352 matches
-
Opera lui Radu Petrescu se împarte în două categorii a căror complementaritate formează un întreg coerent organizat: opera de proză propriu-zisă (Proze și romanele O moarte în provincie, Ce se vede și Matei Iliescu) și jurnalele (Ocheanul întors, Părul Berenicei, A treia dimensiune, Catalogul mișcărilor mele zilnice). Jurnalele, pe lângă notațiile vieții de familie sau ale vieții sociale ale scriitorului, surprind și „năucesc" prin originalitatea tezelor de hermeneutică aplicate pe mari opere literare sau plastice, prin explicațiile asupra
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
persoana iubită și propria persoană, scriitorul are revelația nemijlocită a dualității ființei umane, ființa de „lut" si cea eternă, din stele. Cele două forme de existență interferează tocmai în momentul „tare" al oricărei revelații. Toate aceste stări sunt consemnate în Ocheanul întors. Ele sunt de fapt punctul de pornire al formei scrise de mai târziu, după cum descoperă Virgil Podoaba în Metamorfozele punctului. Orice tentativă de a-l situa pe autor în rândul scriitorilor pur livrești cade. Livresc este în măsura în care face apel
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
lui Buddha/ ba nu, acelasi astfel hărțuit ( întâmpinat de chiar Frații și Surorile mele/ însuși Tatăl( cu acel incredul rîs al dementei/ prigoana și discriminare/ violență și toți mînîndu-și gîndurile/ în convoi, în represalii mute: ce ai avut oare / ce ochean al fatalității/ de totul vedeai?” (Confiteor). Cunoști în scrisul românesc, de la Nicolae Filimon, sau Ion Barbu, Blaga ș.a. - ceva mai cutremurător, al conștien tizării stigmei ce apasă pe Destinul literaturii românești? Eu nu. Noi nu, noi niciodată nu! Nici macar înțelegând
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
reclame pentru diferite companii. "Păcală în lună" (premiera pe 4 aprilie 1920) și Motanul în lună (1926). O confortabilă navă cosmică plutește peste mări și țări, dincolo de polul nord, către straniile peisaje selenare. La bord, căpitanul scrutează zările cu ajutorul unui ochean. Astfel, el vede podul de la Cernavodă, catedrala Notre Dame, un peisaj polar, Colosseumul din Roma, palatul Ligii Națiunilor, un mare port maritim și altele. Pentru a-și duce personajele în Lună, Aurel Petrescu a inventat aparate de zbor, care mai
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
vasul "Jackdaw", al cărui căpitan este jucătorul. Acest vas poate fi îmbunătățit pe tot parcursul jocului și poate fi accesat ușor de către jucător când este nevoie. În plus, o nouă componentă subacvatică a fost adăugată. Jucătorul are acces la un ochean, permițând examinarea vaselor aflate la depărtare, împreună cu încărcătura și puterea lor. Se poate determina, însă, și dacă insula mai are animale de vânat, comori de găsit, high point-uri ce pot fi sincronizate sau quest-uri adiționale ce pot fi completate, precum
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
tradiției românești a poeziei: laudă vieții acesteia omenești pe lume, laudă lumii care se dăruie omului cu toate frumusețile ei și cu amarurile-i toate” „Adevărate «clipe suspendate», la prima privire, peisajele lui Gh. Mocanu se dovedesc, până la urmă, subtile ocheane prin care putem privi esențele lumii. Fiindcă lucrarea de o clipă a artistului nu-i altceva decăt rezultatul unor îndelungi și adânci meditații.” Încă din primul an de profesorat, înființează Cercul de desen „Ion Diaconescu”, pe care îl conduce până la
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
școala nouă, primăria comunei de care depinde și satul Merișani și de asemenea căminul cultural, cele două biserici ortodoxe precum și cele două biserici adventiste. Râul Tecuci străbate toată comuna intrând prin partea de nord unde se află un mic dig, Ocheanul, și părasind comuna în partea de sud unde continuă prin satul Merișani și alte comune vărsându-se în râul Vedea. (Articol creat de Lucian Marian Iancu)
Dobrotești, Teleorman () [Corola-website/Science/301797_a_303126]
-
producerea unei imagini la infinit, adică o imagine clară fără acomodarea ochiului, și cu cât mai puține aberații optice posibile. Obiectivul și ocularul sunt dispuse la câte un capăt al tubului. Tubul poate fi fix sau telescopic, cum este cazul ocheanelor folosite în marină. Ocularul, cum indică denumirea sa, este situat în partea dinspre ochiul privitorului, și este de mici dimensiuni. Obiectivul este situat la celălalt capăt al tubului, și este, în general, de o dimensiuni mai mari decât ocularul. Primele
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
Fișele «Almei Mater»”, cuprinzând scrierile unora dintre colaboratorii marcanți ai revistei. Al. Călinescu dezbate chestiuni de teorie literară, în special prin rubrica intitulată „Confruntări”, inaugurată în 1972. Remarcabile eseuri publică Liviu Antonesei, Luca Pițu, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Petrescu (din Ocheanul întors), Sorin Antohi, Radu G. Țeposu, Gabriel Liiceanu (Utopia intelectualului și utopia filosofiei, 115-116/1986), Mihai Șora, N. Steinhardt. Interesante sunt interviurile publicate în paginile revistei, mai ales în cadrul rubricii „Promenada”. Printre intervievați: Zaharia Stancu, Constantin Ciopraga, Horia Zilieru, Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam din priviri: când mergem la meditații? cine apără marți pe „Dinamo“? cât o mai duce nea’ Nicu? Povesteam filme, cărți, meciuri, croiam planuri mărunte de viitor (pentru mine, viitorul arăta ca un ochean întors pe dos). La plecare, tropăiam pe teancurile de reviste „Femeia“, încălziți de furie, deznădejde și-alcool. Iubirea și sexul n-aveau ce căuta acolo (cum nu mai avea nici Dana), oricum nu ne interesau detaliile, până și cinismul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu un minut în urmă. Alții ziceau că-ți recunoștea un Pobeda încă de la ușă, numai după miros: stăteai normal, cu brațele pe lângă corp, și el îți ghicea marca. Se uita la ceas ca la diamante, cu un fel de-ochean scurt proptit mereu în ochi. Pe urmă îl punea bine, într-un sertar căptușit cu catifea. Îți lua comanda mârâind și te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă aveai nevoie de-o curea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Închipuim c? Cezar ar fi tr?it pe un p?mânt dep?rtat de noi, ale ??rui raze n ajung la noi decât Într-o mie de ani. S? ne-nchipuim c? ast?zi Brutus Îl ucide ?i noi ?inem ocheanul spre acea stea. Acum nu vedem nimic abia peste o mie de ani vom vedea ceea ce În steaua X se petrece ast?zi. Pe de alt? parte, s? nenchipuim c? oamenii din to?i corpii cere?ți ?în ocheanele Îndreptate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
inem ocheanul spre acea stea. Acum nu vedem nimic abia peste o mie de ani vom vedea ceea ce În steaua X se petrece ast?zi. Pe de alt? parte, s? nenchipuim c? oamenii din to?i corpii cere?ți ?în ocheanele Îndreptate spre noi, unii mai aproape, unii mai departe. ?i Cezar azi cade de mână lui Brutus. Cei din lun? ar vedea ast?zi cei mai de departe poimâine, În v?ile Universului, peste o mie de ani. Rază care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
războaielor, ne prinde mileniul trei neîmpărtășiți! - Suntem, cumva, nemuritori? Întrebă Oană, privind cum trei mateloți urcau cu o agilitate de pisică pe frânghiile catargului din mijloc, schimbând orientarea uneia dintre pânze. Sus, În vârful catargului, matelotul de veghe studia, cu ocheanul, linia orizontului. - Evident, răspunse Angelo, nu ți-ai dat seama? Trăim o mie de existențe Într-una singură. Adunăm experiențe pe care aproape nimeni nu le poate aduna Într-o viață de om. Traversăm continentele și mările, dar rămânem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
matelotul de veghe de pe catarg, care ridicase mâna dreaptă, indicând un punct invizibil la orizont. Căpitanul Estorga ieși din cabină și urcă, cu aceeași agilitate ca și marinarii săi, pe scara de frânghie care ducea spre postul de veghe. Luă ocheanul și privi cu atenție Întregul orizont, dintr-o parte În alta. Apoi, dădu niște ordine scurte, iar mateloții răsuciră velele ușor spre stânga. La coborâre, Îi spuse lui Angelo: - Două vase de pescuit, la sud de insula Mljet, la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Vor mai veni și altele. - Și altele? De unde? Omul acela? Cel care a ieșit pe poarta palatului Ak Saray În ultima zi a anului 1475? Omul acela cu ochii albaștri, cu iataganul cu perle? Omul acela care mă privea prin ochean, de pe acoperișul palatului?! Stai puțin... stai puțin... nu se poate... l-am văzut... am fost la doi pași de el... i-am pictat portretul... - Portretul? Tresări Angelo. Da, ne-ar fi de mare folos. Și unde e portretul acum? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
am văzut plecând... cum adică prea târziu? - Achingii voiau să-l ucidă. N-au reușit. Văd că Pietro se Întoarce. - Cu Alexandru? - Nu. Alexandru galopează, Împreună cu luptătorul necunoscut, spre locul În care se află mongolii. - Luptătorul necunoscut... Gâlcă, ia un ochean. Privește prin el În locul meu. Spune-mi tot ce mișcă În zona mongolilor. Gâlcă privi atent prin ocheanul Întins de spătarul Costea. Imaginea se fixă, clară, ca și cum ar fi fost la doi pași. - Necunoscutul și Alexandru au Îngenuncheat lângă trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se Întoarce. - Cu Alexandru? - Nu. Alexandru galopează, Împreună cu luptătorul necunoscut, spre locul În care se află mongolii. - Luptătorul necunoscut... Gâlcă, ia un ochean. Privește prin el În locul meu. Spune-mi tot ce mișcă În zona mongolilor. Gâlcă privi atent prin ocheanul Întins de spătarul Costea. Imaginea se fixă, clară, ca și cum ar fi fost la doi pași. - Necunoscutul și Alexandru au Îngenuncheat lângă trupul lui Amir Baian. Sunt cu spatele. Nu văd nici un chip. Un mongol bătrân dă un semnal. Îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
apoi, În aceeași fracțiune de secundă, scoaseră iataganele și porniră În galop spre locul În care se afla Marele Maestru. Sultanul pierduse cei mai buni luptători. Iar ultimul act al primei bătălii pentru eliberarea Moldovei era pe cale de a Începe. * Ocheanul lui Gâlcă rămase fixat pe umerii necunoscutului, care se ridicase. Erau umeri lați, de luptător experimentat. Mișcarea cu care se ridicase nu era europeană. Nimeni nu păstra piciorul stâng la pământ În timpul ridicării, ca și cum ar fi fost pregătit să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o țară necunoscută, ocultă, confundată cu Bucharia și Tartaria, s-ajungă deodată așa ca din senin cunoscută de tot universul? Ne rămășim că nu numai omenirea pământeană, ci chiar astronomii din ceilalți planeți ai sistemului nostru solar și-au îndreptat ocheanele spre pământ spre a privi pe diferiți misionari speciali cari duceau această știre în cele patru părți ale lumii. Cum e Bărăganul mare și pustiu, le-am fi venit în ajutorul acelor astronomi dacă, în lungul lui, am fi scris
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
norma" la fiert paste, iar din cauza aceasta eu nu reușesc să termin să spăl la timp munții de farfurii pătate de un sos roșu-unsuros, care vin neîncetat din sală. Nu știu de ce, acum am tendința să văd totul printr-un ochean "teologic" creștin nu pot să scriu, nu sunt unul dintre cei care merită numele acesta. Când nu vrei tu să te smerești, vine Dumnezeu să te ajute sa faci aceasta." Rostită retoric, didactic chiar de către părintele I.S. de la Geneva, aceasta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că pentru poet, orice femeie este o repetiție cu diferență ontologică a mamei primordiale, avându-se adesea în vedere dialectica drumului alb-verde / alb reprezentând drumul mamei, cel verde reprezentând drumul iubitei, în timp ce împreună împletite conștiința trecerii ireversibile a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însoțește cu rezistența fondului. "Schimbările la față", câte au fost, dovedesc, de fapt, neschimbarea noastră. Soarta "formelor goale" este, vai, chiar soarta noastră. Încât, propunând această situație-problemă, iscând firesc comentarii, ne întoarcem, de fapt, la întrebarea Dvs. de final: "De ce ocheanul imagologic eminescian (splendidă sintagmă n.n.) dezvăluie astăzi goala noastră rezistibilitate?" De ce? Tot Eminescu a răspuns: civilizația vorbelor, negustoria de principii, fuga de muncă, "desfrâul naturilor catilinare" / "nulități catilinare", caracterele "arare" etc. Și lista poate fi lungită... Și nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu scriitorul de-a lungul întregii sale vieți. Undeva el spune că „geometria de aer te poate scăpa de oamenii amenințători”. Ca atare, își construiește un spațiu propriu, fapt cu pregnanță sensibil mai cu seamă în primul volum de jurnal, Ocheanul întors (1977), unde, deși dă o mare concretețe lumii cu care vine în contact ca profesor stagiar într-un sat transilvănean, se închide de fapt într-un univers de senzații plastice și de trăiri livrești. Cum observă Mihai Dinu Gheorghiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
chip de țăran. Lumea nu există pentru acest împătimit caligraf decât ca literatură și pentru literatură. EUGEN SIMION SCRIERI: Matei Iliescu, București, 1970; Proze (Didactica nova. Sinuciderea din Grădina Botanică. Jurnal. În Efes), București, 1971; O singură vârstă, București, 1975; Ocheanul întors, București, 1977; Ce se vede, București, 1979; Părul Berenicei, București, 1981; Meteorologia lecturii, București, 1982; A treia dimensiune, București, 1984; G. Bacovia, Pitești, 1999; Catalogul mișcărilor mele zilnice. Jurnal. 1946-1951. 1954-1956, București, 1999; Corespondență. Sinuciderea din Grădina Botanică, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]