469 matches
-
ajutor venea după moartea soțului, ca atunci când Mihai Viteazul, într-un act din 1 aprilie 1597, „dă doamna mea această poruncă a domniei mele [...] ca să-i fie de ocină [Stancăi din Bogdănești] partea lui Barbul, soțul ei, pentru că îi sânt ocine și dedine”) ori nu de Domnie, urmând - adică - drumul unor lungi și complicate procese. Doamna Marica, văduva lui Constantin Brâncoveanu, încerca - prin 1717 - să recupereze o parte din banii pe care judele Brașovului îi datora, încă din 1705, Domnului țării
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mircea Ciobanul le întărește, printr-un act dat la 5 octombrie 1546 satul Găneasa („[trad.] [...] Dă domnia mea această poruncă a domniei mele doamnei Despina și doamnei Roxanda, ca să le fie satul anume Găneasa, pentru că le este dreaptă dedină și ocină. De aceea, am dat și domnia mea, ca să le fie de ocină și de ohabă. Și nimeni să nu cuteze să le tulbure sau să le supere...”), iar două luni mai târziu, la 31 decembrie 1546, confirmă că aceleași văduve
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
satul Găneasa („[trad.] [...] Dă domnia mea această poruncă a domniei mele doamnei Despina și doamnei Roxanda, ca să le fie satul anume Găneasa, pentru că le este dreaptă dedină și ocină. De aceea, am dat și domnia mea, ca să le fie de ocină și de ohabă. Și nimeni să nu cuteze să le tulbure sau să le supere...”), iar două luni mai târziu, la 31 decembrie 1546, confirmă că aceleași văduve sunt proprietare ale unor sate și ai unor țigani, primiți în schimbul unei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
devălmășie (mai ales pământ), utilizând resurse comune (plățile se făceau în bani, cel mai des, dar și în „natură”, animale, miere etc.) și având drept parteneri neamuri, pe alți proprietari - de la care achiziționau sălașe de țigani, sate cu rumâni, case, ocini, mori, lacuri, prăvălii -, instituții ale Ecclesiei, țărani liberi și profitând de contexte favorabile (Șarolta Solcan citează cazul lui „Vlad și al femeii sale Voica”, cărora Vodă le întărea o ocină cumpărată de la un oarecare Balotă, ucigaș care nu avusese bani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la care achiziționau sălașe de țigani, sate cu rumâni, case, ocini, mori, lacuri, prăvălii -, instituții ale Ecclesiei, țărani liberi și profitând de contexte favorabile (Șarolta Solcan citează cazul lui „Vlad și al femeii sale Voica”, cărora Vodă le întărea o ocină cumpărată de la un oarecare Balotă, ucigaș care nu avusese bani să-și „scoată capul” din ștreang). Și, schimburile de valori, foarte frecvente, îi găseau împreună pe cei doi soți. La fel în cazul darurilor făcute unor lăcașe de cult în vederea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un sat cumpărat de aceasta de la Ileana, fiica lui Moisăi, nepoata popii Micu: „Io Ștefan voevoda. Venit-au, înainte noastră și înainte boiarilor noștri, Iliana, fata lui Moisăi, nepoata popii Micului, de a lor bunăvoi, au vândut a sa driaptă ocină și moșie, satul anume Crăești, pre Ribricea, aceasta au vândut-o preutesăi, popii Petrii, drept 100 zloți”. Preoteasa era, verosimil, văduvă. Dacă popa Petrea ar fi fost în viață, ar fi fost prezent în tranzacție ori ar fi cumpărat chiar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în tranzacție ori ar fi cumpărat chiar el. Semne de întrebare - în legătură cu existența soțului și cu posibila stare de văduvie a femeii - apar și atunci când tranzacțiile comerciale au două părți distincte cu „actanți” diferiți. Măriica Ihnătoae vinde o parte dăn ocina din Șendreni (nu va fi prima vânzare din această ocină: „Adecă eu, Mariica Ihnătoae, însămi mărturisescu, cu acest zapis al meu cum de bunăvoia mea, de nime nevoită, nici împresurată, ce de bunăvoia mea am vândut o parte de ocină
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întrebare - în legătură cu existența soțului și cu posibila stare de văduvie a femeii - apar și atunci când tranzacțiile comerciale au două părți distincte cu „actanți” diferiți. Măriica Ihnătoae vinde o parte dăn ocina din Șendreni (nu va fi prima vânzare din această ocină: „Adecă eu, Mariica Ihnătoae, însămi mărturisescu, cu acest zapis al meu cum de bunăvoia mea, de nime nevoită, nici împresurată, ce de bunăvoia mea am vândut o parte de ocină din Șendreni, partea lui David, feciorul Magdei, nepotul lui Ciocan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ocina din Șendreni (nu va fi prima vânzare din această ocină: „Adecă eu, Mariica Ihnătoae, însămi mărturisescu, cu acest zapis al meu cum de bunăvoia mea, de nime nevoită, nici împresurată, ce de bunăvoia mea am vândut o parte de ocină din Șendreni, partea lui David, feciorul Magdei, nepotul lui Ciocan, ce-au fost dreaptă cumpărătură mie și soțului meu, lui Ihnat Manolet, de la David, ficiorul Magdei...”) lui Gheorghe din Iași, staroste de negustor. Măriica trebuia să fi fost văduvă, fiindcă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ciocan, ce-au fost dreaptă cumpărătură mie și soțului meu, lui Ihnat Manolet, de la David, ficiorul Magdei...”) lui Gheorghe din Iași, staroste de negustor. Măriica trebuia să fi fost văduvă, fiindcă - aflăm din actul datat 8 martie 1638 - partea de ocină o cumpărase bărbatul ei („giupânu-miu”), Ignat Manoleț, cu 46 de taleri bătuți. Acum ea o vindea cu același preț. Dacă jupân Ignat ar mai fi trăit, participarea lui la vânzare (ocina intrând în patrimoniul comun) ar fi fost obligatorie. Sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflăm din actul datat 8 martie 1638 - partea de ocină o cumpărase bărbatul ei („giupânu-miu”), Ignat Manoleț, cu 46 de taleri bătuți. Acum ea o vindea cu același preț. Dacă jupân Ignat ar mai fi trăit, participarea lui la vânzare (ocina intrând în patrimoniul comun) ar fi fost obligatorie. Sau atunci când banii pentru o achiziție sunt plătiți de persoane diferite. Pentru o cumpărătură - un sat care se „vecinea” -, întărită de Vodă Mariei, jupânița lui Chirica comisul, o parte din vânzători au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chiar dacă uneori nu reușesc să-i convingă pe judecători, cum i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12 jurători „la zi și la soroc”, n-a reușit să-l convingă pe Mihnea Turcitul în privința ocinei solicitate; Vodă îi întărește jupâniței Caplea și fiicelor ei ocină în Cocorăști; peste o lună însă, la 27 iunie 1578, același Mihnea îi poruncește Caplei din Cocorăști „să-și ia cășăria de pe munți, de pe muntele ei din Buceci, din Curmătură
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12 jurători „la zi și la soroc”, n-a reușit să-l convingă pe Mihnea Turcitul în privința ocinei solicitate; Vodă îi întărește jupâniței Caplea și fiicelor ei ocină în Cocorăști; peste o lună însă, la 27 iunie 1578, același Mihnea îi poruncește Caplei din Cocorăști „să-și ia cășăria de pe munți, de pe muntele ei din Buceci, din Curmătură în sus, de o stână câte 2 cașuri, cum este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă Iliaș i-a luat „toate ocinele” pentru trădare „cu mare vicleșug”. Situația materială a lui Stoica din Strâmba a suferit un grav dezechilibru și, ca urmare, mai marele peste vistieria țării Românești a murit (înainte de 25 martie 1620, când își făcea testamentul), neavând copii (de aceea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Vladislav din Belcini, au rămas cu „multă datorie” - sumele fiind împrumutate de tatăl [spătarul Hamza fusese însurat cu Anca, fiica marelui ban Gheorghe Băleanu] și de bunicul lor și au fost nevoite, ca să scape de presiunea creditorilor, să vândă ocina cu care „moșul” lor, Gheorghe Băleanu, își înzestrase fata). Alteori precaritatea succesiunii îi făcea pe urmași să se lepede de moștenire. Fiii marelui vistier Hrizea Karydi din Popești au fost nevoiți - am zis deja - să renunțe la moștenire, fiindcă nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bucatele îi fuseseră luate lui Barbu de Vlad înecatul pentru „hiclenie” (Barbu murise în 1530 în lupta de la Viișoara, sprijinindu-și cumnatul). Pe marele vornic Cârstea (grec de neam), însurat cu Maria Corbeanu, Alexandru Iliașa (cel care îi confiscase „toate ocinele” pretronului Stoica din Strâmba, vistierul hoț însurat cu Dochia, fiica jupâniței Marina) l-a omorât - în 1618 -, căci participase la răscoala lui Lupu Mehedințeanu. I-a luat apoi „banii și hainele și caii și ferecăturile și tot ce a găsit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rar - văduvelor li se restituiau bunuri confiscate; Mihnea Turcitul a făcut asemenea acte de dreptate; la fel Miron Barnovschi: „Io[an] Miron Barnovschi Moghilă [...] Iată am dat și am miluit și am întărit Gaftonii, cneaghina lui Nebojatco logofăt, dreapta ei ocină și cumpărătura din ispisocul de cumpărătura pe care l-a avut panul ei, Nebojatco logofăt, de la Gașpar voievod, satul anume Vlădenii pe Turie, cu iaz și cu tot venitul, care este în ținutul Iașilor, care sat este dreaptă cumpărătură a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduvele (foste neveste de boieri) însoțite de oameni ai casei și de slujitori, pe care, câteodată, nu uitau să-i răsplătească după reîntoarcerea acasă (așa au făcut Neacșa logofeteasa din Drăgoești și fiii ei, care i-au dăruit prin 1675 ocini lui Manea și fiilor lui pentru „slujba ce a slujit prin țări streine și a hrănit-o cu cheltuiala lui prin cele țări”). Ca să-și salveze viața, Vlădaia, fiica lui Pârvu Craiovescu măritată cu marele logofăt Vâslan Furcovici (omorât din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la păstrarea memoriei, transmițând un patrimoniu și precizând pozițiile feluriților membri ai grupului familial - ne lasă a observa un spor de sensibilitate față de clipa morții 521. Aceste acte (ce transmiteau ca moștenire valori importante - Stana, văduva stolnicului Deatco, își lăsa ocina surorii sale Maria și Voievodul Radu cel Mare îi întărise la 6 octombrie 1499, dreptul de stăpânire asupra acelei proprietăți 522; o văduvă din Oltenia îl făcea stăpân, după 1582, pe fiul ei, Stepan, asupra unei ocine, primite ca zestre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Deatco, își lăsa ocina surorii sale Maria și Voievodul Radu cel Mare îi întărise la 6 octombrie 1499, dreptul de stăpânire asupra acelei proprietăți 522; o văduvă din Oltenia îl făcea stăpân, după 1582, pe fiul ei, Stepan, asupra unei ocine, primite ca zestre de la părinți, și asupra altei proprietăți rămase de la Stoican, soțul ei, ambele fiind „stare i prave očine i dědine” [moșteniri și ocine vechi și drepte]523; de aceea uneori ele erau oficializate, „autentificate” în prezența Voievodului și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o văduvă din Oltenia îl făcea stăpân, după 1582, pe fiul ei, Stepan, asupra unei ocine, primite ca zestre de la părinți, și asupra altei proprietăți rămase de la Stoican, soțul ei, ambele fiind „stare i prave očine i dědine” [moșteniri și ocine vechi și drepte]523; de aceea uneori ele erau oficializate, „autentificate” în prezența Voievodului și transformate în porunci domnești: „Iar după aceea a venit jupanița Maria înaintea domniei mele” - scria pisarul lui Radu de la Afumați într-un hrisov dat la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnesc”. Apoi, în zapisul din 22 octombrie 1669 (7178), citim: “Adecă eu, Safta, giupâneasa lui Dumitrașco Șoldan ce-au fost vornic mare, scriem și mărturisescu cu acest zapis al mieu,... de a mea bunăvoie, am dat danie a mea direaptă ocină și moșie a părintelui mieu, a lui Cărăiman, locul între mănăstire, între Tri Svetitile și între temnița cea domnească, din locul lui Dumitrașco diiaconul în gios... până la giumătate de temniță, și din uliță de la fântână pân-în Bahluiu”. --Dacă ai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gloabă 50 de lei și să hie de mare certare”. --Nu te bucura, sfințite, înainte de a afla că Mărica Covrigoaia și feciorii ei au ajuns din nou în fața lui vodă Gheorghe Duca... spunând “cum acele două dughene simtu a lor ocină despre Țigănaș”. La sfârșitul hotărârii lui Gheorghe Duca vodă din 17 iulie 1669 (7177) se spune: “Și această pâră să nu să mai pârască. Iară carii vor mai scorni pâră să fie de gloabă 50 de lei bătuți și să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o dovadă sigură că “părintele Macarie” a cumpărat aceste dughene în folosul lui. --Iaca și dovada: “Și această tocmală am făcut și banii am luat denainte părintelui Hristofor egumenul de la mănăstire de la Golăia... Pentru aceea, să fie părintelui Macarie drepte ocine și moșii și să aibă a-și face și drese domnești”. --Lămuritu-m-ai, dar nu știu dacă tu ai luat seama la un lucru nou. --Ba bine că nu. --Ei? --Că biserica Armenească și mănăstirea Golia aveau “chervăsărie” proprie. --Mă, frate
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe Ulița rusească, înspre Sărăria Veche, pe Ulița Mare, în capul Podului Hagioaiei în jos și altele”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 16 footnote>. În cea de-a treia domnie (1678-1683), Duca Vodă a hărăzit Cetățuiei, Mănăstirea Hlincea, „cu toate ocinile, vecinii, morile, viile, dughenile, ca metoc. In acest fel, egumenul Cetățuiei era împuternicit să numească la Hlincea un epitrop”<footnote Idem, Două monumente de artă feudală din împrejurimile Iașului. Mănăstirea Hlincea și Aroneanu, în: „Cercetări Istorice”, 1970, p. 285 footnote
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]