381 matches
-
deja nepotul ei - frate cu lumina. Numai eu și Tesla aveam secrete de acuma. - ,,Fiecare grăunte al acestui munte, plin de întuneric, alcătuiește o lume” Cum sunt nopțile, cât de lungi sunt departe de țară? Mai poate singurătatea să fie oblojită, departe de casă? - Nopțile nu sunt destul de lungi atunci când te visezi acasă. Mereu sunt pe dealurile copilăriei. Dar există o aură cu care te naști în casa părinților, care te învăluie ca un glob: e viața. Restul, care vin din
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
cu iarbă Și, cînd mai simt că șchioapăt, îmi țin în creangă firea, Sînt rană ce nu piere, în mine o să fiarbă Pîn-o să-și afle, răul, în lege nimicirea. Și, uneori, vremelnic, m-ascund într-o pădure, Să-mi oblojesc cu plante acest necaz și soartă, Dar nici n-ajung prea bine, și-aud cum o secure Lovește-n trunchi, și carnea, în mine, i-o simt moartă. Parcă dormim adesea pe-un abator de vise, Și-o cioară din
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
cum se apropie termenul visat, iar eu nu pot să onorez cu prezența momentul fast mult așteptat. Bineînțeles că părinții nu au făcut imprudența să mă ducă la școală în halul în care eram. Ca orice oameni normali, m-au oblojit cu ceaiuri, piramidoane, dar mai ales cu multă dragoste. Acea dragoste pe care o uităm când ne facem mari. Însă au făcut imprudența să nu anunțe conducerii școlii motivul absenței mele, fapt ce a determinat pe directorul școlii, domnul Arsu
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
spun preschimb în cuiși-n mormântul nimănui,În ecou, se ... XII. FUGA DE SILFIDE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. Ah, tunet în cer și-n inima ruptă, Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc, Fulgere stau pe liniștea suptă De tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă, Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea! Ah, muzică nouă
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
-mi șirag, Pe galaxia care-a apus, Taina în care, iubitul meu drag, Scoate armura și-și lustruiește Ochii săraci de stele și ... Citește mai mult Ah, tunet în cer și-n inima ruptă,Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc,Fulgere stau pe liniștea suptăDe tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă,Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea!Ah, muzică nouă, de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mi se reflectă viața în diferite perioade ale ei, ale existenței mele, uneori zbuciumată, unele stări sufletești trăite pe parcursul vieții familiale, profesionale, culturale sau de altă natură. Mi-a dat Dumnezeu ca soț, un om care mi-a alinat și oblojit rănile de pe suflet rămase încă din copilărie. Bucuria vieții noastre a fost și este Ionuț, un fiu minunat, spre care mi-am eliberat întreaga afecțiune pe care mi-aș fi dorit-o și eu cândva, dar de care nu am
Drumul vietii, carte a debut a iesencei Angela Pistol – octombrie 2016, Iasi, Romania [Corola-blog/BlogPost/93301_a_94593]
-
știința și pe oamenii devotați ei, și am urât ignoranța și pe apărătorii acesteia“. Sprijinul orfanilor, aprig apărător al naționalității Este prea puțin, chiar deloc, cunoscut profilul acestui ierarh de sprijinitor al celor obidiți. În timpul păstorii sale, Vlădica Melchisedec a oblojit rănile soldaților din Războiul de Independență și ale multor orfani. În egală măsură s-a ocupat de cei necăjiți ca și de copiii sărmani pe care îi avea mereu la inimă. Mai toți biografii îl descriu ca un bun samarinean
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
răsăritul înflorește. Câmpia de smarald se înveșmântă în verde crud, neîmblânzit, și îngerii de bucurie cântă că firul ierbii din nou a încolțit. De-atâta primăvară a înverzit ființa, o herghelie de fluturi pe suflet se așterne, în iederă am oblojit neputința și-am zăvorât-o în catedrala iubirii eterne. imagine:internet Referință Bibliografică: Primăvara ființei / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2266, Anul VII, 15 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRIMĂVARA FIINŢEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383194_a_384523]
-
semne, În umbră-i stai bărbatului iubit, Îi dai curaj, de câte ori se teme Și îl susți cu dragoste, la infinit... Neobosită, îl cercetezi să-i fie bine, Dându-i energie și siguranță în viață, Cu mâinile sigure, de dragoste pline, Oblojindu-l, cu zâmbetul pe față! Azi cu recunoștință îți dă recompensă Zi frumoasă de primăvară parfumată, Căci tu femeie, ești distinsă Ca mamă, soție, prietenă, respectată! Referință Bibliografică: TU FEMEIE / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul
TU FEMEIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383283_a_384612]
-
fie mama soldaților răniți. Nu se cade să i se plângă pe umăr. Și nici să bandajeze rănile supușilor, nepregătiți pentru o luptă prea aspră pentru ei. Să-i victimizeze încă o dată, prin milă; e stupid să golești vistieria cetății oblojind ceea ce numai din întâmplare nu a pierit. Nu de vorbe și de mângâieri au trebuință locuitorii Stațiunii. Le-am dat lucruri durabile, funcționale. Cazinoul, Spitalul, Școala de fete, Banca, Hipodromul, Legi - fiindcă Ordonanțele, aici, sunt deasupra edictelor venite din Capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu cea care dormea la perete, Amada. Visa de cum adormea și câteodată gângurea în somn. Iată ce-i adusese noaptea aceasta, oblojind rănile unei tinereți prea zbuciumate: se făcea că trăia la Veneția într-un mare palat, unică fiică și moștenitoare a bogatului marchiz de Camposanpierro, Francisco, și a soției sale, rotunjoara Perdita. Avea în vis 17 ani și-i plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care se înălțase la ferestruică. După ce-l întâlnise pe Mișu la Costinești, Mariana nu se mai gândise la vreun alt bărbat. Și nici un alt bărbat nu păruse interesat de ea. Și acum, iată că tânărul acesta pe care-l oblojise cu fleica ei, tânărul acesta pe care-l hrănise cu varza ei își adusese aminte de ea. Venea să o vadă. Poate să-i aducă și flori. Se uită mai bine: Horațiu, alias Romeo, avea în brațe, da, un ghiveci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vreodată, trecutul? Platonic-comic, unic, telefonic. Hm... * Rușinea lui Horațiu era atât de mare, de parcă el ar fi fost în locul Marianei. Nu reușise să-l demaște pe falsul halterofil, în schimb expusese răutății oamenilor o ființă feminină. O ființă care-l oblojise și pentru care, de ce să nu recunoaștem, Horațiu începuse să aibă anumite sentimente. După aventura neizbutită, nea Ovidiu s-a întors resemnat la pușcărie. Toți erau mincinoși. Horațiu îi promisese că îi va demonstra nevinovăția. Ei bine, nu se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Publicat în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt pescăruș pe marea-nvolburată-a vieții Și port pe aripi albe doruri ancestrale, Cu-amărăciune mă întâmpină scaieții Când mă opresc pe țărmul mângâierii Tale, Să-mi oblojești nevindecate răni din suflet Și să mă luminezi cu binecuvântare, Un sâmbure de-ncredere să-mi pui în umblet Și mir divin din sfintele-Ți mărgăritare. În zborul meu pe culmile răbdării sfinte Voi înșira mătănii în lumina lunii, La
PESCĂRUŞ PE MAREA VIEŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363502_a_364831]
-
treacă pragul dormitorului. David povestea la toți cei care voiau să-l asculte despre trădarea soției sale și bunătatea lui nemărginită, primind-o din nou acasă și dăruindu-i ,, iertarea”. Maria își spăla sângele nopților de coșmar, în intimitatea băii, oblojindu-și rănile trupului singură și îndurând cu suflet muribund sclavia unei vieți ce nu voia să se termine. Ura și neputința, frica îngrozitoare, durerea și rușinea, începură adesea să-i întunece rațiunea. Depresia o punea la pământ tot mai des
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
mi s-a dat! Mă uit în sus, spre cer și mă cuprind fiori, Căci te zăresc adesea, Iisuse, printre nori; Îmi este frig, Iisuse, chiar de nu stau în frig, Sufletul mi-ncălzești, când numele îți strig! Vino și oblojește-mi azi rănile, căciu sunt Copilul Tău statornic, făcut din lutul Sfânt. La pieptul Tău, Iisuse, te rog, mă încălzește; Sunt oaia rătăcită, ce sincer te iubește! Da, sunt o biată oaie, ce-n fața Ta mă-nchin, Aceasta îmi
ÎN VALEA PLÂNGERII de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360801_a_362130]
-
semnele de întrebare ale propriului lor interior într-o celulă, poate să aibă o valoare literară, ea are totuși o semnificație individuală și documentară. Plonjând în eul lor intim, oamenii și-au făurit arme, ori biete cârje, spre a-și obloji rănile (și ale celor din jur). O anumită oralitate era inevitabilă, după cum inevitabilă era și rima - aproximativă de multe ori - canoanele ei fiind impuse de condițiile memorizării” (pp. 237-238). Toate relele se întâlnesc în temniță ca într-un bâlci; dacă
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
trecut în grabă, la munci și cumpărat ? Pe câți căzuți în stradă, cu vorba’i alinat, Sau o bucat de pâine, celui flamand ai dat ? Ești că tâlharul oare și vrei să jefuiești, Sau te’oprești din mila și rană oblojești ? Ridică’l pe cel slab și du’i povară să Că v’a veni o vreme, cănd plata tu vei lua. Oprește’te o clipă din iureșul de’acum Și’ntinde mâna ta, celui căzut în drum. Alină suferință și
LA MARGINE DE DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364140_a_365469]
-
-n zbor Sau să se mistuie-n potop. De-i roșul macului din grâu E stop și interzis la dor Și-mi țintuiesc dragostea-n frâu, O leg de-un stâlp de la pridvor. O priponesc să nu te știe, O oblojesc să nu mă doară Iar lăutarul, cu simbrie, S-o răstignească pe-o vioară. Iar dacă-i verde la iubire Și-i dezlegat la pasiuni E tot un fel de înrobire Doar că...în alte dimensiuni. Se leagă sufletu-mi
INIMĂ LA SEMAFOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367503_a_368832]
-
Rucăr se turna seria cu „Haiducii”, cochetai cu o astfel de profesiune temerară și dură!? Cu boxerul dinamovist Ion Monea, multiplu campion al României și laureat la multe competiții de anvergură, continentală și chiar mondială cu care te întrețineai adesea, oblojindu-i rănile unui handicap care l-a marcat pentru tot restul vieții!? Asta, așa, ca să-i pomenesc doar pe cei „duri”! Dar pe cei care și-au cultivat o viață întreagă inteligența, trudind cu „mușchii creierului” de a căror companie
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
cei muribunzi sau grav bolnavi el îi cumpăra. Îl cunoștea toată lumea, inclusiv corăbierii și negustorii de sclavi. Îi spuneau simplu: Samariteanul. Fiindcă așa își spunea, deși am aflat că nu era samaritean! Cumpăra sclavi și apoi îi elibera. Unora le oblojea rănile, pe alții îi punea pe picioare dacă putea. Dar tuturor le dădea drumul după ce făcea acest lucru. De unde avea atâția bani nimeni nu știa precis. Unii dintre sclavii săi nu mai doreau să plece după ce îi elibera. Doreau să
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo, mă, na la mine, javrelor. Haiduc, treci înapoi. Care ești acolo, mă, că te rup câinii. - Eu sunt, Miroane, Nicolae și am venit să te oblojesc la mână. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori mai fără chef și s-au înturnat la
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
Tu meriți mult mai mult decât atât... Eu azi am să îți cânt ce am în minte, Un cântec de iubire de demult... E cântecul ce tu mi l-ai cântat De câte ori eu am căzut îngenuncheată, Cu el m-ai oblojit, m-ai alinat, Și m-ai făcut să simt că-s alintată. Iubite, azi nu-ți voi vorbi deloc. Voi pune dragostea să îți vorbească, Ea îți va spune c-a avut noroc, Când Dumnezeu i-a dat să te
IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368661_a_369990]
-
el durerea piere. Nu știu ce ești, nici cine, Dar ți-am sorbit cuvântul, Ce-i hrană pentru mine, Și îmi redă avântul. Eu l-am simțit aproape, Mi-a îndulcit amarul, Iar lacrima din pleoape, Cu el îmi stinge jarul. El oblojește rana, Făcută odinioară. Îmi luminează viața, Și-o face să nu doară. E bobul mic de hrană, Este lumina vie. A sufletului haină, E vers de poezie. Mă va-nsoți în viață, Și-n suflet îl voi păstra Iar din a
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
dă boală !... Maica Mare a mea din Rucăr a fost dusă pentru prima și ultima oară la spital în 1955, când avea 80 de ani. Noi cei 6 copii veneam vara la Rucăr și dacă aveam probleme cu sănătatea eram oblojiți cu ceai fierbinte de mușețel, sunătoare, izmă sau tei, cu miere și lămâie. Dacă aveam dureri de burtă, fierbințeală, gâlci, eram oblojiți cu prijnițe, cataplasme cu optlagină, mălai cu foi de varză ori ventuze, în cântarea tărăgănată a descântecelor băbești
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]