104 matches
-
a scăpa de sentimentul de inferioritate, o persoană cu handicap încearcă să compen seze prin mijloace proprii dizabilitatea sa. Ba chiar mai mult, o persoană care are un complex de inferioritate poate apela la o supracompensare a dizabilității sale. Astfel, ochelaristul nostru va încerca să citească mult mai mult decât este necesar, devenind un „tocilar“, din dorința de a gusta din sentimentul de superioritate. Și apare complexul de superioritate... Faptul că te simți superior celorlalți nu e făcut să-ți aducă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
amicii, care îl și cheamă, ridicând brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din fruntea echipei de la masa de care ne apropiem este cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se lasă greu, tovarășul Manole refuză produse de pe piața neagră sau nu-și permite cheltuieli așa mari. În colțul de lângă fereastra Ortansei nu se află doar Vera și tranzistorul. Lotomanul rebusist, Sandu Stoian, imaculat, spân, nefumător, și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lucrează, Stork și Cornea la fel, dereglările sunt doar în mintea și privirea pribeagului, Marilena și soțul Albu lucrează, la fel Caropol, lângă pupitru, și turturica lui bălaie, până și Mina mentolata și tehnicianul Ropcea aristocratul și filatelistul Braun, nu, ochelaristul Robert e în concediu, ca și Mehmed, ca și Marcu Sidonia. Nu, Marcu Sidonia și-a reluat în posesie cavalerul, trudesc alături, îndârjiți la turnurile de răcire. Oboseala, căldura și zelul desăvârșesc grația unui dans tulbure și țop, rătăcitul e
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
între schițele, calculele, devizele, justificările sale. Combinatul, Captarea - dedurizarea - denisiparea - decantarea primară, secundară, finală, adică soții Marilena micuța și arogantul Anton Albu și turturica Șefului, tovarășa Caropol Gina, lângă neastâmpărata Mariana Melnik, mamă nemăritată și mereu înamorată. Stațiile de pompe, ochelaristul filatelist numismat Robert Braun, mahmurul Mehmed, ofițerul-iscoadă Adrian Lupu, stagiarul Tudorel Tomski, Consuela cățelușa. Colectoarele și epurarea, adică manieratul Varlam și tovarășul Manole, lucidul Lucian Vornicu și amicul A.P. tuns bec bilă balon, alături de onor ostașul Ortansa-Oracol, urechea și ochiul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
peste marginea planșetelor. Cinci dulapuri, opt birouri, șase planșete, patru calorifere. Alte opt birouri și patru planșete pe mijloc, două pupitre la ușă. Două cuiere, două telefoane. Două, cinci, șapte, opt tranzistoare. Două, opt, zece țigări aprinse, o pipă, doi ochelariști. Telefonul sună fără întrerupere, fumul se ridică în straturi groase, până la planșeu. Zumzetul vocilor, telefoanele, tranzistoarele, forfota și micile trofee... exiști, în rânduri, între ceilalți, în clipa care ne îngăduie laolaltă. Se trezește într-una din zile singur, în sala
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rezervat. — Ba bine că nu. Io și tovarășul meu, Bladesey. Îl știi pe Bladesey? Umpuțoi mic de la masoni. Funcționar de stat. Registrator general În biroul din Scoția. Mi-e milă de puțoiuăsta că n-are nici un prieten. — Cred. Maimuțoiu ăla ochelarist? Cu lentile foarte groase? — Ălai tipu. — Am tras niște cocaină marfă cu puțoiuăsta odată. Nui un tip rău... pentrun puțoi englez. — Mda, avem rezervare. Acu Toalincearcă să facă pe scârbosu n măsa. Mănâncă căcat despre negroteiuăla carea mierlit-o. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să i-o pun degajat pentru o vreme. Totuși, mai are balta pește. E o stewardesă care-ar merge o dată, dar Bladesey e plopist și, În loc să arunce o privire la fundul ei, răsfoiește revista din avion ca un mic puțoi ochelarist ce e. Problema lui Bladesey e că Încearcă să intelectualizeze totul. Nu posă faci asta când Îi vorba de futut. Or i-o bagi n gaură or nu. — Heterosexualitatea și nevoia de sex anal nu implică de fapt o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cum le spunea Korneff, nu le păsa că trebuiau să-și îndeplinească îndatoririle de la ora prânzului, cu animalul arogant tras de funie, chiar dacă în felul acesta le era consumată o bună parte din pauza de masă. Unul dintre ucenici, un ochelarist pentru care lucrul cu piatra era dificil și care din cauza asta, mai târziu, s-a mutat la poștă, după care se pare că a făcut carieră ca funcționar, rămânea chiar mai mult timp în căutare de hrană, mult peste pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la o masă lungă și împovărată de hârtii, îl dezbrăcaseră gol-pușcă, punându-l să stea drepți! înaintea lor, fără să aibă voie măcar să-și acopere penisul cu palma, așa, cum procedează flăcăii din Goldana, când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l lichidase nimeni și nici nu picase cu „Transilvania“ la Balotești, dar procesul rămânea neschimbat. Am scanat polaroidul și-am introdus datele-n calculator. Mă pricepeam și eu puțin la chestii de-astea. Nu eram Bill Gates, dar nici grăsuțul ochelarist din reclama de pe televizor, care-și deschidea unitatea de CD-ROM și, după ce-o studia mirat, își proptea acolo paharul de plastic plin cu cafea. Bineînțeles că unitatea se închidea brusc, storcindu-i păhărelul și împroșcând cafeaua jur-împrejur. Mi-am amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai încolo, sprijiniți de banchetă, se sărutau niște puști în jachete de blugi, cu bile în nas și în buze. Am trecut repede peste ei. În prelungirea banchetei, la o măsuță de-o singură persoană, își fuma pipa un domn ochelarist, cu părul alb pieptănat pe spate: un fel de Mircea Eliade cu ochi albaștri și fără dioptrii. Și cam atât. La tejghea se-auzea Herbert Grönemeyer din două boxe negre, cu woofer-ele atenuate. Cânta ceva potolit, probabil sărbătoresc: „Ich muss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că războiul împotriva Uniunii Sovietice e nedrept, dar nu-i de-ajuns, se mai bagă și un cadru cu o inscripție luminată pe un perete, „Jos războiul antisovietic !”, ca să priceapă și ultimul om al muncii. Cât îl privește pe intelectualul ochelarist, cum altfel, interpretat de Nicolae Praida, el ne este arătat holbându- se gânditor la un manifest comunist filmat gros-plan ca o pagină din Biblie, pe care scrie : „Nu vă lăsați târâți în război ! Vrem pace cu Uniunea Sovietică !”. Apoi, alt
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
evreu, căci simultan cu derusificarea are loc, odată cu venirea lui Ceaușescu, și dezevreizarea instituțiilor românești, intens populate în anii ’50 cu evrei comuniști în funcții de decizie. Nu va mai fi un „mașinist” dur, ci un anticar fragil din Viena, ochelarist, iubitor de Mozart și cântăreț la flaut în timpul liber (militarul socialist Serdici din Viața nu iartă cânta la vioară). Discursul lui despre necesitatea urii și a violenței e mult mai scurt și e precedat de o frază care, practic, îl
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
coptuță este nervoasă. Telefonează și anunță neseriozitatea companiei Iberian Airlines. Se întoarce spre mine și-mi face semn spre elevii gălăgioși. Adică nesimțiți. Incredibil cît de multe biluțe din nas poate face chelul cu laptop-ul. Lîngă el stă un ochelarist cu lentile groase care citește un ziar. Din cînd în cînd își scoate ochelarii și cu urechea acestora se scobește în ureche. Scobește bine, apoi scoate și miroase. Cu mîna curăță ce-a scos din ureche și apoi se șterge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este singurul căruia nu-i pasă. Fetițele mai dau telefon pe acasă ca să nu se îngrijoreze părinții. Apoi se antrenează din nou la hîrjoa nă. Chelul are de scociorît prin alte cotloane de prin nas și tot mai face biluțe. Ochelaristul miroase și el tot mai des excavațiile făcute cu urechea ochelarilor. Se pare că este mulțumit de miros și insistă și-n cealaltă ureche. Tipa cu celularul vorbește și tună împotriva omenirii. Mă ia drept confident și-mi explică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mare constituția fizică) și încerc să schimb câteva vorbe cu o doamnă în vârstă, care stă rezemată cu coatele pe pervaz și privește în stradă. Nu știe engleză, dar este interesată de dialog, așa că își cheamă în ajutor soțul, un ochelarist cu o expresie încremenită, care seamănă cu un contabil pensionat. Omul înțelege că e vorba de Pessoa, dar îi pronunță numele „Psoa”, ușor frustrant pentru mine, obișnuit cu o altă sonoritate a numelui autorului Cărții neliniștirii. (De altfel, am constatat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de inteligență, plină de nerv și umor - scrie proză și nu-și ascunde, zâmbind, curiozitatea de a cunoaște niște confrați români. Portughezul Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel și el -, ne descoase în legătură cu soiurile de cafea pe care le preferăm, declarându-se un adversar ireconciliabil al manierei à la turque. E vechi prieten cu Andrei Bodiu, cu care s-a întâlnit prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
șold”. Participanții la cea de a cincea reuniune, între care mă număr, ne adunăm în hol la Mercure - celălalt hotel repartizat scriitorilor, lângă Centrul comercial Mercierie. Aici ne întâmpină Michel Pierre, șeful Departamentului cultură de la Primăria Bordeaux - un șaten înalt, ochelarist, costum negru, foarte stilat, degajând, din întreaga sa făptură, dezinvoltură și eleganță. Plecăm călăuziți de dl Pierre, traversând cu pas lejer intersecțiile, Georgi Pashov (Bulgaria), Neshe Yashin (Cipru), Adrian Popescu, Inga-Lina Lindqvist (suedeza de origine rusă) și alți colegi liberi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Fumează tot timpul, este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade. La fel și cuplul - el și ea - care completează „delegația” maghiară. Laszlo Garaczi e un ochelarist care citește întruna - în tren, în autobuze - cărți în limba engleză. E foarte discret, nu l-am auzit până acum să vorbească decât câteva cuvinte în maghiară și engleză. Soția lui, cu o înfățișare foarte plăcută, e o ființă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ce se știe cu certitudine este că, la sosire, va trebui să ne cărăm singuri bagajele prin gara de trenuri. Și nu doar să le cărăm, dar să le și păzim... În compartiment ne vizitează Dmitry Golinko-Wolfson, un tânăr rus, ochelarist, poet și critic literar, care face parte din stafful de la Sankt-Petersburg. Vorbește engleză și germană (e un familiar al Centrului Goethe din oraș), iar cu noi, basarabenii, are plăcerea să vorbească în rusă. Ce aflu de la el nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Traducerea în engleză se face cu multe omisiuni, ceea ce stârnește nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba rusă. Mai ales se revoltă ucrainenii. Alberto Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat... It’s not posibile! - îmi spune iritat. Ba uite că se poate... N-am mai fost la Minsk de prin 1987, când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
german cu același nume, originar din România, cunoscut promotor și traducător din literatura română (cel care semnase, între altele, și versiunea germană a textelor noastre pentru Trenul Literaturii). Până acum, recunosc, nu am știut nimic despre existența lui Csejka-junior. Un ochelarist sobru, serios, concentrat, vorbind o română impecabilă. Nora Iuga, în schimb, e jovialitatea latină întruchipată, în perfectă consonanță cu spiritul efervescent al Berlinului. A fost implicată în proiectul Literatur Express-ului în aceeași calitate, de traducătoare în germană a textelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Una cauți și alta găsești. Să de Dumnezeu să fie bine!» Când parlamentarul vine la chirurg și acesta îl pasează lui Dumnezeu, îți dă și locul eligibil pe listă, numai să aranjezi treaba cu Ăl de Sus“. „Aiurea - intervine un ochelarist care n-a făcut altceva decât să-și asculte colegii condescendent, ca omul care știe unde-i cheia de la casa cu bani -, e vremea psihiatrilor, stimabililor! După ce se spovedește mai multe zile la procuror sau capătă domiciliul forțat la Rahova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]