914 matches
-
regnuri. Scena se mută în Actul II, în livada cu pruni a Bolnavului X, unde Bujor Florian este chemat la muncă. Aparent aerian, preocupat numai de legătura lui cu florile (care în viziunea lui sunt femei delicate, dar care se ofilesc foarte ușor), Florian este un observator atent al realității și totodată un justițiar. Când întâlnește niște traficanți de carne vie care profitau de unele fete tinere și trăiau pe spinarea lor, tânărul Florian le eliberează din ghearele proxeneților, inclusiv pe
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
rol episodic. Povestea are un tâlc, pe care îl descoperim în Actul III, când Luminița și Florian, care se întâlnesc în parc și descoperă taina florilor. “Florian: Acum înțeleg taina florilor. E dragostea. Atunci când le îngrijești cu dragoste nu se ofilesc niciodată. Eu nu am cunoscut dragostea maternă, dar te-am cunoscut pe tine. Luminița: Ai dreptate. Trebuia să ne întâlnim, ca să cunoaștem marea taină a vieții”. Personaj emblematic, Florian își învinge destinul de orfan, lipsit de dragostea mamei, mai târziu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
-Dar să nu mai arunci cu turbarea în mine! Să nu mă faci morișcă! Eu am nevoie de iubire, nu de dragoste turbată. Gigi o mângâie în tăcere și o sărută. Silvia scânci: -Să mă iubești, Gigi! Că altfel...mă ofilesc...mă cuprinde frica...și deznădejdea... Gigi continuă s-o mângâie și să o sărute. Acum, Silvica începe să se fandosească: -Știi când mă simt eu fericită, Gigi? -Când? -Atunci când ne plimbăm seara pe Faleză. Pun capul pe umărul tău
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și răsărit. Mai devreme își închide pleoape, cu soare-n asfințit. Nostalgie-mi pun pe rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să-mi țină de cald când plouă, până vin vremuri mai bune. Într-o primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. © Maria Filipoiu 17.10.2014 Referință Bibliografică: APUS DE TOAMNĂ / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
cu-a gândului îngemănare, Suflet îngenunchează, să prețuiască Spiritul poetic ce în veci nu moare. La doi ani de la trecere în veșnicie: Fie-i memoria păstrată! 16.04.2016 Autor Maria Filipoiu CUNUNĂ DE LACRIMI - In memoriam Nina Cassian - Se ofilește frunza-n copacul vieții, Când rădăcina nu poate să-l hrănească. Orfani de mamă vor fi de-acum, poeții, Că sufletul Ei plecat-a să renască! O ploaie de stele se revarsă-n ape, Când sufletu-i stingher se înalță
IN MEMORIAM, NINA CASSIAN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380160_a_381489]
-
de nu-mă-uita, Iartă-mă! O floare de nu-mă-uita E sărutarea vie ce-mi vei da, Lacrima nevărsată nu va mai cădea Din amintirea rănii, zălog o vor păstra Buzele-mi martire. O floare de nu-mă-uita E credința ce nu se ofilește pururea, A Ta nemurire prin rugă i-o vei da Și rădăcina dragostei ea va avea, Sămânța jertfei vii. O floare de nu-mă-uita E a îngerului meu tăcere, Nu-și va mai pierde timpul a întreba De ce-i creată umbra
NU MĂ UITA ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380268_a_381597]
-
bine coordonate propagande a altora, faima care ne apasă îndelung pe suflet și ne umilește, chiar fără să conștientizăm, poate fi spulberată printr-un asemenea succes răsunător și simbolic, o victorie în plan psiho-social de natură a ne încălzi sufletele ofilite de îndelungata deprimare.” Și cred că nu e român care trăiește în afara țării care să nu simtă, cum spune Lucia, “faima proastă produsă de acei concetățeni puși pe rele care ne fac de râs în lume..., faima care ne apasă
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
cu toții acum mai buni,Măcar în ceasul cel mai sfânt.Sa creăm din ruine noi lumi,Un Paradis, aici, pe Pământ.... XXVI. HAIKU, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016. Haiku fereastră plină - muscate ofilite pe pervazul ei cerul limpede - broască sare pe pietre în gârla mică verde de smarald - prin iarbă licuricii sclipesc în noapte cerul plin de nori - femei acoperite în câmp cu paturi liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
dorește să fie tratată precum un Stradivarius în mâinile unui Paganini.... XXIX. FEMEIA A FOST CREATĂ PENTRU A FI IUBITA, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014. Dragostea adevărată este orhideea sufletului care nu se ofilește niciodată. Cel mai frumos anotimp - anotimpul iubirii.Cel mai frumos mărțișor - iubirea însăși. Femeia este precum poezia: fermecătoare, sensibilă, frumoasa, magică. Singura diferență: poezia o poți învăța pe de rost, femeia, ba! Când Dumnezeu a creat femeia, s-a născut
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
și sunt înlocuite cu un curcubeu al speranței. Fericirea ta este fericirea celor pe care îi iubești. Nu poți să fii fericit, decât dacă cei pe care îi iubești ... Citește mai mult Dragostea adevărată este orhideea sufletului care nu se ofilește niciodată.Cel mai frumos anotimp - anotimpul iubirii.Cel mai frumos mărțișor - iubirea însăși.Femeia este precum poezia: fermecătoare, sensibilă, frumoasa, magică. Singura diferență: poezia o poți învăța pe de rost, femeia, ba!Când Dumnezeu a creat femeia, s-a născut
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
noapte, și gândurile să-mi înhațe... La țară visele îmi sunt aroma de mentă paradisiacă- Orice cuvânt, din el, e noima și orice floare mă încearcă... TE-AM AȘTEPTAT Te-am așteptat, dar n-ai să știi, Ca florile se ofilesc, reci și puștii, Te-am așteptat, în iarna, înflorind, Tu nu-ai venit, trimis-ai gerul șuierând. Te-am așteptat, înflămânzind cuvinte, Tu-mi dezghiocai versuri, cuminte, Doreai să îmi atingi covorul boltii, Și ne-am pierdut, mănați că hoții
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
răsărit de soare Și noapte, cu stele-nvelite-n sineală, Ce-aleargă prin a vieții vâltoare Când pământul cade-n toropeală. Ți -aduc prinos seve blânde și moi Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce căntă prin zăvoi Până când se-ofilește floarea de vară. Ți- aduc prinos trupul de sub haină, Să -l atingi cu mâna ta fierbinte Dar cum te știu semeață și vicleană Îmi dai speranțe neîmplinite .. Căci numai tu poți, binevoitoare, Să unești în suflet tot ce-i voluptos
IUBIRE, EU ÎŢI ADUC PRINOS de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377251_a_378580]
-
seama ce te nemulțumește. Poate ești tu stresată și nu te mai satisface nimic. - Așa sunteți voi bărbații, superficiali întotdeauna. Praf peste tot, haine murdare aruncate unde vrei și unde nu vrei. Florile nu sunt udate, iată cum s-au ofilit. - Doamnă, dar eu nu am program decât patru ore și trei zile pe săptămână, iar vila este foarte mare, încerca să se scuze menajera. Ce pot să fac mai bine în acest timp? Dacă doriți să vin mai multe zile
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
de raze și spațiul meu exista în alt spațiu, pentru veșnicia ce n-avea să urmeze. doar oglinda mă-nveselea cu acele ape. atunci se propagau haoticele violențe și piersica paraliza în luna de miere - așa cum creștea și-apoi se ofilea cea mai slabă trestie a naturii. De aceea agățam într-un cercel petala unei urechi și lobul unei flori, luând-o de la capăt la primul prilej cu fatalismul naturii necunoscute - concepând faptele necesare cu omisiuni frecvente dar avântat să caut
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
cu un an înainte, tot suferindă, pentru ultima oară. Sinaia! O revăzui după mulți ani. Era într-o dimineață de iunie, când porni cu trenul înarmatăcu un mare buchet de trandafiri galbeni bine învelit în hârtie udă, ca să nu se ofilească.Erau destinați reginei suferinde. Coborând în gară găsii o trăsură care mă duse la hotel. Nu știu ce tristeță plutea în aer, ca o presimțire de rău! Sinaia nu era încă populată cu viligiaturiști, era tristă și părăsită. O mașină mă duse
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
goală, doar, din exterior, se aud strigăte alarmate și gemete oribile. Adevarată tragedie sonoră care basculează apoi în voiaj vizual căci copilul, cu hainele sfîșiate, se instalează în fața unui ecran pe care se succed imagini, flori și peisaje ce se ofilesc, se întunecă. El e redus la privirea unui univers exterior public dezvăluit și astfel noi urmărim stupefiați efectele traumei. Apoi copilul devenit adult își regăsește tatăl. Nu pentru a-l condamna, ci pentru a-l ierta. Fiecare, în felul lui
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
o reține doar pe prima. Permițîn-du-și să jelească în voie, tulburînd, cernit, măsura și claritatea lumii dintîi, aceea din primele zece poezii: "Mă doare: e după un om./ Smerenia mamei tânjește,/ E'n frunza umilului pom/ Și'n șanțuri adânci ofilește.// E fără vieață mai bine?/ Mi-apari, liniștit, înainte,/ Cu colbul stârnit după tine,/ Ce-ți stă la picioare cuminte.// Cât timp socotim împreună/ De răul și binele sorții,/ Apoi, diafan, te adună/ Din nou în covoarele morții." (Apariție). O
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
Acuma știu: nimicnicie-i tot, Cenușă-i tot, e pulbere, nimic. Nimic nu se alege din nimic. (O-nchipuire-i ce credeam că-i tot; La urma urmei, nu a fost nimic.) Nimicnicie-i totul, și nimic Nu dăinuie, se ofilește tot. Din tot ce-a fost n-a mai rămas nimic. În românește de Andrei Ionescu
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
întâmpinată cu diverse comentarii, din partea mai multor politicieni români Astfel, deputatul PDL Sever Voinescu, se arată nedumerit de faptul că agențiile de presă din România tratează anunțul privind intrarea Gabrielei Vrânceanu Firea în PSD ca o știre, întrucât este prea ”ofilită” "Agențiile anunță știrea că Gabriela Firea s-a înscris azi în PSD. Sînt un pic nedumerit. Cum, adică? Pînă acum nu a fost în PSD? Aveam impresia - de ce zic eu impresia? -, aveam convingerea că e în PSD de mulți, mulți
Voinescu: E cam ofilită știrea cu Firea. Becali: O văd pe Firea pe orice podium din politică () [Corola-journal/Journalistic/42181_a_43506]
-
de o asemenea culoare, nu există nici frunze de o asemenea culoare, însă sigur există flori de o asemenea culoare - e vorba de o mică floare din mlaștinile ținutului Gaomi din nord-est care înflorește dimineața și după-amiaza s-a și ofilit. Ținut de subsuori de cei doi draci zvelți și înalți de statură și cu fețele albastre, am străbătut un tunel întunecos al cărui capăt părea că n-o să-l vedem niciodată. Cam la fiecare 40-50 de metri, din pereți ieșeau
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea patului. Iar poezioarele au început să-mi danseze prin minte, amestecându-și versurile. De atunci, nu m-am mai rugat niciodată. Poate doar arar, cu câte o floare ofilindu-se în soare pe piatra de pe mormântul Ilenei. Ovidiu Cobălcescu La păianjen Uite, pe ăsta cu Del Piero îl vreau, îi spun tatălui meu, arătându-i tricoul cu degetul. Del Piero? Da’ tu știi cine e Del Piero? Îi arunc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau ca un cabanos ce sfârâie în tigaie înfoindu-și terminațiile crestate. Comparația cu cabanosul îi dădu un pumn în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că uneori i se mai zice și Plictiseală, reveni la imaginea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și căzu pe gânduri. Atât de tare, încât își simți noada înfuriindu-se de durere. Aici autorului i s-a întâmplat un lucru nefiresc. Nu nefiresc la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fu purtat în depărtări. „- Natura oferă tuturor din frumusețea ei. Oferă și tu! - Trandafirii au nevoie de apă și soare pentru a oferi parfum, nu de nori și furtună. - Acum a ieșit soarele. Bucură-te de el! - Acum s-au ofilit florile. - Te încăpățânezi să vezi doar partea negativă a întregii situații. - Văd așa cum e.” Lăsă vântul să se joace cu părul ei deși îi gâdila fața și-i producea o ușoară mâncărime. Și pe el îl lăsase să se joace
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și prințul a lăsat-o să stea la el în palat. Și într-o zi, fata a ieșit din camera ei și a mers în grădina palatului. Nu mică i-a fost mirarea atunci când a văzut că toate florile se ofiliseră și că parfumul lor nu se mai simțea nicăieri. Fata l-a căutat pe prinț. A intrat în toate camerele palatului și l-a căutat peste tot. Dar prințul se făcuse nevăzut. Și fata a ajuns la cea din urmă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]