290 matches
-
că el a fost numit prefectul județului Prahova. Participanții au aplaudat și au început să strige: „Ura! Am scăpat de neamț”. Apoi, mulțimea - estimată la „trei mii de oameni” - în frunte cu „noul prefect” și cu un preot îmbrăcat în odăjdii, a pornit spre cazarma dorobanților, unde sergentul de la depozitul de muniție a primit ordin „să împartă arme la popor”. Candiano Popescu i-a prezenat maiorului Polizu, comandantul unității, o telegramă „semnată” de Ion C. Brătianu - ministrul de Război și Manolache
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
i-a fost încredințată preotului Mihulin în anul 1903; iată ce impresie i-a făcut primul contact cu noua lui parohie: la introducere în parohie am aflat o sărăcie “neagră”, căci și stihar a trebuit să cer împrumut din Sâmbăteni, odăjdii erau numai niște rupturi, în cari mă jenam să servesc, așa m-am pus pe lucru să-mi împodobesc biserica, astfel că azi nu mai am lipsă în biserică de nici un obiect necesar la serviciile divine [2]. La fel cum
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Argumente istorice probează această datare. In jurul anului 1645 biserica era deja ridicată întrucât Matei Basarab domnul Țării Românești, în cadrul politicii sale de sprijinire a ortodoxismului românesc (la acea data biserica fiind ortodoxă) din Transilvania donează cărți bisericești odoare și odăjdiile indispensabile serviciului religios. Bolțile naosului și pronaosului tot așa ca și a altarului din biserca Comăna de Jos urmează fidel „croiala” bolților din bisericile de lemn. Aceste asemănări duc la concluzia că la clădirea bisericii, meșterii au urmat intenționat felul
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
clopot provenit de la o veche biserică unită de la Căstău, având greutatea de 132 kilograme, fiind fabricat în 1844, așa cum ne arată inscripția sa. De asemenea, același Giurgiu Ion, împreună cu soția sa Elena, au donat bisericii prin 1963 un rând de odăjdii de culoare albastră, aduse de părintele Danciu de la Sibiu. Atunci când Giurgiu Ion i-a spus părintelui Danciu să meargă la Sibiu să cumpere odăjdiile, acesta i-ar fi spus: „merji părinte și adă ce afli mai fain, că-i păntru
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
asemenea, același Giurgiu Ion, împreună cu soția sa Elena, au donat bisericii prin 1963 un rând de odăjdii de culoare albastră, aduse de părintele Danciu de la Sibiu. Atunci când Giurgiu Ion i-a spus părintelui Danciu să meargă la Sibiu să cumpere odăjdiile, acesta i-ar fi spus: „merji părinte și adă ce afli mai fain, că-i păntru satu’ nost”. Odăjdiile au costat aproximativ 2600 lei, iar clopotul ceva mai mult de 3000 lei, așadar o donație foarte consistentă din partea acestui bun
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
albastră, aduse de părintele Danciu de la Sibiu. Atunci când Giurgiu Ion i-a spus părintelui Danciu să meargă la Sibiu să cumpere odăjdiile, acesta i-ar fi spus: „merji părinte și adă ce afli mai fain, că-i păntru satu’ nost”. Odăjdiile au costat aproximativ 2600 lei, iar clopotul ceva mai mult de 3000 lei, așadar o donație foarte consistentă din partea acestui bun gospodar.
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
Formosus. La începutul anului 897, sub presiunea grupării din Spoleto, papa Ștefan al VI-lea a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupești ale fostului pontif. Defunctul papă a fost scos din sicriu, îmbrăcat în odăjdiile papale și reșezat pe un tron din sala de conciliu. A fost acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat și condamnat
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
arhierească și rostind o înduioșătoare cuvântare de rămas bun. În după-amiaza aceleiași zile cortegiul funerar a plecat spre Baia de Criș. Pe tot parcursul, Turda, Baia de Arieș, Câmpeni, Abrud, Brad, s-au răscolit satele în frunte cu preoții în odăjdii și prapori, întâmpinând cortegiul funerar îmbarcat pe automobile. Înmormântarea a avut loc în data de 7 noiembrie 1933, când cel ce fusese dr. Amos Frâncu, Tribun al Apusenilor, apărătorul moților, „moștenitorul spiritual” al lui Avram Iancu, fu coborât în sânul
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
Și să se mai spună că magia artei nu atinge straturile cele mai de jos... Totul e să nu fie convenția prea sofisticată... Biserica nu era nici în interior și nici pe dinafară într-o stare prea bună și nici odăjdiile preotului prea noi. Schimbarăm câteva cuvinte în acest sens și preotul dădu din umeri. Nici înainte bisericile nu se făceau și nu se îngrijeau de către stat, ci tot de către credincioși, dar autoritatea preotului fusese zdruncinată și oamenii nu prea mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul în halat alb, o sugestie de puritate și posibilă vindecare; judecătorul își marchează autoritatea prin robă neagră și largă, în faldurile căreia, de prea multe ori, dreptății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
subtilități. Registrul tonalității e cel tragicomic, precum în Slăbiciunea părintelui Grigore (cu un personaj care nu poate auzi o melodie cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas strașnic de „bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă dezlănțuită. Așa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Șarja groasă trece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
cu cruzime și a poruncit să fie ucis cu o sabie nouă. Pentru că acesta a răspuns cu curaj în timpul tuturor caznelor și pentru mărturisirea (apărarea) credinței, l-a înfrânt. Și după ce a adunat toate vasele închinate lui Dumnezeu și toate odăjdiile, aruncându-le la pământ și aducând insulte și ocări lui Hristos cum i-a venit la gură, s-a mai și așezat peste ele, atingând culmea ocărilor. Se spune că nu mult după aceasta i-au fost lovite locurile ascunse
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
casă în casă și cîntînd Tatăl nostru și Hristos a înviat. Deși trecuseră la catolicism pe la sfîrșitul sec. XVII, armenii din Transilvania continuau, totuși, să-și păstreze vechile datini cu care veniseră ca ortodocși: sărbătorile religioase, cîntecele liturgice, zilele de post, odăjdiile bisericești etc. Abia la 26 martie 1763 au hotărît, în cadrul unei adunări generale, să adopte ritualul catolic cu toate particularitățile lui formale. Biserica Armeană a preluat din perioada păgînă obiceiul așa-numitului madagh, practicat la anumite sărbători, adică împărțirea unei
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
să-l ducă la locuința de veci, popa chemat să oficieze, creștin cu frica lui Dumnezeu, n-a ezitat nici un moment să înfrunte urgia apelor. S-a dus la datorie, firește. S-a dus așa cum se putea duce: călare. În odăjdii, cu lumânarea și crucea în mână, dar călare. Stranie trebuie să fi fost slujba aceasta în mijlocul apelor tulburi; stranie, tulburătoare, de neuitat... Cerc să reconstituiesc procesiunea care se va fi format, în tristețea, în dezolarea, ce domneau acolo. Nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la mașina de treier care funcționa . Parohul din Frenciugi este informat la 30 ianuarie 1943 despre intervenția ministrului dr. C. Dănulescu la Ministerului Cultelor și Artelor prin care s-a obținut aprobarea sumei de 50.000 de lei În vederea procurării odăjdiilor și obiectelor de cult necesare bisericii . Preotul Paul Potorac, protoiereul de Vaslui (circumscripția IVasluiul de Jos), face cunoscută la 10 iulie 1943 preotului Constantin Popescu delegarea ca preot misionar În Transnistria, Începând cu 30 iulie 1943. Preotul a fost Înștiințat
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Dumnezeu “să fie aceste mânăstiri nedespărțite una de alta, pentru că sunt amândouă ale Vlădiciei mele”. Petru Ureche, “boierul domnesc”, este trimis “să dea tot ce se găsește în acele mai înainte mânăstiri în mâinile popii chir Domentian, sau cărți, sau odăjdii, sau vase, toate de la mare până la mic și iară și cele ce se găsesc în afară, două sate ale mânăstirii la gura Neamțului”, pe care le-a dăruit Petru voievod și două mori și vii, una dată de Petru voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint și de mătase, mitrele purtate de înalții ierarhi fiind împodobite cu pietre scumpe, fac ca încoronarea domnului să repete ceremonialul împărătesc. Comerțul dintre Orient și Occident, ale cărui căi se intersectau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soție, ajung să semene și fizic și sufletește. Sau poate asta e numai o iluzie. Timpul se furișa printre noi, în tăcere, pe nesimțite. Cristalele policandrelor au fost invadate de lumină. Interiorul Catedralei a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
atins anul viitor de apă și foc - cum se tradusese în textul englezesc. Însă acest prilej era diferit de momentele în care mulțimea ce se roagă dedesubt cu șaluri pe cap și cu pălării de stradă, de clinchetul clopoțeilor pe odăjdiile de catifea ale manuscriselor așezate pe un postament cu două picioare. Era întuneric și nu eram decât câțiva și obișnuiții ponosiți din fiecare seară, diverse fețe și voci bătrâne, horcăite, șoptite, șuierătoare, cârcotitoare, mii de voci adunate zgomotos într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța publicului acoperă muzica și vocea crainicului care nu este altul decât preotul capelei din apropiere. A schimbat odăjdiile cu un sombrero alb și crucifixul cu un microfon. Și, în clipa când își strigă entuziasmul e probabil convins și el că nu există altă împărăție decât pe lumea aceasta. Ca și călăreții care, după ce au doborât animalul fugărit, se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care avea pe Ion C. Brătianu ca ministru de război. Candiano-Popescu „s-a instalat” pe sine prefect al județului Prahova. Apoi, „acea aglomerație”, până la un număr de 3.000 de oameni, având „În cap” Consiliul Comunal, Împreună cu un preot În odăjdii, au mers către cazarma dorobanților, unde după dezarmarea acestora au pus mâna pe armele ce se aflau În cazarmă . „Ploieștii respiră: o greutate nesuferită părea că i se ridicase după pieptul său de către o mână binefăcătoare; cetățenii din mulțime, nemaiputând
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
de văduva Mihalcea sunt supuși unui întreg ritual pe care nici jeluitoarea, nici martorii nu-l mai recunosc și chiar cer lămuriri cu privire la semnificația acestuia. Astfel, martorii au fost introduși în biserica mitropolitană, un preot îm umbrăcat cu sfinte le odăjdii „le-au dat mar tu ri lor făclii aprinse în mâini și le-au stins în apă“. Practicat în secolele an te rioa re, acum la sfârșit de veac un astfel de ritual își pierduse importanța. El a rămas pre
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
un hoț notoriu înfierat în frunte, care și-a as cuns foarte bine năravul. La șapte luni după nuntă și-a reluat vechea activitate și a re început prin a sparge biserica Neguțătorilor din Buzău de unde a furat cărți și odăjdii. Prins, închis, eliberat, Gheorghe sparge o altă biserică la Ploiești. De data aceas ta, pedeapsa se agravează, fiindcă judecătorii decid să-l transforme în exemplu pentru restul comunității: după ce i s-au tăiat nasul și urechile și după ce a fost
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
vas, nici un veșmânt și nici un mobilier. Dumnezeu „umple cu duh dumnezeiesc” pe meșterii Betabeel și Oholiab, învățându-i știința de a lucra aurul, argintul și arama, de a șlefui nestematele, de a sculpta în lemn, de a pregăti mirul și odăjdiile, într-un cuvânt, de a măiestri în toate chipurile artei materia. Însuși faimosul templu al lui Solomon a fost construit după planul arhitectonic descoperit de Dumnezeu regelui David. Astfel, după doctrina biblică, toate însușirile spiritului omenesc, ce se pot exercita
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Hușului, cu tot venitul Episcopiei. Prada căzăcească, turcească și tătărască în țară, deci și la mânăstiri s-a întâmplat să fie și în anii 1739 și 1740, când din nou Episcopia a fost prădată și averea sa, până și de odăjdiile bisericești. În anul 1740 tătarii au prădat și schitul Brădicești, de unde au luat până și hrisoavele, atât ale mănăstirii cât și ale Episcopiei - puse la adăpost, spre asigurare, acolo. Urmare, după jăluirea episcopului Teofil, Vodă Ghica, la 12 septembrie 1741
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]