1,044 matches
-
s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânți, care primeam lovituri. Au fost înfrânți cei care ne-au lovit", ne mărturisește Părintele Arsenie Papacioc Iată, bunăoară, Sfinții Părinți ne îndeamnă pe noi, creștinii ortodocși la ocara de sine. Adică să nu așteptăm ca alții să ne judece, să ne condamne, să ne umilească, ci noi să fim primii care să conștientizăm păcatul și să ne smerim înșine. Mai mult, Sfinții Părinți ne îndeamnă să ne considerăm
DOAMNE, DĂ-MI SMERENIA TA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378167_a_379496]
-
absent. Deschizi iar o ușă crezând că ești trează Dar vezi !...Că-mi pătrunzi pe un alt continent. Sărutul tău tandru îl simt ca pe-o gheară Ce strânge doar gâtul ce-i e destinat. Presară cuvinte și vorbe de-ocară Pe sufletul rece ce l-ai consumat. Dar visele-mi toate acum sunt deșarte Și-aș vrea să le-arunc iar în vechiul cavou. Secunda o simt parcă-i dusă la moarte Iar tu îmi vorbești ca simplu ecou. Se
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
făptura și-nnebunind, creștea în pieptu-mi ura... Numai în propriu-mi suflet n-am cătat-o !... Și-atunci, am început să strig din toți rărunchii: -„Spuneți-mi, clar, voi n-ați găsit o țară făcută, de-unii dintre proprii fii, de-ocară?... Care-ați trădat-o toți... părinții... fiii... unchii ???” Apoi, am așteptat ce-am așteptat... și am lăsat-o... Și-aud din depărtări și până-n dreptu-mi un sfânt ecou, ce-a izbucnit din pieptu-mi: -„Da-n inimă... și-n gând... ți-
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
vor trăi bătrânețile liniștite și poate îndestulate în gospodăria în care s-au născut. Nu am văzut acest fenomen analizat niciunde, deși este izbitor, că doar acele căsoaie semipărăsite răsar peste tot, în schimb sunt reiterate la nesfârșit vorbele de ocară și de dispreț. Și de aceea se cuvine a aprecia și mai mult ceea ce face dl. Nicolae Marghiol cu asociația sa ce poartă chiar în titlu orientarea către luminarea a ceea ce este frumos, peren, cultural în satul românesc, în care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93253_a_94545]
-
După închiderea cărții, lectorul poate spune, ca și N. Steinhardt, mâhnit dar elucidat: "Infamia celor din jur și pe noi ne întinează"; "Cedările, infidelitățile, ticăloșiile celorlalți poluează aerul pe care-l respirăm și pe noi ne degradează, ne fac de ocară". Cunoscându-l pe monahul de la Rohia (din cărți, din scrisori și în realitate) și pe vrednicul, credinciosul său ucenic de atunci, starețul Iustin Hodea, acum președintele Fundației "N. Steinhardt" și important prelat al Bisericii Ortodoxe, ești fericit să spui: Et
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
a-i da un calificativ lui Traian Băsescu în situația actuală, revenit la Cotroceni și scăpat de referendum, Crin Antonescu a spus: "Așa de rău mi-a părut că a fost greșit înțeles cuvântul sau a fost înțeles ca o ocară. Îl repet, e cel din referendum. Revenit la Cotroceni sau nu, din punct de vedere politic, epavă. Astăzi, și mai epavă". Potrivit lui Antonescu, acesta este singurul cuvânt care poate caracteriza un om care, după ce pierde "în asemenea hal un vot
Ce spune Antonescu despre Băsescu și Ponta () [Corola-journal/Journalistic/42359_a_43684]
-
calități pe care le-am enumerat până acum se încununează cu BUNUL SIMȚ. Cine-l are să-l păzească ca pe cel mai prețios dar, cine nu-l are să și-l cultive. Este foarte ușor să arunci vorbe și fapte de ocară asupra celorlalți, dar e mult mai greu să dai dovadă de bun simț în ziua de azi. și, totuși, e așa ușor și frumos să ai bun simț. Eu cred că în subconștientul fiecăruia dormitează bunul simț, dar nimeni nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
voluptăți, în fond, pot fi comparate cu actul sacrificiului suprem în sens absolut?!. Este o exacerbare a ego-ului: “Calomnia și batjocura o însemnau printr-un martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a urma o cale, calea destinului ce pare mereu un abis. Dar un fapt e cert, cuplul este o finalitate, în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul dintre
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine controlată: semănam cu arhetipul meu încă neronțăit. Când am intrat în compartiment, fata aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă, deși pe peron nu se vedeau decât niște amărâți de soldați care răcneau ocări spre alți tâmpiți în uniformă, ce urcaseră după mine și se risipiseră prin tren. Doi intra seră în compartiment înaintea mea și înjurau că nu puteau deschide fereastra. Au ieșit în fugă și au tropăit spre capătul culoarului ca să-și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
arătos.Și tot pe atât de hain.El avea o nevastă tânără și frumoasă, harnică și vrednică, veselă și iubitoare.Însă orice făcea nevasta, defel nu-l mulțumea pe bărbatul ei Crăciun, mereu sta cu gura pe ea și o ocara.Că aia nu se face așa, că cealalată n-a făcut-o bine.Încetîncet biata nevastl ajunse tot mai tăcută, nu mai cânta și nu mai era veselă. Dar ea Își iubea bărbatul și se gândi că dacă ar avea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna morții de prin văi și-i plângea pe fiecare, zicându-le pe nume, Îi Îngropa creștinește ca pe copiii lui.Apoi Înălța o monastire spre pomenirea acelei bătălii și spre slava lui Dumnezeu. Dar turcii, că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mereu să și amintească că ei trăiseră atâția ani În sat, cu respect și bunănțelegere pentru tot omul. Maicăsa săraca plângea și-i vorbea blând, doar doar l-o Îndupleca să se liniștească, să nu le mai facă bătrânețile de ocară.Se săturasera bieții bătrâni de prostiile ce le făcea Ilie, când ieșea În sat: ori se bătea cu feciorii, ori spărgea un geam la o casă ori răsturna o căpiță. Însă să se Îndrepte Ilie, ți-ai găsit.Din zi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să-i ceară miere. Într-o zi se opri la poarta lui o femeie modestă, obosită de drum, care Îi ceru o lingura de miere și un pahar cu apă, ca să prindă vlagă. Moșul a alungat-o cu vorbe de ocară, neștiind că aceea femeie era Maica Domnului. Lui Dumnezeu nu i-a placut comportarea moșneagului zgârcit și l-a transformat Într-un animal greoi, ursuz-ursul. Și azi ursul trăiește singur, văicărându-se ca Într-o zi are să moară. Și azi ursului
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lunii cum li se năzare? Lor acest adio îl trimit... Martie, 1940 INTRODUCERE Când a fost? Când zâmbea numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
fi fost de mai multe ori mincinos. Prima minciună se referea la afirmația acestuia că vioara ar fi deteriorată (după câte ne amintim, AI pusese un "dacă" în față: Dacă e deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc și alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferență, ca și cum nu le-ar fi auzit. Ele contrastau cu laudele pe care MV le aducea familiei sale ("sunt un patriot luminat" etc.). MV formula și câteva revendicări, unele legitime, dar și una care
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
astfel o are în viața și în istoria noastră. A face bășcălie, de cineva ori de ceva, explică dicționarul, înseamnă a-ți bate joc, iar sinonimele sunt: a batjocori, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ocară, a înjosi, a dezonora. Exagerând puțin, s-ar putea vorbi aproape de un antonim al onoarei. Să nu anticipăm însă și, mai ales, să nu privim lucrurile static. Fiecare epocă are sufletul său", spune Spengler, și problema pe care mi-o
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
poți duce de nas. Partea proastă e că marea majoritate a românilor continuă să rămână prizonierii unui sistem al îndobitocirii și al minciunii. De ei profită o clasă politică rapace și imorală, pentru care binele public e-o vorbă de ocară și compasiunea o insultă. N-am reușit să găsesc, nici după ce am trecut în revistă câteva din realitățile sinistre ale societății românești, răspunsul potrivit la întrebarea care continuă să mi se pară nepotrivită: "Dar noi de ce nu plecăm din țară
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
la luptele de stradă, care aduceau cu niște urmăriri de gangsteri de către polițiști. Rachetele brăzdau cerul ca un sclipitor foc de artificii. Prizonierii germani plini de sânge și mulțimea (aceea din filme) care are curajul să aplaude. Peste răni și ocări se lasă liniștea. Sfârtecat de tunurile grele, orașul se preschimbă într-un pustiu halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
-o pătrunsă de iubire și, în general, de o afecțiune, pozitivă, - excluzând, iarăși, capra. Și aici tot Tudor Arghezi, care e numai poet, ne dă soluția. Cităm din nou, din memorie, - și dacă greșim ceva, să fim iertați. ..." Am luat ocara și torcând ușure, Am pus-o când să-mbie, când să-njure..." ș.a.m.d. Arghezi e buncu uitucii. Inversăm drumul acelei ure, făcând-o să umble după...mure... în voia ei, pentru că nicicând nu știm unde poate să ajungă
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
atitudinea aceasta, aparent defensivă, se descifrează lesne superioara detașare a unui spirit tolerant, malițios fără răutate, lipsit de puseuri justițiare, benign în fond, de o subtilitate înflorind adesea într-un zîmbet care, pe mulți îndrăzneți, îi va fi făcut de ocară." Din aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului năsăudean Ioan Pintea, titularul unei rubrici ("Însemnările unui preot de țară XLVI") pe care Cronicarul o citește regulat cu neobosită atenție. În fine, studiul istoricului Ion Papuc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
cuvinte. N-ai auzit tu pe surorile tale mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Te-am crescut și ți-am dat învățătură aleasă, ți-am împlinit toate voile, și-acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite al meu oaspete Pricină-Împărat? PRICINĂ: Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
putea găsi ceva de mâncat și de băut în casa asta? GRAS: Bun cuvânt! GÂND: Mâncarea și băutura stau pe loc până ne-om limpezi. S-o ascultăm pe nora noastră. LIANA: Am pregătit asemenea bucate nu cu gând de ocară, ci pentru a-i face pe plac Măriei Sale Pricină-Împărat. PRICINĂ: Ce fel de plac poate fi acesta? Și de unde știi tu ce-mi place și ce nu-mi place mie. Să i se...(își înghite vorba) LIANA: Știu, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a făcut să zăngănească geamurile sălii, a acoperit ultimele vorbe ale moșneagului. Prostiili aiestea să le spui babei tale! Nouă să ne spui ce n-ai priceput! - s-a rățoit Chersân. Moș Dumitru s-a făcut că nu a auzit ocara și a continuat: Eu n-am priceput cum îi cu împărțala. Ba am priceput eu ceva-ceva... Da’ parcă nu-mi vine la socoteală. Adică cum? Eu dau la întovărășirea voastră pământ, șarabană cu cal și plug. Muncesc apoi de mă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]