587 matches
-
nici vreo boală înrudită cu nebunia nu avea. Totuși, într o seară, el nu-și mai putu stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dacă știința pare capabilă să imprime naturii fie și cea mai neînsemnată modificare materială, este în măsura în care această acțiune efectivă nu se limitează nicidecum la simpla relație teoretică dintre un subiect cunoscător și un obiect cunoscut: ea împrumută întotdeauna în realitate ocolișul neobservat al Corproprierii. Doar cel care are mâini și ochi în sensul unei puteri în mod radical imanente de apucare și vedere, doar o ființă constituită în mod originar în ea însăși drept Corp subiectiv și viu iar savantul nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Alatriste Își duse arătătorul mâinii drepte la grumaz, imitând mișcarea unui cuțit. Te-au trimis fiindcă vor proceduri legale... Arestat, interogat, pare-se că eliberat apoi, după care i se pierd urmele. Și Între timp câte se pot Întâmpla.... Fără ocolișuri, Saldaña se arătă de acord. — Așa cred și eu, zise, obiectiv. Mă mir că n-au apărut acuzațiile, fiindcă, adevărate sau false, Îs lucrul cel mai ușor de montat din lume. De fapt, ordinele mele erau să nu schimb nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înspăimântătorul lor dans, acel vârtej de semne care încă nu s-a sfârșit. Și învățătoarea ne-a tâlmăcit scrisul. Acolo stătea scris așa: VREI SĂ CITEȘTI? Nu mă așteptasem să fiu pus în fața acestei întrebări atât de direct și fără ocolișuri. De bună seamă, ea nu era nouă pentru mine. Dar chiar din prima zi de școală! VREI SĂ CITEȘTI? Și am auzit o voce puternică strigând în adâncul meu DA, VREAU SĂ CITESC! Curând însă, aproape imediat, aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
relaxarea celor doi tineri se simte numaidecît. Are loc o discuție adolescentină despre sex, cel chestionat fiind tînărul mai "experimentat", dezvăluirea inițiatică trece drept un cadou pentru fata care în curînd va împlini 18 ani. Dialogul, nu lipsit de ezitări, ocolișuri, stîngăcii curge firesc, natural, el este cel mai reușit moment al filmului. Ai sentimentul unui spațiu al libertății, al unei reale destinderi după momentele de teroare consumate anterior. Într-o atmosferă detensionată, cu o poveste de dragoste avînd ca fundal
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
are tot ce-i trebuie, este artist, poartă cu sine aura unui scandal pasional - Maria Elena (Penelope Cruz) fosta soție ar fi vrut să-l înjunghie -, și o cămașă roșie de scos din minți taurii și nu se încurcă în ocolișuri inutile invitându-le pe cele două tinere la o partidă de sex la Orvieto unde urmează să le ducă cu avionul. Cristina acceptă dubla invitație, dar din cauza unei banale indispoziții ratează startul amoros de care se bucură în mod neașteptat
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
îi solicită, parcă pentru a împușca ambii iepuri apăruți la orizont, ajutorul într-o urgentă problemă locativă. Tocmai a rămas pe drumuri și, măcar pentru o noapte, ar vrea să nu doarmă pe teancurile de ziare din redacție. Așa, fără ocolișuri, ajunge în casa prezbiterului Set. Și tot așa începe romanul discretei sale convertiri. Celălalt, căci sunt două povești distincte în Cum să uiți o femeie, se reconstituie din amintiri. Unele îi aparțin de drept lui Andi, altele reiau, prin deturnare
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
întrebat-o eu simplu și direct, în această seară, dacă tot am întâlnit-o după atâta timp”. ”Zâna surprizelor” însă nu este mulțumită de răspunsul primit. Un răspuns fara sens, e clar că a fost surprinsă de atutidinea mea fără ocolișuri: "din respect pentru copilul meu, nu voi deschide acest subiect". Am spus "mulțumesc pentru eleganță în atitudine" și am coborât de pe scenă. A fost atât de clară reacția ei, că nu mai era nevoie de alte cuvinte. Din respect pentru
Andreea Marin vrea să știe dacă Ștefan Bănică mai are un copil () [Corola-journal/Journalistic/73594_a_74919]
-
de co-autor al unui roman radical-experimentalist, Femeia în roșu, mi-am adus partea de contribuție la o situație pe care o găsesc detestabilă, știu foarte bine despre ce vorbesc. La ora actuală, nimic nu mă irită mai mult decât interminabilele ocolișuri stilistice și prețiozitățile tehnice ale scriitorului cu pretenții. Enervat de întârzierea deliberată a intrării în subiect, îmi vine să țip, asemeni indivizilor din cinematografele de cartier ale copilăriei mele, care, excedați de romanțiozitatea dulceagă a câte unei povești de amor
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
dintre ele pot să treacă uneori drept realitate" (PP 314/ PT 226) Pe parcursul acestei căutări a unei alte forme de percepere a lumii, Blandiana apelează în mod repetat la o viziune adamică a copilăriei. Copiii percep realitatea așa cum este, fără ocolișuri sau idei preconcepute așa cum o face copilul din "O rană schematică" care vede în durere dovada autenticității delfinului. Ei formulează puține întrebări cum e cazul povestitoarei din "Proiecte de trecut" și apără ceea ce este adevărat precum copila emoționată de sat
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
tău?”, a întrebat Andreea Marin, în 2012, când vedeta TV mai forma încă un cuplu cu Ștefan Bănică Jr., răspunsul primit nefiind pe placul "Zânei Surprizelor". ”Un răspuns fără sens, e clar că a fost surprinsă de atutidinea mea fără ocolișuri: “din respect pentru copilul meu, nu voi deschide acest subiect”, declara, ulterior, Andreea Marin.
Andreea Marin află răspunsul la o întrebare formulată în 2012 by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72415_a_73740]
-
de vineri va fi consacrată summit-ului, scrie RFI. În cadrul summit-ului, vor fi abordate divergențele în dosarul sirian, parteneriatul strategic ruso-european, dar și problema respectării drepturilor omului în Rusia, liderii europenii asigurând că ultimul subiect va fi atacat fără ocolișuri. Dacă Uniunea Europeană poate să-i impună lui Vladimir Puțin o presiune externă în acest sens, sau daca europenii sunt capabili să devină energetic independenți de furnizorul rus, rămâne de văzut. Cert este că proiecte de diversificare a aprovizionării energetice au
Putin, în prima vizită la Bruxelles, de când a fost reales liderul Rusiei () [Corola-journal/Journalistic/57126_a_58451]
-
călătorii făcute la Paris, criticul român nu bănuia că legătura lor avea să se curme în urma prefeței la primul volum cioranian apărut în România după Revoluție - Revelațiile durerii (Ed. Echinox, Cluj, 1990). În prefața aceea, Dan C. Mihăilescu descria fără ocolișuri biografia interbelică a eseistului, iar Cioran, citind-o, a amuțit: trecutul acela pe care îl voia uitat pînă la ștergere și din cauza căruia fusese vînat la Paris de justițiari absoluți, trecutul acela era pus pe hîrtie tocmai de Dan C.
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
au măcar scuza că se desfășoară într-o lume de artiști marginali. Dar când, peste câteva sute de pagini, menajera Sabina, venită direct dintr-un sat din apropierea Botoșanilor, începe să emită alegații de același fel, deja se poate vorbi fără ocolișuri despre manierism intelectual. În esență, problema Ioanei Baetica Morpurgo aceasta este. Și ea depinde exclusiv de tipul de personaj cu care autoarea întreține raporturi narative. Dacă insul e dintre aceia firavi, sensibili, cu care se poate empatiza, proza e compromisă
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
dintre plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase la adresa conducătorilor politici și a discursurilor și îndrumărilor acestora, pentru a spune, abia în final, adevărul deghizat, bine împachetat al convingerilor adevărate, fac aceste discursuri foarte greu de înțeles. Doar răbdarea analizei minuțioase și obișnuința cu discursul epocii pot
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
special. E, pentru simțurile lor, o carne de moloz, o carne de praf și de plastic. Ieșirii acesteia din sine îi corespunde, pe de altă parte, și o ieșire din text. Fiindcă episodul împerecherii haotice, din ultimul vers, trimite fără ocolișuri la un poem anterior, Nunta de câini (pp. 10-14), și mai ales la un moment de grație: „Am stat în fața lor/ încremenit ca o statuie,/ schimbându-mi din când în când greutatea/ de pe un picior pe altul;/ am strigat cuțucuț
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
identități (doar că istoria moldovenească este mult mai coșmarescă decât cea dublineză). Volumul lui Joyce este de altfel nu doar un model exterior, ci și unul internalizat: personajele „circulă” de la o povestire la alta, incipitul fiecărei povestiri este abrupt, fără ocolișuri, stilul colocvial, tonalitatea familială, fiecare povestire fiind monologul, la persoana I, al câte unui narator (de fapt, o naratoare) care observă datele existenței citadine (mitinguri, oameni care se provoacă reciproc, în troleu sau pe stradă, care se suspectează, se pândesc
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
precizare: revenirea la o societate normală după trauma comunismului nu se poate realiza doar cu răbdare, așteptând pogorârea din ceruri a unor mentalități și comportamente noi, ci printr-o răbdare activă, printr-o mișcare lentă, dar sigură, fără ezitări și ocolișuri, către această înnoire morală. Adică, un efort colectiv în toate domeniile vieții sociale, de la învățămînt și educație la justiție și administrație, efort de moralizare a tuturor instituțiilor de care depinde progresul unei țări. Nu știu dacă putem accepta previziunile lui
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
precis decât orice analiză. Și popularul ziarist este un om viu, spre deosebire de mulți dintre colegii săi de breaslă. În fond, deși nu se suportă unul pe celălalt, Cristian Tudor Popescu și Traian Băsescu se aseamănă mult în felul direct, fără ocolișuri și pudibonderii inutile, în care își exprimă convingerile, indiferent cât de deranjante pot fi acestea pentru cei din jur. Poate chiar de aceea nu se pot suferi reciproc. Întotdeauna când urmăresc emisiunea Cap și pajură afinitățile mele se îndreaptă fără
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
În 1978, se întreabă "în ce măsură ura agnostică față de lume nu devine cumva un alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual, pentru dezangajarea personală, a cărei autocunoaștere poate duce apoi, de fapt, la o mare bunătate, amabilitate și iubire de aproapele. Un ocoliș straniu." O problemă pentru el este și cea relațiilor lui Cioran cu transcendența. "În realitate - scrie Kraus - cred că Cioran este credincios și convins de posibilitatea clemenței și a bunătății divine." Dar peste ani îl bântuie teribile îngrijorări. E convins
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
secție de poliție ca suspect într-o serie de infracțiuni. Că n-are nici un amestec în toate acestea e clar. Doar că (iar aici prozatoarea se arată subtilă), odată dovedindu-i-se nevinovăția, el devine, pentru autorități, inutil. E, fără ocolișuri, trimis la plimbare. Ca un făcut, la ieșirea din circă, dă peste singurul om care i-ar fi putut înțelege drama, avocatul Teodor Caba, un fost pilot de raliuri trecut și el printr-o astfel de moarte aparentă. De aici
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
seama că am, în genul acesta de poezie, un aliat solid. În fața ei, abordarea impresionistă, soporifică, n-are nici măcar șanse statistice de reușită. Temerarii care nu realizează asta (căci există, spre surprinderea mea, și destui din aceștia) se expun fără ocolișuri ridicolului. În consecință, dosarul receptării se îngroașă, dar se îngroașă cu pagini, intelectual vorbind, albe. Despre Nicolae Prelipceanu, Nicolae Manolescu scria în Istorie că n-a fost un răsfățat al criticii și punea faptul pe seama unui defazaj de comunicare. „Neprecizarea
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
bărbați ajunși la vârsta maturității care - prieteni fiind încă din copilărie - se reîntâlnesc într-un moment al vieții destul de dificil. În locuința unuia dintre ei, aceștia ajung să-și dea în vileag cele mai ascunse sentimente și să vorbescă fără ocolișuri despre trăirile, temerile și mai ales neîmplinirile lor - atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Timpul pe care îl petrec împreună îi ajută să se regăsească și - prin fel de fel de jocuri - își spun adevărul verde în
Panică! Adevărul despre bărbați. ”E o viziune înfricoșător de...” () [Corola-journal/Journalistic/47224_a_48549]
-
Eugen Șerbănescu Titlul piesei A doua scrisoare pierdută, act de curaj și încredere în sine al autorului, trimite direct, fără ocolișuri, la o mare operă clasică. Eugen Șerbănescu nu se arată însă defel inhibat de posteritatea glorioasă a capodoperei, ci coboară în universul ei intim, depășește orice constrângeri temporale, prelungind cu fantezie identitatea personajelor mult mai departe de fiesta-electorală din finalul
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
de duioșie. - Am avut ciclu. Am rămas încremenit. Fusesem luat prin surprindere. Încă de la bun început, Mutsuko mă uimise cu acest fel aparte de-a vorbi. Deși era de obicei o femeie reținută, știuse să vorbească de-a dreptul, fără ocolișuri, atunci când inițiase dialogul erotic sau când mă invitase în camera aceea de hotel de la etajul optsprezece. - Într-adevăr? Nu-mi dădeam seama din expresia feței ei ușor plecate de ce-i trecea prin minte. Nu zâmbea. Nu-mi venea să cred
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]