268 matches
-
pleacă și se întâlnește pe drum cu micuțul Gervais, căruia îi fură moneda de doi franci, neascultându-i rugămințile stăruitoare de a i-o înapoia. Ajuns la Montreuil-sur-Mer, și schimbat treptat de bunătatea pe care episcopul i-o arătase, fostul ocnaș își ia numele de Madeleine și începe o mică afacere în domeniul industriei mărgelăriei folosind tehnici învățate la ocnă. Afacerea prosperă și ajunge una profitabilă. În scurt timp, orașul Montreuil-sur-Mer renaște datorită domnului Madeleine. El devine binefăcătorul ținutului: dă de
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
multe ori. Un vigilent inspector de poliție, numit Javert, asistă la episodul în care primarul îl salvează pe moș Fauchelevent, dând dovadă de o forță fizică nemaiîntâlnită, aproape supranaturală. Își dă repede seama că Madeleine nu este nimeni altul decât ocnașul Jean Valjean, vestit pentru forța sa. Acesta se întâlnește la sediul poliției cu Fantine, o fostă lucrătoare de la fabrică, ajunsă pe drumuri și nevoită să facă fapte josnice pentru a-și întreține fetița. El dă poruncă să fie eliberată și
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
cadavre pentru a-l jefui) sau să-l lase să moară pe tatăl fetei pe care o iubea din tot sufletul - Jean Valjean. Până la urmă nu face nimic și lasă totul în seama lui Javert, care îi salvează viața fostului ocnaș Jean Valjean. Acesta scapă neobservat și își schimbă locuința pentru a nu fi descoperit de nimeni. Se mută în strada Plumet. Eponine, una din cele doua fiice a lui Thenardier, află adresa Cosettei și i-o dă lui Marius, în ciuda
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
se întâlnește cu Thenardier, care nu îl recunoaște. În schimbul a treizeci de franci, el îi ajută pe cei doi să iasă din canal, dar pentru Jean Valjean se ivește o altă piedică: Javert. Acesta vrea să-l aresteze pe fostul ocnaș, dar mai întâi îl duce pe Marius acasă la bunicul său. Ajuns în fața casei acestuia, îi permite acestuia să intre în ea, el așteptând afară. Când Jean Valjean iese din casă pentru a fi dus la un sediu de poliție
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
Jean Valjean iese din casă pentru a fi dus la un sediu de poliție, nu îl mai găsește pe Javert. Acesta își dă seama că face rău arestându-l pe cel care îi salvase viața, chiar dacă el este un fost ocnaș. Dar face rău și neîmplinindu-și datoria față de justiție. Înnebunit, el se sinucide aruncându-se în Sena. Marius este vindecat datorită îngrijirii speciale pe care i-o dă bunicul. Acesta, pentru fericirea nepotului său, vorbește cu domnul Fauchelevent, adică Jean
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
coșmaruri care îl terorizează, el trăind parcă aievea momentele tulburătoare ale „vizitei înstrăinatului“, dar de fiecare dată își liniștește sufletul cu o sfeștanie făcută casei. O primă imagine în coșmarurile hangiului este întruchipată de apariția frateului său în haine de ocnaș, „stins de oboseală, bolnav, cu fața hiravă și cu ochii-n fundul capului ca în clipa morții“. Hainele vărgate și opincile erau sfâșiate, iar palmele, gleznele și tălpile erau „pline de sânge“, pentru că evadase din ocnă și străbătuse prin codri
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
după care leșinase. Stavrache i se adresează cu un glas încărcat de ură și de teamă că-și va pierde averea: „- Ticălosule, (...) ne-ai făcut neamul de râs! (...) Pleacă! Du-te înapoi de-ți ispășește păcatele!“. Luptându-se cu moartea, ocnașul se agață cu disperare „de frate-săi cu o mână de gât și cu alta de brațul stâng (...) cu o putere covârșitoare“, îl trântește la pământ și, punându-i genunchiul îl piept, îi zice, râzând „ca un nebun“ și scrâșnind din
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
genunchiul îl piept, îi zice, râzând „ca un nebun“ și scrâșnind din dinți: „- Gândeai c-am murit, neică?“. Atunci când „nebunul a voit să-l sugrume“, hangiul, „smintit și el de frica morții“, și-a adunat puterile, l-a îmbrâncit pe ocnaș pe ușă și acesta „a pierit în întunericul nopții“. Înspăimântat, „tremurând din toate încheieturile și făcându-și cruci peste cruci“ pentru odihna sufletului răposaților, Stavrache s-a dus a doua zi la biserică, simțindu-se foarte tulburat și neputând mânca
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
într-o limbă frumoasă și curgătoare. Această lucrare o va elabora și desăvârși după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum mărturisește singur, această operă i-a solicitat peste zece ani de "muncă de ocnaș". Biblia aceasta, tipărită în anul 2001 a devenit și ediția jubiliară a Sfântului Sinod. În primăvara anului 1990 a făcut parte din "Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii", alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Ionescu au remarcat deficiențele Vestului pe care, aflați în bezna totalitară, îl copleșeam cu lumina unor speranțe excesive: „Cu ochii arși mă întorc. Ici și acolo amintire să iști. / Trăiesc acolo/ aici căutători de comori, / jalnici negustori, bărbați curajoși, / ziditori ocnași, caralii, caramani, tăinuitori, bărboși, / tupilați surugii, crupieri, mecenați cusurgii” ( o ). Cu sufletul împovărat de o deziluzie ce are alura definitivului, Dan Culcer își asumă o misiune: „Cu ochii arși mă întorc,/ Ca să spun” (ibidem).
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
publicului, nu se vedea decît imensa plăcere a dezbaterii, a conversației despre carte, cu cartea în mînă, cu cărțile pe masă, și care lăsau, dincolo de informație, o anumită efervescență intelectuală stimulativă, Bernard Pivot se supunea cu plăcere unui program de ocnaș: ,, Faptul de a hotărî singur alegerea cărților, în funcție de gustul personal și de ceea ce credeam că poate fi interesant pentru telespectatorul-cititor, mă obliga să citesc mult, uneori mai mult decît necesar. Într-o săptămînă obișnuită, rația mea de lectură era descompusă
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
se păruse cam plicticos, sărisem, dar pe parcursul lecturii îmi dădusem seama că era cheia de boltă a acestei epopei și eram la scena în care simpaticul Myriel, un juste, se descurcă formidabil când poliția îi aduce acasă pe Jean Valjean, ocnașul pe care cu o seară înainte îl pusese la masa lui; vrusese să-l omoare în timpul nopții și în cele din urmă doar îl jefuise și fugise dimineața cu argintăria în traistă. Cum, exclamă acest om drept, dar nu le-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un elan, dar râzând, i-am povestit scena și i-am tradus și pasajul de șoc. "Și tu de ce rîzi?" m-a întrebat. "Așa, i-am răspuns, e scris frumos. Omul ăsta avea să-l salveze în acest fel pe ocnaș, nu numai de lanțurile în care urmau să-l pună oamenii pentru tot restul vieții, ci și de cele în care firea, instinctele lui bestiale îi înlănțuiseră sufletul." " Așa a făcut și Isus", mi-a răspuns ea și după o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decăzut cu toții un pic? întreaga umanitate? Da, și cine știe cât de adâncă e depresiunea care ne amenință, cât ne va trebui și cât de tare trebuie să ne încordăm puterile spiritului spre a atinge iarăși acele culmi în care un simplu ocnaș preferă întunericul minelor de sare, adică moartea sa lentă, decât să revină la lumină făcând pe călăul. Istoria e adevărată și o povestește Kogălniceanu! (Lipsă de călău în Valahia.) Căderea mea o povestesc eu aici în umbra acestei celule, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se identifice cu modele mai mult sau mai puțin inedite. Să analizăm, În acest sens, Împreună cu Richard Hoggart În The Uses of Literacy (1957), situația câtorva autodidacți confruntați cu aspirații parțial contradictorii. Aflați În permanență Într-o situație stânjenitoare, acești „ocnași ai cunoașterii” au parte veșnic doar de un surâs crispat și nefericit. Ținuta, accentul, Înfățișarea fizică, totul Îi trădează. Nu pot face abstracție de antecedentele lor. Conversațiile la care sunt invitați nu-i fac decât să fie și mai conștienți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
populații mai slab Înarmate și care, În consecință, nu puteau să se apere. Lexicul poeziilor lui Césaire nu lasă nici o umbră de Îndoială cu privire la simbolurile utilizate pentru a-i desemna pe jefuitori și activitățile lor: „Vânzători de sclavi, păzitori de ocnași, temniceri, scorpioni, corbi, șacali, hoitari de toate soiurile, câini, lilieci, Fiara, monștri, pești veninoși, sticleți, mercenari și alți soldați” (ibidem, p. 96). Reprezentările peiorative ale cititorului, sensibilizat până atunci la tezele eurocentrismului, care prezentau Africa drept un continent locuit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa de ocnaș regal, caută fără încetare să străpungă armura lucrurilor, părînd să-și propună să lase în urmă atît sfera lui Parmenide, cît și neantul fără sfîrșit. Mascarada, scălîmbăiala, histrionismul sterp, caricatura blasfemică - toate acestea tind să intre parcă de la sine într-
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să mănânce câteva mere verzi pe care caporalul din Satul cu Sfinți i le Întinsese printr-o ferestruică zăbrelită a unui vagon de vite În care erau cărați ocnașii În diferite tabere de muncă silnică răspândite pe Întreg cuprinsul țării. Ca păzitor de ocnași, Mitu - căruia, pe atunci, nu i se spunea Încă Păcătosul - nu a făcut mulți pureci, deoarece un camarad pizmaș Îl denunțase la comandant cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mere verzi pe care caporalul din Satul cu Sfinți i le Întinsese printr-o ferestruică zăbrelită a unui vagon de vite În care erau cărați ocnașii În diferite tabere de muncă silnică răspândite pe Întreg cuprinsul țării. Ca păzitor de ocnași, Mitu - căruia, pe atunci, nu i se spunea Încă Păcătosul - nu a făcut mulți pureci, deoarece un camarad pizmaș Îl denunțase la comandant cum că, cu prilejul concursului de alergare ai cărui câștigători fuseseră răsplătiți cu permisii, caporalul trișase, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă situație tragică. Ei au revelația că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă situație tragică. Ei au revelația că moartea îi răpune mai înainte ca destinul lor să fie împlinit; tatăl îl avertizează pe Hamlet că a fost "Trimis cu catastiful ne-ncheiat", după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
muncii perseverente pe fondul interferenței unor condiții externe și interne favorizante. În legătură cu inegalabila sa creație, George Enescu spunea: “Opera mea este 30 % talent și 70% muncă”. În alt context, afirma: “...șterg, răzuiesc, mai mult șterg decât scriu. Ce muncă de ocnaș!” Cadrele didactice au datoria să descopere factorii care stimulează la elevi acțiuni de creație, să înlăture factorii care ar putea bloca creativitatea, să contribuie prin tot ceea ce fac, inclusiv prin propria personalitate, la stimularea capacităților creatoare ale elevilor săi, să
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în masă. Nu în ultimul rând, în diferite faze ale transportului, arestații au fost păziți de soldați cu pistoale-mitralieră, inculcându-li-se victimelor ideea că sunt niște viitori ocnași. Reeducarea Deși fenomenul Pitești (1949-1952) era o relicvă punitivă a epocii Dej, Securitatea ceaușistă reținuse efectul pe care îl avusese acesta asupra deținuților politici de odinioară, precum și strategia reeducării. Ideea de reeducare fusese aplicată, de altfel, după experimentul Pitești, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comentează: „S-ar putea să am și o asemenea latură, dar ea nu mă împinge niciodată la fapte” (12 aprilie 1974 Ă 447). Și spune asta un om care preamărise fapta. Cât despre Eliade, acesta, spune Cioran, „muncește ca un ocnaș. N-a înțeles, dar nici n-a intuit vreodată, valoarea metafizică a lui farniente, crede pe mai departe în cărți și e la fel de entuziast ca la douăzeci de ani” (20noiembrie 1971 Ă 434). La douăzeci de ani, se știe, el
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Experiența scrierii fusese prea puțin plăcută pentru a mai dori să refacă întregul context al anilor ’42-’43. Retras în munți, la Big Bear Lake, iar apoi la Cathedral Springs, are impresia că s-a înhămat la o muncă de ocnaș, că fiecare pagină era proba unui eșec de proporții și că nevroza instalată odată cu scrierea cărților anterioare atinsese, în acel interval, apogeul. Stările de neliniște n-aveau cine știe ce fundament de vreme ce Big Bear Lake era locul unde Chandler s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]