l-au îmbrăcat în cămașă de casă, i-au înfășurat și legat picioarele în foi de varză murată, i-au legat
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cadoul_de_craciun_viorel_darie_1387893637.html [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului CARTI NOI Cronică de Mariana CRISTESCU Lazăr Lădariu - „Vecerniile amiezii” Coperta 1 Grădinile suspendate ale Poetului sau „prăbușirea în cer” ( În loc de prefață) Motto: „Mi-am oblojit rănile cu luminoasa iarbă a zăpezii” (Lazăr Lădariu, „Întoarcerea fiului risipitor”). Originară din îndepărtata Persie, aflată în miezul deșertului, regina Semiramida (Amythis) se topea de dorul vegetației luxuriante de acasă. Atunci, Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr., fiul lui Hamurabi
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Lazar_ladariu_vecerniile_amiezii.html [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ by http://balabanesti.net/2014/03/21/emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-%e2%80%9ecantarea-cantarilor%e2%80%9c/ [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzi oasele mi-au străpuns epiderme prin gând le-am oblojit cu alifii și răbdare fiecare om pe care l-am legănat pe hamacul priponit între două amintiri mi-a fost drag și aproape prin izul de fruct tăinuit în propriul său miez m-aș fi împărțit tuturor precum o înmugurire
MELANIA BRICIU ATANASIU de MELANIA BRICIU ATANASIU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Melania_Briciu_Atanasiu.html [Corola-blog/BlogPost/354855_a_356184]
-
moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzi oasele mi-au străpuns epiderme prin gând le-am oblojit cu alifii și răbdare fiecare om pe care l-am legănat pe hamacul priponit între două amintiri mi-a fost drag și aproape prin izul de fruct tăinuit în propriul său miez Citește mai mult Ecce homosub eterne opaițe îngerii
MELANIA BRICIU ATANASIU by http://confluente.ro/articole/melania_briciu_atanasiu/canal [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
întrezărio margine abia tremurată de lumerespirația mea nu mai moarezăbovește puțin să-și tragă sufletulsă-și încheie nojițelecât timp am pășit doar pe vârfuri de inimăam ocrotit liniștea tuturorcu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzioasele mi-au străpuns epiderme prin gândle-am oblojit cu alifii și răbdarefiecare om pe care l-am legănatpe hamacul priponit între două amintirimi-a fost drag și aproape prin izulde fruct tăinuit în propriul său miez...
MELANIA BRICIU ATANASIU by http://confluente.ro/articole/melania_briciu_atanasiu/canal [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
mă bucur”, povestește Ana Barton. “Pervazul lui Dumnezeu. 75” Despre autoarea cărții, Ana Barton, Dorina Chiriac spunea: „Ana nu scrie. Ana sângerează cuvinte. E dintre cei cărora nu te repezi să le închizi rănile, căci tocmai rănile lor deschise le oblojesc pe-ale tale. Mai umblă sângerând, Ană, întru vindecarea durerilor mele!” Pervazul lui Dumnezeu „Dumnezeu are un infinit de buzunare. În ele adăpostește copii, oameni (care se cred) mari, pisici, căței, levănțică, frunze de untișor, baobabi, doi vulcani activi și
Fluvii de povești by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105708_a_107000]
-
căsca gura la o adică oricît de ai dracului erau. Rîvna Casei Tale, torcea Ierusalim. Mare și bun ești, Dumnezeule, și ești mereu aproape... Îl simt, Robert și Claudiule, e un abur și-un fum și-o mireasmă care alină, oblojește, și Claudiu trezit din somn speriat și ridicîndu-se în genunchi, ce creștin copil al străzii handicapat... Îl simte, deh, mă duc să mai iau niște bere ca să-l simțim și noi. Ai băut singur toată berea, Ierusalime, io și Robert
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
Bunica, nici nu știa după ce să plângă mai întâi. După motocicleta pe care nu o mai găsea, sau de mila copiilor pe care îi lovise. A ajutat-o pe Bunica să ducă copii în curte, să-i spele, să-i oblojească și, până nu i-a văzut iar vii, nu s-a mișct de lângă ei. După ce s-a convins că sunt în afara oricărui pericol, a plecat să își caute motocicleta, să vadă dacă a mai ramas ceva întreg din ea. Se
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430893402.html [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
-n zbor Sau să se mistuie-n potop. De-i roșul macului din grâu E stop și interzis la dor Și-mi țintuiesc dragostea-n frâu, O leg de-un stâlp de la pridvor. O priponesc să nu te știe, O oblojesc să nu mă doară Iar lăutarul, cu simbrie, S-o răstignească pe-o vioară. Iar dacă-i verde la iubire Și-i dezlegat la pasiuni E tot un fel de înrobire Doar că...în alte dimensiuni. Se leagă sufletu-mi
INIMĂ LA SEMAFOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1468686770.html [Corola-blog/BlogPost/367503_a_368832]
-
chef să-mi ling rănile, așa cum îi spusesem mătușii cu o zi în urmă, considerându-mă cea mai nefericită ființă de pe pământ. Devenisem conștientă de fragilitatea mea pusă la grea încercare în ultimele zile și-mi făcea plăcere să mă oblojesc. Cu siguranță, existau oameni mult mai necăjiți în jurul meu, dar fie și pentru câteva momente, mă pierdusem în labirintul visurilor mele, spulberate într-o seară ploioasă și caldă de iunie. Pe măsură ce trecea timpul, tristețea sălbatică ce pusese stăpânire pe mine
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1486466484.html [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
tău ca de o icoană,hieratic! Erai ca o foșnire de vânt decupată dintr-o iesle înțesată de friguri, mâinile tale miroseau a pământ, eu scormoneam după umbra-ți ascunsă prin ziduri! Întunericul avea miros fin de voluptate, eu îmi oblojeam rănile sub o movilă de așteptare, nurii tăi mă ațâțau sub o centură de castitate, crescuse iarba pe sub crucea ta, eu te priveam liniștit,eram floare! Referință Bibliografică: ERAM FLOARE... Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul
ERAM FLOARE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1455204440.html [Corola-blog/BlogPost/342906_a_344235]
-
audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
iluzii,Țipând din răsputeri s-audă surzii.Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe pat de frunze moarteIubiri vetuste, născociri deșarte...Se zbuciumau a neputință vracii.Pe-un țărm pustiu, o ... XI. GEORGETA RESTEMAN - COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]