101 matches
-
asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Binecuvântate fie, deci, și binevenite bărbia mea dublă, sânii lăsați, pântecul cu vergeturi, picioarele cu varice. Simt frumusețea scurgîndu-se din mine ca o plasmă, iluminîndu-mi conturul și-adăugîndu-se din nou Frumosului celui nelimitat..." Ajunși la capătul străzii, având între ei marea odaliscă ale cărei sfârcuri deveniseră stacojii ca vinul în lumina ce declina, Costel și Maria se opriră contemplând perspectiva ascuțită a bulevardului, și el aproape pustiu. Totuși, treceau uneori grupuri de tineri, liceeni cu șepci pe cap și serviete, studenți cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Carmen era În bazin, făcându-și numărul de Esther Williams. Zora și cu mine eram În vestiar, păstrând tradiția (termos și marijuana). În costumul de sirenă, Z. nu prea putea să se miște și stătea Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spusese ea recent, cînd Helen se Întorsese dintr-o incursiune la cumpărături cu două plase din sfoară, umflate, iar Helen Își imaginase atunci tone de mușchi, un maxilar pătrat și o gură umbrită de puful mustății. Acum se gîndi la odalisce cu funduri reversate. Puse o mînă pe piciorul Juliei, care era aspru, puțin păros, interesant la pipăit; fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În afară o singură venă, umflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
italianul nu pricepuse nici un cuvînt din cîte le rostise prințul, însă era imposibil să nu fi înțeles că era vorba despre el. A privit întrebător către Corvino care se făcuse palid, părea și mai subțirel, și mai fragil, aproape o odaliscă sub imperiul emoției, dar inginerul nu deschise gura. A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuie să ne mire. S-a constatat, de pildă, că în Marea Britanie, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea utilizatorilor de opium (60-70%) erau femei (61, p. 31). Pentru spațiul românesc, prototipul femeii narcofile a fost turcoaica (sultana, odalisca, hanâma, cadâna), care fuma în serai opium sau hașiș. Folosind clișee desuete, Dimitrie Bolintineanu (Florile Bosforului, 1851-1857) a descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă Se pleacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia cu tulpinile tot ne oripilează. Cultura ca odaliscA În ipostaza de critic literar, Gruia Novac scrie cu predilecție despre autori obscuri, pe care îi tratează ceremonios, ca și cum ar fi vorba de clasici în viață. Cartea sa de recenzii Observații sau băgări de seamă, apărută la Editura Tiparul din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un bob de ancilaritate nu strică, afirm relaxat că, în procente considerabile, caracterul său e determinat de ecumenismul funciar al omului care nu știe să ofenseze, personalitatea fiindu-i dublată de o cultură solidă ce i-a devenit, prin ani, odaliscă.“ Cultura solidă care i-a devenit scriitorului odaliscă - iată o idee care nu poate să nu placă (cititorului bărbat). Singura problemă este dacă nu cumva dintr-o cultură solidă rezultă o odaliscă tot solidă. O conS ´ tiint ´ A poeticA virginalA
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că, în procente considerabile, caracterul său e determinat de ecumenismul funciar al omului care nu știe să ofenseze, personalitatea fiindu-i dublată de o cultură solidă ce i-a devenit, prin ani, odaliscă.“ Cultura solidă care i-a devenit scriitorului odaliscă - iată o idee care nu poate să nu placă (cititorului bărbat). Singura problemă este dacă nu cumva dintr-o cultură solidă rezultă o odaliscă tot solidă. O conS ´ tiint ´ A poeticA virginalA! Iulian Nuță este un tânăr inteligent și sensibil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cultură solidă ce i-a devenit, prin ani, odaliscă.“ Cultura solidă care i-a devenit scriitorului odaliscă - iată o idee care nu poate să nu placă (cititorului bărbat). Singura problemă este dacă nu cumva dintr-o cultură solidă rezultă o odaliscă tot solidă. O conS ´ tiint ´ A poeticA virginalA! Iulian Nuță este un tânăr inteligent și sensibil care are dreptate în tot ceea ce spune. Nici una dintre afirmațiile lui nu poate ‹ ‹ ‹ fi infirmată. „Din univers venind / În univers mă duc“; „Apusul este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să fie femeia vieții lui, așa cum el era bărbatul vieții ei. Dar oare Alex era într-adevăr bărbatul vieții ei? Îl crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare cum este Alex cu adevărat? Îl aștepta ca o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa cum el era bărbatul vieții ei. Dar oare Alex era într-adevăr bărbatul vieții ei? Îl crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare cum este Alex cu adevărat? Îl aștepta ca o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare cum este Alex cu adevărat? Îl aștepta ca o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa. Alex stă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
salon, dintr-o încăpere în altă încăpere, parcurgându-le într-o succesiune aleatorie, cel mai adesea, potrivit unei stări de spirit animate de conținutul bărdacei de whisky, oprindu-se în fața tablourilor în ulei, care prezentau ademenitoare torsuri și șolduri de odalisce, preluate în imitații și în falsuri, ce pretindeau originea diversă a unor autentice școli de pictură de la Fontainebleau. Contemplând liniile pline de feminitate ale unei cadâne, executată de Degas ori de Peter Breugel cel Bătrân, rememoră relatările de la cafeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a uitat totul, e galant, politicos, parcă a înnebunit de-a binelea. Sare de pe trambulină, proaspăt, drept în fața ghicitoarei Gina. Frumoasa ascunde ghiocul între sâni, să-l încălzească, cum a învățat-o șatra pribeagă. — Scumpo, stai pe la Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de glumă. Străvechiul trib a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să-mi vindec" "De durerile iubirii". Aspida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întâmpla decât o dată, am simțit nevoia să-l eternizez, așa că m-am gândit că trebuie făcut ceva ca floarea să dăinuie. Deci, Pulcheria s-a îndrăgostit de bărbatul ce putea să urmărească cu orele trupul ei suplu și frumos de odaliscă, mișcarea precisă, sigură și hotărâtă. Bârna era singurul univers peste care Pulcheria stăpânea, în care se simțea puternică și sigură de sine. Și Maurizio iubea tocmai acea maiestuozitate a ei de pasăre însingurată și îndepărtată, pe care nu o disocia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Regăsi o fracțiune de echilibru, cât să audă hohotele încurajatoare ale arenei, țop, iar în picioare, aterizare la punct fix și încă o tumbă, se rotesc toate, inginerul Nalbandu cu fasciculele proaspăt dactilografiate, coroiatul Cornea cu turnurile de răcire, Mina odalisca și seniorul Stork și mustața subțire cât aripa unei muște peste buza vecinului Vornicu. Trase ziarul, îl ridică sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt cu Luna, pluteam cu ea și eu/ ne îndreptam spre Țara ce nu știm a cui e;/ părea că-n depărtări răsare-o cetățuie;/ în turnul vechi, acolo, ne-așteaptă tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
artistică. Geamiile străpung cu turla minaretului cerul iar alte clădiri de cult, de asemenea. Pietrele funerare risipite prin cimitire atrag și ele interesul artiștilor. Capetele de expresie, îndeosebi cele de turci și tătari, frumoasele locului în costumația lor orientală devin odaliscele desprinse dintr-un halucinant harem. Orientalismul fertilizează imaginația și solicită soluții grafice pe măsură. Putem considera, avînd în vedere redutabila producție artistică în tehnica acuarelei, că Balcicul putea fi considerat și un oraș acuarelogenic și aceasta deoarece acuarela la malul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
comunica cu Divanul instituția consiliului cu atribuții juridice, administrative și politice printr-un spațiu secret numit adalet panceresi sau "fereastra dreptății". În harem sultanii (și înalții demnitari, oamenii bogați- fellahi) își trăiau viața particulară cu soțiile, concubinele și cadânele sau odaliscele. Ierarhia era strictă. Cel mai înalt rang îl avea Sultana-mamă. Urmau șase cadâne, în ordinea strictă a importanței acordate; prima, cu rangul cel mai înalt era Baș Kadim după care erau celelalte cinci. Urmau șase favorite sau concubine-ikbal de asemenea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
erau, evident, convertite la islam, învățau să brodeze, să cânte la instrumente, să mânuiască marionete pentru teatrul de păpuși. Cele mai inteligente primeau o educație aleasă dintre ele se recrutau favoritele sultanului iar dintre acestea se alegeau concubinele, cadânele sau odaliscele. Administratorii erau eunucii, împărțiți în două categorii. Eunucii negri, țineau legătura între Sultana- mamă, soții, cadâne și cu exteriorul. Șeful lor harem agasi care era al treilea dregător al statului, după marele vizir și după șeicul Islamului, avea rolul de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe care casa regală și-o apropie: "Ca o caracterizare a acestor vremuri de bizantinism, a făcut frumoasă impresie apariția reginei în costumul unei împărătese bizantine, în vreme ce principesa, generație moștenitoare pe țărmurile Bosforului, s-a arătat în fermecătorul costum de odaliscă"191. Ambele costumații se regăsesc tematizate pe o scară largă în pictura românească de la romantism la simbolism, de la Theodor Aman la Theodor Pallady. Portul popular românesc își găsește locul în spiritul unui ecumenism estetic-decorativ printre sofisticatele rochii de marchiză, distanțele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urmează rețetarul simbolisto-decadent al înscrierii feminității într-o arie a ambiguității, abandonată complet pulsiunilor sale sexuale. Într-un alt tablou, senzualitatea se dublează de o notă de reverie. Culcată pe niște perne pe un divan, cu o moliciune orientală de odaliscă, femeia pare transportată în paradisul artificial al unei feerii opiacee, în timp ce farmecul corpului este expus privirii. Cearșaful îi maschează discret sexul, însă nu dintr-un reflex pudibond, Pallady nu se va reține în a doua perioadă a sa să prezinte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cm, muzeul Arad). De data aceasta, țiganca ține o mână în șold și are corpul întors în semiprofil. În alt tablou, Țigancă culcată (P.N. 1291, Ulei pe lemn, 0,248 x 0,136 cm, 1909), Vermont alege clasica atitudine a odaliscei, țiganca stă întinsă pe o laviță, dar nu pentru a se odihni, ea își ține o mână sub cap și una pe mijloc și își expune corpul, conștientă de farmecul ei. Brâul roșu îi subliniază linia corpului și adaugă un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]