323 matches
-
Simona Tache Vă făceam aici, la invitația AXA Asigurări, o promisiune. Îmi luam un angajament în fața voastră, cum ar veni. Angajamentul era că o să-mi eficientizez munca, prin a nu mi-o mai fragmenta cu mailuri, ocheade pe Facebook și alte zbenguieli pe internet. Mă angajam, mai exact, să deschid internetul doar o dată la o oră, în așa fel încât să am continuitate în ceea ce lucrez și să nu-mi mai abuzez creierii, schimbându-le haotic jobul
Am promis, am executat, e tare bine! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20850_a_22175]
-
electrice legate în serie nervii plezneau pe antebraț, venele se umflau pe torace în nări analizatorii mirosului își încuiau paltoanele în dulapuri și indicele de refracție își halea sandviciul cu carne de pui în holbarea perversă a ochiului. ce de ocheade, cîte accidente din neatenție, conturi încheiate, polițe plătite! îngerașule, strănuta plămînul privindu-se în oglindă și văzînd în urma lui o uzină. primăvara ne întindea pe pîine felia groasă de televizor mintea noastră era îmbîcsită de proiecte de agresiune, deja vedeam
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
și aveam senzația că chiar dacă, dotat cu o putere supranaturală, ași fi putut să văd lumea cu ochii ei, până la sursa gândirii și a sentimentelor, n-ași fi descoperit nimic peste ceea ce exprima ea prin cuvinte și gesturi, surâs și ocheade, tăceri sau cascade de veselie. Vălurile care acopăr sufletul și pe care, dîndu-le la o parte (cum spune Tolstoi că procedează artiștii), am descoperi chiar sufletul, ea nu le avea. Însemna cumva acest lucru că era vulnerabilă? Vălurile protejează. Din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cumperi o stație/mergi de la Lizeanu o stație/și ajungi la magazinul Bucur Obor./ acolo găsești măturici și muzicuțe cu schimbător,/acolo sunt raioane speciale/cu giuvaieruri și diamanticale/de plastic/și te servesc vânzătoare cu râset encomiastic/și cu ocheade vâlvoi...”. Chiar și în Georgicele, poezii cu tematică „rurală”, asemănătoare întrucâtva Liliecilor lui Marin Sorescu, dimensiunea metatranzitivă rămâne de natura evidenței. Semnificativ este în acest sens și faptul că titlul ciclului din care face parte poezia trimite în mod explicit
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lor erau încă stângace când duceau paharul la gură. Văzuse tinere musulmane, încercând să pară rebele. Nu beau niciodată alcool, dar stăteau la mese, în cafenelele pline-ochi cu bărbați și fumau, râzând zgomotos. Lăsau vremea să treacă. Se mulțumeau cu ocheade fulgerătoare, ca ale șerpilor, fiindcă doar puține îndrăzneau. La apusul soarelui se-ntorceau acasă, singure, cum veniseră. Așa o cucerise Mehria. Intrase în bar, aruncându-și cheile pe tejghea și ceruse o brick ŕ l'oeuf2. Rămăsese cu spatele, în
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
turnat două pahare imense. Așează unul pe un șervețel În fața lui Zamyatin și Îl varsă neglijent pe celălalt pe cămașa lui Wakefield. În drum spre bar Își leagănă poponețul strîns În blue jeans pe sub nasul rusnacului și Îl aruncă o ocheadă lui Wakefield. — Un adevărat infern aici, spune Wakefield cu simpatie, arătînd către mulțimea bulucită la bar fluturînd bancnote ca să atragă atenția femeii. Wakefield ar vrea ca ea să-l placă. — Infernul e OK dacă reușești să ții pasul, Îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la intrarea profei și apoi ghiozdanul încărcat jos, în praful pe care după teză aveau să-l șteargă de pe materialul colorat, pentru ca profa să constate că ordinele ei au fost aduse la îndeplinire cu strictețe. Profa mai arunca cîte o ocheadă de scorpie, te încremenea dacă te uitai în ochii ei și imediat terminai cu zgomotul. Alin întîrzia să-și alinieze ghiozdanul. Se mai uita în el, poate o fi uitat ceva important, vreo fițuică. Profa n-a avut nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
stejar, bând din niște ulcele de lut. Erau adânciți Într-o convorbire pașnică, departe de obișnuita efervescență a tonurilor de cârciumă. Păreau să Își omoare timpul așteptând ceva. - Aceia sunt toți oaspeții dumitale? Întrebă În șoaptă poetul. Celălalt, după o ocheadă rapidă, făcu semn că da. Dante parcurse cu privirea Întregul grup, oprindu-se asupra fiecăruia dintre ei. Arătă spre cel care ședea În capul mesei, cu capul Înfundat Între umeri și cu o expresie contrariată pe chipul cu trăsături nobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe calea binelui și a căinței. Cât despre nădragii mei, reluă el, Întinzându-și picioarele durdulii și aruncându-le o ocheadă satisfăcută, trebuie să spun că la Florența nimeni nu s-a plâns de ei, la drept vorbind. Dante izbucni În râs. - Dacă ai frecventa aulele noastre de Învățătură și bisericile noastre, În loc de cârciumi, nu te-ai mai umfla În pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dumnezeu. Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă furișă, că nu era nimeni prin preajmă să-i vadă. Din ascunzătoarea lui, le putea vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri și tânărul Colonna. Nu ar fi fost neobișnuit ca senezul să frecventeze un asemenea loc. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fie dus dincolo de ziduri, fără lumini. Călugărul Încuviință și se făcu nevăzut. Trecuse poate un ceas, când fu anunțat că cei după care trimisese se aflau la poartă. Venise abatele Însuși, Îngrijorat, să Îi dea vestea. Își aruncă o ocheadă rapidă spre mort, ferindu-și de Îndată privirea, ca și când s-ar fi temut să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și gâturile ca să vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cum să arunci ziarul la etajul al treilea, peste grindă și frânghiile de rufe. Între timp Verișoara Anna se trezea și își relua specialitățile - de parca scăzuseră vertiginos în timpul nopții în casă - lacrimi, discursuri, lamentări și sâcâiala oglinzilor cu veșnicile ei ocheade. Dar al doilea mic dejun era pe masă, iar Coblin îl mânca înainte să se apuce de strânsul banilor și de ciocănitul la uși, într-o politicoasă pălărie de panama, clipind cu vajnică iuțeală. Avea funigei pe pantaloni pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în piața centrală, voi întîlni, cum ne asigură cei ce cunosc obiceiurile de aici, un ceremonial asemănător cu plimbările "pe Corso". În adolescență, la Făgăraș. Băieții făcând turul pieței într-un sens. Fetele, în celălalt. Și la fiecare întîlnire schimbând ocheade și zâmbete. Dar nimic din toate astea. Trecătorii sunt rari. Și e ceva excesiv în aer. O febră neobișnuită. Pașii sună arid pe piatra aleilor din parcul ce se cheamă, firește, ca în toate orașele mexicane, Alameda. În mijloc, un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
strigând de pe schele femeile și făcîndu-le, prin complimente echivoce, să roșească. Dar acestui argument i se poate răspunde că Don Juan n-a făcut nicăieri altceva. Probabil, oricare dintre tinerii cu sombrero care se plimbă dumineca în piețele orașelor făcând ocheade fetelor e gata să-și dea aere de păun dacă vine vorba despre numărul iubirilor sale. Și n-ar trebui să-l socotim un lăudăros cu pretenții de macho. Vorba unui înțelept, el minte cinstit și cu bună credință. Iar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu se mișca deloc. Duggie se Îndepărtase de ea, cu ochii Îngustați și cu cei doi craci ai pantalonilor frecându-se unul de altul. Sunetul mă călcă pe nervi. Toată situația asta era Îngrozitoare. M-am trezit aruncând pe furiș ocheade În căutarea sticlei goale de vodkă, incapabilă să-mi amintesc dacă o aruncasem În seara trecută sau dacă Încă mai zăcea lângă canapea, zbierând „Alcoolico!“ Într-o bulă desenată deasupra gâtului. Din poziția În care mă aflam, nu reușeam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să te fut. Sari la ziua când mi-au tăiat bandajele. Nu știi la ce să te aștepți, dar fiecare doctor și infirmieră și internist și om de serviciu, îngrijitor și bucătar din spital s-a oprit să arunce o ocheadă din cadrul ușii, iar dacă-i surprindeai lătrau: Felicitări, cu colțurile gurii lățite mult și tremurând într-un surâs țeapăn, apos. Cu ochii bulbucați. Așa-i descriu eu. Și-am ridicat același anunț de carton din nou și din nou, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noi pe drum, după spital, după surorile Rhea, și eu continui să strecor hormoni, Provera și Climara și Premarin, în mâncarea și băutura lui. Whisky și estradiol. Vodcă și etinil-estradiol. Era așa de ușor că era de speriat. Arunca încontinuu ocheade de taur în călduri spre Brandy. Cu toții fugeam de ceva. Vaginoplastie. Îmbătrânire. Viitor. Sari la Los Angeles. Sari la Spokane. Sari la Boise și San Diego și Phoenix. Sari la Vancouver, Columbia Britanică, unde eram niște expatriați italieni care vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
opri lanțul? Directorul de imagine zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de porci ne aruncă ocheade, iar unii sunt destul de drăguți. Râd și-și freacă rapid sus-jos furtunurile sclipitoare și negre din care ies aburi. Flutură limba la noi. Flirtează. — Apoi Shane a fugit de acasă, îi zic lui Evie. Simplu ca bună ziua. Acum vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cărți. Diamante zdrobite de sticlă securizată erau peste tot în jurul platformelor transportoare de mașini răsturnate într-o rână, cu mașinile nou-nouțe dinăuntru complet distruse, cu pneurile lor curate și negre în aer. Brandy trage de gulerul rochiei și aruncă o ocheadă înăuntru la plasturele cu Estraderm de pe un sân. Dezlipește folia de pe spatele altui plasture și-l aplică pe celălalt sân, apoi mai trage o gură de aer chinuitoare și se crispează. — Tot tam-tamul s-a stins cam după trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a întâlnit ochii, avea pe față o expresie dură, ostilă. Toată dulceața trăsăturilor lui se dusese. Sheba s-a simțit trădată. Îl crezuse special și iată-l jucându-se de-a scuipatul, complotând cu prietenul lui îngrozitor să arunce o ocheadă la sânii ei. În același timp i s-a părut că înregistrează și o nuanță de... ce era? Excitare? Stârnire? Pentru o fracțiune de secundă, s-a pomenit gândindu-se cum ar fi să fie sub el; mâinile lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la care insistase să asiste, chiar dacă se Învoise să lase În seama lui Ruby angajările și concedierile. Nu putem să angajam pe una ca ea aici. Cuvintele „pe una ca ea“ fuseseră spuse accentuat. Se pare că trase doar o ocheadă Înspre constituția planturoasă a lui Chanel, cu bustul său generos Îmbrăcat Într-o bluză mulată de blugi, cu șuvițele ei de un blond murdar și chiloții ițindu-i-se vizibil din pantaloni, ca să facă o cădere nervoasă. —Arată ca o chelneriță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
rușinată („Zița vine rușinoasă”) de situație, la modul simulant, din moment ce - după lăsarea Întunericului - colindă ulița ambetată (Își lasă mătușa dormind acasă) și-l așteaptă pe Rică, noaptea, În iatacul ei. Or, Rică e un necunoscut: au schimbat Între ei doar ocheade și bilețele de amor, dar nu și-au vorbit Încă. Zița are veleități de amoreză și de aventurieră și, dacă alături de Ghiță Țircădău nu a cunoscut Împlinirea maritală, cu siguranță mariajul cu Rică este peste așteptările ei. Iubirea dintre Rică
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la care se Înghesuie și lumea mahalalei, ci de ceea ce se Întâmplă Între spectatori. Deși cu un divorț În urmă, Zița n-are nici complexe, nici frustrări. Dimpotrivă, e femeie experimentată, cu un ascendent sentimental, predispusă să cocheteze, să arunce ocheade, să flirteze, să-și manifeste disponibilitatea pentru o nouă relație amoroasă. Ieșirea la Union, așadar, e departe de a reprezenta o modalitate de socializare, dovadă și faptul că Jupân Dumitrache privește ostil insistența unui intrus În a curta «nevestele oamenilor
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din preajma tavernelor, sforăiau bețivi. Erau bâzâiți de muște, atrase de putoarea țuicii. În apropiere, cârciuma mazacă se afunda sub apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]