404 matches
-
în apropierea unui sălaș de țigani lingurari, considerați ca urmași ai unor imigranți pecenegi. Străinul este nedumerit de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un obiect care nu putea luneca, nu se putea rostogoli, nu putea fi urnit de o adiere de vânt. Pământul bătut și curățit cu îngrijire nu prezinta nici o gaură
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
camera rezervată pentru ei doi dormeau niște rude și copii. În încăperea unde băuseră cu toții, mama, tatăl și câteva neamuri apropiate stăteau de vorbă. „Unde-o fi?” se întrebă Nene. Când ieși pe verandă, un glas o strigă dintr-o odăiță laterală, întunecată, a servitorilor. — Nene? Era soțul ei. Nene încercă să răspundă, dar nu putu. Inima îi bătea cu putere. Deși nu se mai simțise astfel niciodată până la ceremonia de nuntă, nu apucase să-l mai vadă pe Tokichiro, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
legi generale. Evreul proletar, neavând absolut nimic, nici capital în bani, nici meșteșug sigur, se-nsoară cu toate acestea foarte de timpuriu, face mulțime de copii; trăiește cu ei în cea mai mare mizerie - adesea câte două-trei familii într-o odăiță - și astfel în aceste furnicare omenești se cresc apoi generații de hiene ale societății, copii reduși și închirciți în privința fizică și intelectuală, în cari se dezvoltă un singur instinct, acela al speculării muncii altuia, al esploatării altuia. Țăranul român e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el vrea să se răzgândească pîn-a doua zi și pleacă; ea rămâne iar singură. Intră Mirabeau care iar au scăpat.. Scenă de amor și fug amândoi pe fereastră. Actul al doilea. Actul al treilea se petrece-n Olanda. Într-o odăiță petrec trei oameni: Mirabeau care-și câștigă pînea copiind,.......... dând lecții de limba franceză, Sofia de limba italiană. Ușor se poate presupune că le merge cât se poate de rău. În Franța ei au fost condamnați in contumacian, el la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să se reducă pedeapsa unui condamnat. Nu e suficientă norma de muncă, contează tot atât de mult buna comportare, garanția că, odată liber, fostul deținut va deveni un cetățean complet reeducat. Acuma, de pildă, dăduse ordin să-mi primesc musafira într-o odăiță goală și să stau cu ea oricât. Ce uitucă mai sânt și eu, zise Suzy, ți-am adus o mulțime de bunătăți!" Și îmi întinse o plasă în care se vedea ghemuit un pachet uriaș. "Nu mi-e foame acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
interpretat în glumă cu dramatism... În al treilea rînd, după mărturisirea ei, eram primul ins care vizită muzeul după vreo trei-patru zile de total dezinteres turistic... Cred că, în ultimul rînd, mai fusese și vraja ce ma cuprinsese pătrunzînd în odăița în care se află pătuțul cu baldachin al Autorului, care dorise această recluziune că pe chilia unui călugăr părăsind cele lumești. La toate acestea, ar mai trebui adăugat și faptul că Arlette, - ceea ce nu făcuse pentru nici un turist, pînă atunci
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
o cușcă, care simte mereu chemarea libertății și înălțimile cerului și n-are tihnă și odihnă, până când nu sfarmă gratiile cu ghearele și cu clonțul, să poată ieși iarăși spre înaltul bolții, sub mângâierea soarelui...! Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de aur, ascuns în adâncurile inimii. Întrebarea întrebărilor stăruie încă, mereu, și răspunsul îmi răsună-n taină, odată cu freamătul cetinii și clopotul molcom de la Schitul Vovideniei, din Munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de doctorat, apoi am predat și publicat textul modificat, la Editura Academiei. Și cum directorul în subordinea căruia am fost dat, deși avea un birou nou, neașteptat de mare, m-a repartizat în aceeași încăpere cu contabila șefă, într-o odăiță modestă, unde abia încăpeau două măsuțe și un fișier, unde mi-au fost date în seamă cărțile de muncă ale salariaților, aflându-mă, astfel, pe cât de necorespunzător la Institut, pe atât de bun ca "șef de cadre" la muzeu, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cel puțin, l-a bucurat într-atât, încât ne-am împrietenit și ne-am tot vorbit și confesat. Într-o zi m-a oprit și m-a felicitat pentru lucrarea mea de doctorat și m-a chemat la dânsul în odăița singurătății sale, să-mi dea o carte cadou. O carte de curând apărută în Germania, primul volum din Bibliographie zur Landeskunde der Bukowina, a lui Erich Beck, apărută la München, în 1965. Nu intuiam ce loc și ce rol avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În fața birourilor erau lilieci... Când am ajuns noi, chiar erau Înfloriți liliecii. Pe-ormă, când intrai pe poartă, era curtea unde erau bucătăriile, spălătoriile, dușurile, magaziile cu alimente, iar În partea astalaltă erau cabinetul medical cu infirmeria... Și erau câteva odăițe unde erau niște mame care născuseră la Închisoare, cu copilașii lor. Asta era prima curte. Din curtea asta era o altă poartă și intrai În curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am spus și mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima clipă când Întorsese capul spre el, abia acum Își dădea seama, prin minte Începuse să Îi bântuie o nălucă nelămurită, alcătuită din glasuri și culori palide. Îl rezemă din nou pe umăr, continuând să Îl privească țintă. În jur, odăița apărea Întoarsă pe dos. Cufărul pentru haine era deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o traistă din piele cu baretele retezate, poate de aceeași sabie care Îl ciopârțise pe om. Dante o cercetă pe dinăuntru cu luare aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doarme vara În fundul curții, sub șopron, și n-a auzit nimic. O pătrunsesem, dar mă strângea de-mi ieșeau ochii. M-am mișcat de câteva ori, dar Începuse să plângă de durere. Am ieșit și mai țin minte că toată odăița mirosea a salată cu untdelemn. Trei zile m-am oblojit cu pomezi. Mă durea de nu puteam să merg și mi se Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am Întors aproape cu supușenie la fetița care Îmi dădea turtă dulce În schimbul feliilor mele de pâine unse cu unt și cu miere. Știi, urangutanule cu barbă, de atunci n-am mai gustat turtă dulce așa bună. O fabrica În odăița din dos, alături de halvița după care te apuca pântecăraia și mieji de floarea-soarelui amestecați cu zahăr ars, unul, Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu mai are voie să reintre În joc. Câștigă, desigur, echipa care Își gonește toți adversarii dincolo de tușă. Înainte de luptă, dar și În toiul ei, Marinaru se ocupă cu pariurile pe care le pun Înfocații suporteri. La sfârșit, În odăița din dos a frizeriei, căpitanii celor două echipe primesc un anumit procent din Încasări. În ziua În care doamnele țața Veta și țața Norica au Înfruntat primele dificultăți ale economiei libere de piață, Marinaru, ca să profite cât mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau o grămadă de copii și, am băgat eu de seamă după un timp, mai ales fete și mai ales de clasa a șaptea-a opta și mai ales cu țâțe mari și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu să-i vorbească liniștit, cu o voce nici tare, dar nici șoptită, să-i povestească despre ale casei, despre cum mergeau vânzările, fabricatul rachiului În fundul grajdului ori al dulciurilor În odăița dosită de ochii lumii. Îi punea Întrebări la care răspundea tot el și din când În când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece. Se ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
l-ar fi iuțit și l-ar fi Încins. Se apropia Crăciunul și nu trecuse nici măcar o zi din postul legiuit pentru marea sărbătoare fără ca el să nu-l Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei Încinse, să bea scurt o țuiculiță și să pornească apoi În căutarea lui nașu-său, care cu siguranță Îl aștepta fie la primărie, fie În odăița din fund a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În urmă, bătrânului grec Costas Dagdelinis. Pentru Început, la primele căni de vin fiert, aveau să dea gata niște mizilic sărat, măsline și brânză de capră, timp În care cârciumarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i faciliteze obținerea unui loc într-un cămin de bătrâni... De frica singurătății și impulsionată de dragostea față de cele două fiice, o mamă le-a cedat casa spațioasă, după ce acestea s-au căsătorit, iar pentru ea și-a amenajat o odăiță în capătul grajdului. Cu eforturi duse până la sacrificii le-a crescut și copiii, iar acum, grav bolnavă, așteaptă ca cei pe care i-a legănat, crescut și înzestrat, să-i treacă pragul... O mamă bună prețuiește cât o sută de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mai perindat în fostul nostru „cămin”. Căci, într-o bună zi, revenind de la serviciu, B. și eu, am găsit un du-te-vino în hol: oameni străini care mutau bagajele nepoatei, N., iar alții cărau un pat, un dulap și altele în odăița fostă a ei. Fără să ne spună nimic (deteriorarea comportamentelor!), fiica surorii lui B. „făcuse schimb de locuință”: cumpărându-și un apartament, ca să-l elibereze ne-a adus o pereche de tineri ingineri absolut necunoscuți nouă, dar oarecum „luați pe
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde și așa nu știu cum de încăpuseră un pat și un șifonier se întindeau rufele sugarului (obiectiv, recunosc deci șí dezavantajele „celorlalți”: numai că ei erau intrușii, iar noi eram cei invadați în conformitate numai cu legile strâmbe, cum este firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subiectului un cuvânt-inductor și i se solicită să evoce un univers semantic generat de acest stimul. Iată Întâmplarea: familia noastră fusese dislocată din satul copilăriei, mutată Într-un cătun izolat, unde școala avea o singură sală de clasă și două odăițe mici, pentru familia Învățătorului, formată din șase persoane. Erau camerele personalului de serviciu ale unei foste curți boierești. Mama era mereu dată afară din Învățământ, fiică de chiaburi, apoi reprimită, un „joc” care a durat mulți ani. Iar spectrul sărăciei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]