214 matches
-
pisica, pentru că acela se află la mâna lui și nu poate face nimic În măsură să modifice raportul de forțe dintre ei. Ei bine, ce crezi că am observat tot chinuindu-mă să-mi asum rolul Magistrului și repetându-i obstinat cuvintele? Pe măsură ce se producea transferul de personalitate, simțeam cum mă cuprinde o voluptate ciudată și cum mă instalez Într-un sentiment straniu, dar peste măsură de plăcut de putere, de forță dominatoare, căreia adversarul nu i se poate opune, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dom’ doctor. Don Anacleto respiră adînc și, recăpătîndu-și Înfățișarea demnă, Începu să facă raportul evenimentelor cu obișnuita lui maiestuozitate. — Prieteni, viața e o dramă, și pînă și cele mai nobile făpturi ale Domnului gustă din fierea unui destin capricios și obstinat. Ieri noapte, spre zori, pe cînd orașul Își dormea somnul atît de meritat de popoarele harnice, don Federico Flaviá i Pujades, vecinul stimat care a contribuit atît de mult la Îmbogățirea și recreerea acestui cartier, În rolul său de ceasornicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
temă, Guvernul națiunii ar regreta dacă vreo asistență negândită din partea bisericii dumneavoastră la actul funerar anunțat, deși justificată din punct de vedere spiritual, ar fi luată în considerare și, în consecință, exploatată ca sprijin politic, dacă nu chiar ideologic, față de obstinata și sistematica lipsă de respect pe care o importantă parte a populației capitalei a contrapus-o, în ultima vreme, autorității democratice legitime și constituționale. Au fost, prin urmare, simple și laice înmormântările, ceea ce nu înseamnă că ici și colo, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mod paradoxal poetul se poate simți liber să viseze, să creeze în voie, fără constrângeri de nici un fel. Cititorul este sedus de jocul autorului oscilând în mod constant între lumini și umbre. Acest mare autor pornește el însuși în căutarea obstinată a adevărurilor ascunse în interiorul ființei umane, fiind convins că în spatele aparențelor se află mereu altceva, și că viața, aidoma unui caleidoscop, își dezvăluie incontinuu infinitele fețe ce se întrepătrund la nesfârșit. Astfel poezia sa rămâne mereu un mister cu multiple
AUTOR: FLAVIA COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352799_a_354128]
-
astea sunt argumentele mele.” Acest „eu”, atât de insistent afirmat, este unul critico-auctorial, diferit de cel uneori cam prea „statistic”, al lui Călinescu (mutatis mutandis, Călinescu este infinit mai subiectiv decât Mircea Dinutz!). Poate că între cele două poziționări, cea obstinat și aproape exasperat personalizată, a lui Mircea Dinutz, și cea „statisticizată”, călinesciană, ar trebui să se medieze În definitiv, exasperările auctoriale ale lui Mircea Dinutz provin din conștiința muncii sale cât se poate de conștiincioase, devotate până la martiriu - dar rezultatele
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Patrimoniu > ROMANȚA, VIS DE VIAȚĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA "CRIZANTEMEI" TÂRGOVIȘTENE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Obstinatul octombrie care nu pleacă din anotimp până nu desveșmântează pădurea și-i alungă orchestra de flaute, până nu învelește câmpia cu pospaiul brumelor, până nu-nvălătucește crestele geruite ale munților, cu umbrele norilor, până nu trage oblonul sub cer, iar
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
convins fiind că totul s-ar reduce la un joc pueril atunci când scopul suprem al acestei cercetări n-ar fi „găsirea căilor optime spre achiziții filosofice și teologice superioare”. Iată motivul pentru care, ne spune E. Munteanu, prin „interesul aproape obstinat arătat de Augustin studiului semnelor”, teza sa fundamentală „Nicio cunoaștere nu se poate dobândi sau transmite fără a recurge la ajutorul semnelor” este înfiptă în gândirea europeană medievală și modernă „mult mai mult decât ar părea la prima vedere”, dar
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
păstra rezervele de energie pe teritoriul românesc, tot noi ne găseam în profunzimile Rusiei, legați de interese străine țării. Antonescu ținea să onoreze pînă la capăt promisiunea făcută lui Hitler. Or, noi trebuia să împiedicăm această îndeplinire, în această manieră obstinată de a vedea lucrurile". O asemenea declarație are meritul simplicității, însă această simplicitate șterge reperele ideologice care fundamentează angajamentele. Lectura, în perspectiva românească, este în același timp emoționantă și trunchiată, ținînd să resitueze opțiunile din 1941-1944 în lumina lui 1877
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a nobilului regat al României. E adevărat, toate astea, toată cruzimea asta obstinată... dar... dar... cu ce regăsită forță expresivă! Contrapunctînd crud fastuos: cuvioșenia Catacombei (numele unei galerii) cu Sexul lui Mozart (o ochioasă și deocheată expoziție bucureșteană). Tablou apocaliptic? Nu. Doar istoria pură, neretușată. De încheiat tot anecdotic: într-o seară, bat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decrepit-crepusculară, ar fi stat cealaltă imagine, a scriitoarei tinere, cu încîntătoarea ei față George Sand, atunci notațiile în silnic minor de-acum ar fi părut doar exerciții de orgolioasă bravadă stilistică. Dar nu, frazele de altfel extrem de păstos tratate vor, obstinat, să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie și să redevină ce-a fost. Deci nu într-o pricăjită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te învăța să pictezi, domnul profesor să te învețe să bați la ușă. Drăgălașa față pare iar a nu înțelege despre ce e vorba. La revedere... (Constat, surprins, acutu-mi puseu pedagogic și-mi torn imediat un Ballantine's mic.) Constant, obstinat chiar, am notat de fiecare dată cu satisfacție, dar, să recunosc, și cu oarecare intenție demonstrativ-persuasivă, simplele prezențe ale tinerilor. Pe stradă, în bistrouri, în foaierele teatrului, în expoziții. Juxtapunînd, contrapunînd astfel generația crudă, străină de canoanele comunismului, marelui segment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prim-ministru, el însuși descendent al celor care, jumătate de secol, au opresat țara, sîntem îndemnați cu rictusul aferent să nu ne pierdem timpul cu trecutul, pentru că prezentul, nu-i așa, este extrem de presant. Care prezent? Evident, prezentul edificat, cu obstinat orgoliu, de structurile de suprafață, dar mai ales subterane ale comunismului remanent, cele care, de altfel, configurează actualul relief. Diversiunii îi este rezervat, firește, un rol ca fiind de mare efect în anestezierea opiniei generale. Ca să nu se spună că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu atît creația pierde în substanța ei intrinsecă. Paradoxul pare cumva facil și oarecum exterior procesului, dar îl abordăm doar pentru a-l plasticiza, pentru a-l face, cumva, mai elocvent. Nu numai că domeniul cunoaște, de cîteva decenii, emergența obstinată a genurilor neconvenționale de altfel, de neevitat într-o lume ieșită bine din normele tradiționale dar chiar expresiile ei pictura, grafica, sculptura își consumă experiențele, multe din ele excepționale, într-o devălmășie stupefiantă, suficientă parcă sieși tocmai prin asta. Bombardamentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
d still unconsum'd, Still to be written & interleav'd with brass & iron & gold, Time after time, for such a journey none but iron pens Can write And adamantine leaves recieve, nor can the man who goes 175 The journey obstinate refuse to write time after time. Endless had been hîș travel, but the Divine hand hîm led, For infinite the distance & obscur'd by Combustions dîre, By rocky masses frowning în the abysses, revolving erratic Round Lakes of fire în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
proportions "Of life & person; for aș the Person, șo is hîș life proportion'd. "Let Luvah rage în the dark deep, even to Consummation, "For if thou feedest not hîș rage, it will subside în peace. "But if thou darest obstinate refuse my stern behest, 145 "Thy crown & scepter I will sieze, & regulate all my members "În stern severity, & cast thee ouț into the indefinite "Where nothing lives, there to wander; & if thou returnest weary, "Weeping at the threshold of Existence
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ar putea fi definit prin propoziția unui filosof: „numai ceea ce este clar gândit poate fi clar exprimat”. Lui G. Călinescu îi place „acest dar de a defini neted” un scriitor (în speță I. L. Caragiale), dar nu-i acceptă dogmatismul „cam obstinat” și insistența în amănunte. Nu reiese din articolul lui G. Călinescu („Adevărul literar și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul, intelectualismul), estetismul
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
în- rudire între curțile regești a Ungariei, Poloniei și Boemiei, luă cu zel în ajutoru-i când pe ceste două pentru a stârpi pe cei de lege grecească din cea dentăi, când iar alterna, cerând concursul altor două dintre ele în contra obstinaților partizani ai bisericei greco-orientale ce se aflau în câte unul din aceste regate. Astfel Bonifaciu al VIII refuză la an[ul] 1302 lui Wenceslaus V, rege al Boemiei și al Ungariei totodată, binecuvântarea și protecția apostolică ce o ceruse pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a Întrupării gândului În cuvinte e recurentă, de unde ispita esotericului În discursul critic practicat de Horea. Dacă mai este Încă un discurs critic și nu s-a topit deja În extazele poetice ale textului-mamă. Un fir al Ariadnei ne conduce obstinat mai departe de cuvinte, dar prin cuvinte totuși, anume la Întrebarea dacă literatura „gândește”, și dacă da, la ce oare. În acest sens, postmodernul Horea Poenar ne descrie „pliurile” Întrupării. Dar am să mă feresc să-l citez prea adesea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numere de-a rândul, cu poezii, proză, traduceri, cronici teatrale. G. poate fi socotit un pionier al cronicii dramatice naționale. Fostul actor diletant de pe vremea Conservatorului Filarmonico-Dramatic din Iași este un critic avizat, al cărui demers e strunit de un obstinat rigorism etic. În analizele lui amănunțite el caută să desprindă ideea morală dintr-o piesă sau alta, dezavuând totodată îndepărtarea de la dreapta măsură. S-a ocupat și de scenografie, contribuind prin observații și sugestii la dezvoltarea ei. Lipsit de nerv
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
un op intitulat Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul Carpaților, având ca model poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
să dorm netulburat; / Nici visul să nu vie să-mi tulbure-adormirea,/ Să nu mai știu de mine, să mă-mpreun cu firea...”. În afară de protagonist, în Letopiseți prind contur, chiar dacă numai în schiță, și numeroase alte personaje, diferențiate caracterologic, precum violentul Bilăe, obstinat dușman al lui Ion-Vodă, lașul și vanitosul Costea Murgu, perechea opusă psihic a celui dintâi, exaltatul și nemernicul Ieremia Golia, perfidul diplomat Ion Golia, care profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
de la Brașov” sau, cum au mai fost desemnați, „grupul poeților mașscriiști”. De altfel, din poemele sale comentatorii citează versuri considerate tipice pentru o artă poetică a generației „mașscriiste” („Ca și cum m-aș scrie / încet și singur / până la moarte”), specifică prin afirmarea obstinată a eului biografic, simplitatea premeditată a limbajului, priza directă a realului etc. Poetul rămâne, în general, fidel acestor principii, fără ca versurile sale să naufragieze în monotonie. Atât în Cursa de 24 de ore, cât și în volumele ulterioare, Poezii patriotice
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
doua ediție, amplificată cu alte texte din epoca „Algelor” și cu câteva grafopoeme, fiind tipărită postum, în 2003. În manuscris au rămas ciclurile Întuneric și lumină și Poeme. Textele publicate de S.P. în anii 1931-1933 se circumscriu suprarealismului prin ocolirea obstinată a poeticului canonic, prin voința de a șoca (în ele abundă macabrul, bestialul, dezgustătorul), prin discontinuitate (trimițând la logica visului, dar și la „dicteul automat”), prin tonul colocvial-familiar, cu note de umor (negru, uneori) față de „interlocutori” îndeobște gravi, precum moartea
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
și ipocrită / a biografiei tale.../ și-atunci te pândește; așteaptă momentul prielnic / când toate se închid... și sensurile ideale - / și ușa, da, ușa!... / tot ce ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
de vedere, încercând să urmeze o linie cât mai riguros medicală, așa cum vedem la Weichard și Kant. Weichard (1790) clasifică bolile psihice în următoarele două grupe: 1) Boli ale spiritului (Geisteskrankhetten), reprezentate prin: - slăbirea imaginației, - vivacitatea imaginației, - lipsa atenției, - reflecție obstinată și persistentă, - absența memoriei, - lipsa judecății, - prostia sau încetineala spiritului, - vivacitatea exagerată sau instabilitatea spiritului, - delirul. 2) Bolile sentimentului (Gemütskrankheiten), reprezentate prin: - excitație (orgoliu, mânie, fanatism, erotomanie), - depresiune (tristețe, dorință, disperare, sinucidere). O contribuție interesantă o aduce I. Kant în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]