374 matches
-
întâlnim imaginea casei sale, care deși departe în timp și spațiu de autor, a rămas ca o imagine veșnică în sufletul său. În muzică, amintirea casei este evocată printr-o melodie cu intonații de cântec vechi, atribuită viorilor, flautului și oboiului, într-o manieră liniștită și domoală. Prima măsură a melodiei este deosebit de asemănătoare cu motivul folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună după „chemarea
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
a melodiei este deosebit de asemănătoare cu motivul folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună după „chemarea tainică” a unui corn solist cu surdină, când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană, este comparat de Clemansa Liliana Firca cu aminitirea cântecului păstorului de lângă porțile Tebei, din începutul celui de-al doilea tablou din "Oedipe", actul doi. Mersul melodic pastoral
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună după „chemarea tainică” a unui corn solist cu surdină, când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană, este comparat de Clemansa Liliana Firca cu aminitirea cântecului păstorului de lângă porțile Tebei, din începutul celui de-al doilea tablou din "Oedipe", actul doi. Mersul melodic pastoral dobândește treptat accente de recitativ acompaniate de acordurile orchestrei
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
o creează introducând o melodie lentă, în care predomină modul dorian și intervale de cvintă și cvartă, alături de tritonuri surprinzătoare. Cântecul păstorului amintește prin timbrul cornului englez de Preludiul actului al treilea din "Tristan și Isolda" de Wagner, cântat de oboiul din culise. Tot cu ajutorul instrumentelor din culise este ilustrat cântecul păsărilor călătoare și al corbilor, Enescu obținând acest efect cu o inventivitate deosebită, implicând patru trompete cu surdină care cântă grupuri disonante de semitonuri și trei tromboane cu surdină cu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară elementului tematic, dar mai ales celui timbral, construind o muzică „plină de virtuți vizuale” . Principalele instrumente sunt saxofonul sopran, flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul. Pascal Bentoiu remarca faptul că „ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului muzical se reflectă și în concepția lui Enescu asupra orchestrației. Remarcăm în Suita a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Catalanii preluând ideea, au ignorat dansul din aceste obiceiuri tradiționale concentrându-se doar pe realizarea unor turnuri din ce în ce mai înalte și originale. Prima atestare documentară a unui "castell de sis sostres, acompanyat de la dolçaina" (castel de 6 etaje, acompaniat de un oboi) datează din 1770 în Arbos, iar în anul 1790 a început să se fie denumit castell pentru a-l diferenția de dansurile valenciene. Referințe legate de organizarea în cete a celor ce realizau aceste castele datează din anul 1815, enumerând
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
căci pe lângă grupul instrumentelor cu coarde el le folosește și pe cele de suflat cu rol solistic. În Concertul nr. 5 în Re major flautul, împreună cu vioara, alcătuiesc grupul solistic. Concertino-ul primului concert conține și el instrumente de suflat: oboi, fagot, corn. Fundamentul armonic este realizat de un bas și cu "basso continuo". Și în Concertul nr. 6, scris fără violine, diferențierea dintre "concertino" și "ripieni" este foarte puțin conturată. În creația sa, orchestra capătă o expresivitate proprie. Atât în
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
(n. 22 iunie 1971, Katerineholm, Suedia) este o soprană suedeză, vocalistă a trupei Nightwish din februarie 2007. Înainte cânta alături de formația suedeză Alyson Avenue. Anette a început să cânte încă din copilărie. A început să studieze oboiul la vârsta de 8 ani. Mergea în turnee alături de mama ei și uneori cânta împreună cu formația acesteia. Mai târziu, a început să participe la concursuri de talente. Prima formație a cărei vocalistă a fost, Take Cover, era o formație de
Anette Olzon () [Corola-website/Science/311463_a_312792]
-
pasaje pentru clavecin solo: concertul BWV 1044 care are pasaje solo pentru clavecin, vioară și flaut și Concertul brandenburgic nr. 5. În plus există un fragment de nouă măsuri dintr-un concert pentru clavecin (BWV 1059) care adaugă și un oboi în grupul de instrumentiști. Se crede că toate concertele pentru clavecin ale lui Bach (cu excepția Concertului brandenburgic) sunt aranjamente ale unor concerte mai vechi compuse probabil în Köthen pentru instrumente melodice. Oricare ar fi cazul, doar versiunile pentru clavecin mai
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
pian dar, o dată cu ascensiunea interpretării documentate istoric din anii 1960, a început să fie interpretat și înregistrat din nou cu clavecin. Se crede că acest concert este bazat pe un concert pentru un instrument de suflat din lemn, probabil pentru oboi sau oboe d'amore și a fost probabil compus de Bach în timpul șederii sale în Leipzig. La fel ca și BWV 1052, există într-o transcripție pentru orgă în cantatele BWV 169 și 49. Bach a schimbat modalitatea de aranjament
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
continuo a putut fi realizată de un al doilea clavecin, orgă de cameră sau teorbă. Prima și a treia parte provin probabil dintr-un concert pentru vioară în Sol minor iar partea a doua provine probabil dintr-un concert pentru oboi în Fa major; această parte este și partea Sinfonia din cantata BWV 156 Un aranjament al Concertului brandenburgic nr. 4, BWV 1049. Deoarece include părți pentru două flauturi, acesta este un concerto grosso. Bach a plasat probabil intenționat acest concert
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
instrument solistic eficient. Bach nu a continuat acest set pe care l-a marcat la început cu 'J.J.'; a abandonat următorul concert pentru clavecin, fragmentarul BWV 1059 după doar nouă măsuri, care trebuia să fie bazat pe un concert pentru oboi. Fragment alcătuit din doar nouă măsuri. Preluat din Sinfonia care deschide cantata BWV 35. În această cantată Bach utilizează o orgă obbligato nu doar în cele două Sinfonia, ci și în Aria nr. 1. Bach a intenționat să adapteze aceasta
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
partitura existentă este sub forma unui concert pentru clavecin și coarde, cercetătorii sunt de părere că este o transcripție a unui concert dublu în Re minor pierdut; există un aranjament al acestui concert pentru două viori sau pentru vioară și oboi încadrat BWV 1060R. Modalitatea subtilă și maestoasă în care cele două instrumente melodice se îmbină cu orchestra face ca aceasta să fie una dintre cele mai mature lucrări ale lui Bach din perioada Köthen. Dintre toate concertele pentru clavecin ale
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
compozitor, aranjor, inginer de sunet și muzician britanic, care a devenit faimos pentru că a produs albumele de studio ale formației The Beatles (cu excepția lui "Let It Be", la care a fost cooptat pentru mixaj Phil Spector). a studiat pianul și oboiul la Guildhall School of Music and Dramă, între 1947 și 1950. După terminarea studiilor a fost angajat pentru scurt timp în departamentul de muzică clasică al BBC, pentru a se alătura ulterior casei de discuri EMI, de care aparținea și
George Martin () [Corola-website/Science/334543_a_335872]
-
studiat în paralel și Academia de Comerț din București, pe care a absolvit-o în 1945. A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film. Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi
Mircea Basarab () [Corola-website/Science/319648_a_320977]
-
mai dificile din punct de vedere tehnic. A fost compus în Elveția în 1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor. Concertul este orchestrat pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La și Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, două trompete în Re, timpane, coarde și vioară solo. Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
un instrument solo și orchestră de coarde. De obicei, partea solistă era încredințată unei violine, dar, mai târziu, în L’estro armonico, op. 3, rolul solist s-a încredințat mai multor instrumente. Ca o extindere particulară, s-a folosit violoncelul, oboiul și flautul transversal. După cum se pare, contrabasul și viola nu erau instrumente soliste (însă de când Telemann a scris un concert pentru violă, acest instrument nu era exclus cu desăvârșire). În timpul evoluției sale, concertul pentru un singur solist este preferat în
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
a doua calitatea exprimării, iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc. Concertul cu
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
înfloritoare. După acest concert Schumann a mai compus încă două lucrări pentru pian și orchestră: "Introducere și Appassionato în Sol minor" (Op. 92) și "Introducere și Allegro Concertante în Re minor" (Op. 134). Concertul este compus pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane, coarde și pian. Concertul este structurat în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți ("attacca subito") Schumann a preferat ca în concert lucrarea să existe sub forma a două
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
lucrarea să existe sub forma a două părți: Cea mai folosită formă este cea de trei părți Lucrarea este începută energic de coarde și timpane urmată de un atac în forță și descendent al pianului. Prima temă este introdusă de oboi împreună cu celelalte instrumente de suflat. Tema este apoi preluată de către solist. Schumann oferă o largă varietate a acestei teme. La început o oferă în gama La major a părții după care o auzim din nou, de data aceasta în gamă
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
(n. 8 decembrie 1911, sat Pietriș, com. Deda, jud. Mureș — d. 1993) a fost un virtuoz al oboiului și al cornului englez, pedagog, culegător și interpret de melodii populare de pe valea superioară a Mureșului. Se naște la 8 decembrie 1911 în satul Pietriș, com. Deda, jud. Mureș, într-o familie de țărani. Din copilărie deprinde primele cântece populare
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
Orchestra Reprezentativă a Jandarmilor Pedeștri de pe lângă Prefectura București, cu gândul de a deveni instrumentist într-o fanfară militară. Datorită talentului său, în 1929, profesorii săi de la Liceul de Muzică Militară îi facilitează înscrierea la Conservatorul din București, la clasa de oboi, fiind nevoit să se împartă între obligațiile cazone ale serviciului militar și cursurile universitare. Aici are primul contact cu oboiul, instrument pe care nu-l va mai părăsi niciodată. În perioada 1932-1936 activează ca oboist și solist la corn englez
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
său, în 1929, profesorii săi de la Liceul de Muzică Militară îi facilitează înscrierea la Conservatorul din București, la clasa de oboi, fiind nevoit să se împartă între obligațiile cazone ale serviciului militar și cursurile universitare. Aici are primul contact cu oboiul, instrument pe care nu-l va mai părăsi niciodată. În perioada 1932-1936 activează ca oboist și solist la corn englez în Orchestra Simfonică a CFR. După absolvirea Conservatorului, ocupă, prin concurs, postul de oboist și solist la corn englez în
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
binefacere. La 1 septembrie 1939, câștigă, în urma unui concurs, postul de oboist și solist la corn englez la Orchestra Filarmonicii București, fiind timp de două decenii "șef de partidă suflători". A activat și în cadrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „George Enescu” (oboi, corn englez). S-a dedicat activității pedagogice, ca profesor al Liceului de muzică nr. 1 din București (astăzi Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”) și autor de manuale ("Manual de oboi", ESPLA, 1956). A fost distins cu "Ordinul „Meritul Cultural
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]