1,010 matches
-
A părut izbitoare sinceritatea, învățată de la același Rousseau, a aceluia pe care Taine, pe vremea când Musset mai era citit, îl numea, cu tandrețe, copilul teribil al secolului, incapabil de prefăcătorie și pe deplin onest. El nu se idealizează în Octave cel neînstare să se dăruiască în iubire, dar care nu poate trăi dacă nu i se dăruiește iubire. Musset se portretizează fără cruțare. Știe să se privească în oglindă. Singura concesie pe care o face este de a da poveștii
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
dăruiască în iubire, dar care nu poate trăi dacă nu i se dăruiește iubire. Musset se portretizează fără cruțare. Știe să se privească în oglindă. Singura concesie pe care o face este de a da poveștii de dragoste a lui Octave alt sfârșit decât al celei din realitate și anume sfârșitul pe care el însuși și l-ar fi dorit, dar de care n-a avut parte.
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
nu retractează nimic. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, în spațiul literaturii franceze, înaintea și în timpul Afacerii Dreyfus, cînd ura împotriva evreilor nu atinsese încă punctul culminant, lucrurile au stat altfel cu scriitori foarte diferiți ca valoare, ca Léon Bloy, Octave Mirbeau și Marcel Prévost, care au revenit asupra opiniilor antisemite din texte de tinerețe. Cel mai talentat dintre ei, Bloy, efectuează o întoarcere de 180 de grade, pentru a da uimitorul Le salut par les Juifs (Mîntuirea prin evrei). Totuși
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
Americanul Tim Storms deține recordul mondial pentru cea mai gravă voce și poate cânta note din zece octave.
Tim Storms, omul cu cea mai joasă tonalitate a vocii () [Corola-journal/Journalistic/65952_a_67277]
-
de-ncet ar trebui Nici un moment nu simți al tăul Mai al tău Decât în clipa când îl vezi Pierzându-se Și lunecând printre fâșiile de hârtie Refugiindu-se în interstiții ca o insectă speriată La ceasul ce aduce a octavă Pe-un portativ cu lacăte la toate liniile Și cheie cu încheieturile oxidate Și crestături Care niciunde nu se potrivesc Doar còpii De fiecare dată una lipsă Și Prezentare și traducere de Victor Ivanovici (Poeții greci au citit la întîlnirea
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
sale contra unor Clodius sau Catilina erau pe toate buzele. Ca să nu mai vorbim de atacurile la adresa lui Antonius care i-au adus sfârșitul. Dintre triumviri, cel care îl aprecia și care s-a luptat ca să-i salveze viața a fost Octave, moștenitorul lui Cezar și viitorul Augustus, primul împărat roman, și care îi datora lui Cicero formarea lui intelectuală. Fără succes însă. Capul despărțit de trup al lui Cicero a făcut de-a lungul secolelor obiectul a numeroase opere de artă
Moartea lui Cicero () [Corola-journal/Journalistic/3432_a_4757]
-
lui Plotin e un sentiment cu adevărat ininteligibil în epoca contemporană. A rămas celebră anecdota potrivit căreia, stînd într-o zi în apropierea cuptorului unui fierar, Pitagora a constatat că sunetul ciocanului lovind nicovala producea acorduri de pătrimi, cincimi și octave, moment în care a avut revelația muzicii cerești. A intuit că totul e vibrație, sunet, armonie. Anecdota arată nu doar spirit de observație, dar mai ales obișnuința de a converti senzații banale în unități raționale. Tocmai de aceea am greși
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
note mai mult sau mai puțin reușite, cît armonicele care se formează concomitent cu derularea melodiei. Nu sunetele care curg au importanță, ci cele care plutesc deasupra celor care curg. Aceste armonice se ivesc într-un palier aflat cu cîteva octave mai sus decît matca melodiei, amănuntul delicat fiind că ele pot fi sesizate doar de cei al căror auz a fost anume cizelat în această privință. În al doilea rînd, aceste armonice nu pot fi înregistrate de nici o tehnică din
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
tempourile mele! Eu nu am dirijat niciodată atît de lent!». Așa este, într-adevăr, microfonul nu poate să perceapă multiplicitatea. Nu numai că nu poate, nu poate nici să înregistreze aproximativ 28 la sută din fenomene (cele înlăuntrul primelor cinci octave).“ (p. 57) Premisa lui Celibidache e că lumea fizică se sprijină pe o lume superioară, pe care o numește felie „astrală“, stratul armonicelor apărînd înlăuntrul acestei felii. Scopul dirijorului e ca, punînd orchestra în condiții de unison, să elibereze în
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
a temperaturii aerului pe glob, măsurată la sol, din1880 până în 2012. Apoi a transformat cele 132 de valori în note, atribuind- o pe cea mai scăzută (din 1909) notei celei mai de jos a violoncelului. Piesă se termină cu multe octave mai sus decât începe, ceea ce dovedește, si muzical, încălzirea globală. Scepticii îl acuză pe Crawford de frivolitate. Însă o cauză științifică poate fi, la urma urmelor, susținută și așa.
Muzica încălzirii globale () [Corola-journal/Journalistic/3285_a_4610]
-
în primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză, ce respinge plăcerea formulărilor riscate. Tony Judt propune un discurs perfect articulat, în care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile, joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini, format in octavo), extraodinar de densă, analitică și sintetică totodată, conține, de fapt, patru tratate, patru posibile cărți individuale, aproximativ egale ca întindere, dedicate perioadei de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial până în anul apariției cărții, 2005: partea întâi, ,Post-War: 1945-1953", partea
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea). Dificultatea adaptării e, repetăm, o trăsătură de căpetenie, însă nu una neapărat diferențială. Nota particulară a poetului în discuție o reprezintă lucrătura măruntă a textului în așa chip încît
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
cu mirii spintecați pe mese, Pluti-le-ar măruntaiele peste sânge alese, Taie-le, taie-le, și seamănă-le prin curte, îmbată-te, voinice, cu luciul morții scurte. PIANUL Un roi De îngeri goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și bat din pleoape Când îi ating. CĂMILA Greu, cu ohtături de drâmbă și cu peceți de pași înceți, îmi car silueta strâmbă Printre miraje cu profeți. TRENUL Tone de spaimă urlă pe poduri și mai grele, Mamuți scăpați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
teama idolatră Și vămile cuneiform închide. Turnând în pahar Mă joc c-un maidanez urban ce ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor sabine/ Târâș în salturi tăvăliri buimace Amușinăm pubele manechine Dar cine ia octava cel mai bine Știu cățelandre vergure boboace La coadă pe timpana muzicală. Hingherii vor manele gloată goală Se dă la iarmaroc de-a topoganul. Aproape beți ne despărțim pe lună El ca s-o latre cellalt să compună Novela cu
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
s-a născut. Suspendat între liniștea veșniciei și zumzetul vremii, obosit, prind rădăcini în pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
s-a născut. Suspendat între liniștea veșniciei și zumzetul vremii, obosit, prind rădăcini în pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
CONTRABAS E vocea ta,-ntre toate, cea mai gravă Și hotărâre ne transmite glasul, Secunda se aude clar în ceasul Când ne pândește ură și otravă. Dar melodia ne-nsoțește pasul, Care străbate roua din otavă, Când trece peste cvintă și octavă, Cu forță neclintită, contrabasul. Și ne transmite tot mereu putere, Mai multă armonie și acorduri, Dar tot ne-ncearcă răul din părere, Că ne-am pierdut busola în fiorduri Și rătăcim, când viața noastră piere, Prin suduri reci și-ntunecate
CONTRABAS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385290_a_386619]
-
în divagații și sinusoidale imagistice care nu mai pot fi urmărite (meandrele, de obicei, nu ucid RÂUL, ci-l conformează!), ci devin îngreunătoare de aripi și ocultante de zări și eliberări spre globalizarea semanticii poemului: ...corzile vocale ale harpei/acordă octave pe claviaturi/insomnia iluziei pe portative//notele adună la difuzare/simularea bifonică a partiturii... (cf. Sunete) - ...și unde, o, Doamne, mai este/rămâne LUNA, cu apanajul ei de ...degete oarbe?! CĂTĂLIN MOLDOVEANU ajunge la delir gongorizant de cuvinte, nu din
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
ca să mai sper din nou. Acolo sus,iar cocoțat pe note, Cântând la melodia altui portativ... Aș fi un SOL, ori LA ,din nou, În vârf de CHEIA FA, Căci ,sincer să vă spun, E greu să stai Sub portativ,octava do de jos, Și să privești la notele, Agățate sus! Citește mai mult Sunt DO de jos,Am fost și sus,undeva,Dar partitura meaS-a terminat,cândva...După un cântec vechi și de demult uitatAcum caut iar un solfegiu
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
note,ca să mai sper din nou.Acolo sus,iar cocoțat pe note,Cântând la melodia altui portativ...Aș fi un SOL, ori LA ,din nou,În vârf de CHEIA FA,Căci ,sincer să vă spun,E greu să staiSub portativ,octava do de jos,Și să privești la notele,Agățate sus!... VIII. CLIPE VEȘNICE ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015. A trecut ora exactă, Eu fac tic,tu taci
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
erau indicate cu săgeți pe fiecare centimetru de corp. L-am privit peste buza paharului. Dacă ai de gând să te faci comod în patul meu, am spus eu observând că vocea mi se modificase cu cel puțin jumătate de octavă, ai putea măcar să te descalți. Nu a spus nimic. A continuat să se uite la mine, cu o privire de nedescifrat. încet, s-a ridicat aplecându-se să-și desfacă șireturile. L-am urmărit observând din nou cât de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
straniu sunetul acela, devenit acum ca de uzină. Fixându-ne cu o ură teribilă și cântând permanent o singură notă prelungă și joasă, un mi infinit și atât de jos, încât l-am identificat ca situându-se în a doua octavă de sub do-ul central, acești preoți nebuni, adepți ai unei literaturi muribunde, se îndreptau către mine și bunul Maro cu hotărârea evidentă de a ne face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oricât de mult, îmi place să te citesc, acuma, eu trec strada la o firmă, merg la o petrecereeee!!!, stau până la zece și mă întorc la școală să... te citesc și să-mi amintesc parfumul tău ciudat, pa... O. sau Octavă, cum îmi spune maică-mea, încă din școala primară... — I-am murdărit tot patul, în loc să țip de durere, am râs și-am exclamat: am scăpat de mama! El s-a uitat ca un tâmpit la mine, n-a înțeles nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de scenă, în sală toți erau topiți, nici nu clipeau, ascultau fără să răsufle. Da’ când începeai să cânți, Doamne, cum te mai asculta lumea, ăstuia îi puse Sfântu’ mâna în cap!!!, mai zicea câte una din sat, femei invidioase, Octavă, c-așa îți ziceau în gimnaziu, Octavă, datorită vocii, așa îți zisei și eu, de atunci, în timp ce ăștia, comuniștii, se întindeau ca molima neagră, acasă, ne interpretai scene din mari piese de teatru, amintindu-ne că există pe lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nici nu clipeau, ascultau fără să răsufle. Da’ când începeai să cânți, Doamne, cum te mai asculta lumea, ăstuia îi puse Sfântu’ mâna în cap!!!, mai zicea câte una din sat, femei invidioase, Octavă, c-așa îți ziceau în gimnaziu, Octavă, datorită vocii, așa îți zisei și eu, de atunci, în timp ce ăștia, comuniștii, se întindeau ca molima neagră, acasă, ne interpretai scene din mari piese de teatru, amintindu-ne că există pe lume și alte tragedii, la fel de mari ca ale poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]