5,144 matches
-
au spus la telefon să nu se atingă nimeni de nimic. Ca și cum, dacă au aruncat o cârpă aprinsă de afară, o să găsească înăuntru amprente. Amprente prăjite o să găsească. Ce vrei să facă poliția? Un proces verbal o să facă! - Da, zic oftând. Ia să mă duc eu acasă.. Dar de ce spuneați că vorbeați de mine când am venit? - În legătură cu focul! Mă liniștesc doamnele. Spuneam că uite ce noroc ai matale că nu est proprietar de magazin. Și că dacă îți ia foc
SCHIŢE UMORISTICE (81) – FOC LA DELICATESE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/dorel_schor_1468783186.html [Corola-blog/BlogPost/380120_a_381449]
-
După ce se trezi din nedumerire, omul de afaceri se ridică, emoționat, de pe scaun și li se adresă avocaților: -Domnilor, vă dați seama unde era acuma omul acesta dacă, pe deasupra, știa să scrie și să citească? La care musafirul răspunse involuntar, oftând: -Ehe, eram portar la lăptărie ! Culeasă și adaptată de Florin T. Roman Referință Bibliografică: Portarul / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1925, Anul VI, 08 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile
PORTARUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1460145552.html [Corola-blog/BlogPost/381094_a_382423]
-
câinii îndârjiți ai beștelelii. Prilej nimerit prea cinstitei și anchilozatei sale guri să se pună în mișcare și să-și ia bucătura de libertate, atât de crunt oprimată de la însurătoare încoace și poate și mai înainte. N-o recunoștea, dar ofta mereu și asta se vedea de la o poștă., moment așteptat de Niță să-l ia în tărbacă și să-ntoarcă sorții de partea lui. Îl lua cu leșin „domnesc” numai când mintea-i zornăia ideea uneltirii pusă-n născoceală, darmite
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara.html [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
ard, sunt fierbinți, sunt de foc. Dar nimic nu mai contează, frumusețe, aspect. Totu-i durere. M-am închis într-un sine ce nu contenește să cânte pe dinăuntru. Nimeni nu-mi aude sunetele. Învăț un limbaj al îndrăgostitului nefericit. Oftez și sufletul îmi sună. Cine să audă atâta discreție? Pentru tine sunt, pentru tine sunt vorbele mele. Tăcerea. Ascultă!...” Ce poate fi mai clar, mai edificator decât aceste mărturisiri, la lumina conștiinței de sine? Scrisul este pentru Elena M. Cîmpan
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
e de bine! Vorbim mâine, somn ușor! Adormi imediat. Delia își scoase laptopul și verifică cu emoție. Dacă acel necunoscut pe care ea îl aștepta, acel misterios ce-i pusese petalele de trandafir, își va face prezența? Verifică, dezamăgită și oftând închise laptopul. Nimic! Aceleași persoane cu care comunica de multă vreme, nimic nou. Dimineață, un soare cald de toamnă se furișă în cameră dezmierdând obrajii ce încă păstrau ceva din oboseala zilei de ieri. — Sus Dana! Când ai fost ultima
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1447518164.html [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
apară la lumina zilei. — Te-ai gândit că ar putea fi fostul tău soț? — Nu pot să cred, după cum am aflat, cu ceva timp în urmă, o duce bine cu noua lui familie. Nu are motiv să scormone trecutul. Delia, oftând, numai ea știa de ce, nu mai continuă discuția. Soarele de toamnă le mângâie și chiar le dădu un bronz frumos. - Ce bine este aici! Nu-mi vine să cred că ne complacem în aerul mizerabil din oraș! Ce crezi, avem
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1447518164.html [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
se apropie de ea și îi șopti: - Inima îmi spune că Necula n-a murit de moarte bună. Ceva, ce nu înțeleg, este la mijloc. Făcu o pauză și privi spre cer. Era senin. O căldură sufocantă. Respiră adânc și oftă din greu. - Să urcăm în trăsură, apucă să spună doica. - Să urcăm, să urcăm, Bertha, repetă necontrolat tânăra femeie, fără să dea importanță cuvintelor rostite. Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu atâtea neînțelesuri. „Ce-o vrea să spună tânăra mea stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu culorile și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
se afla în față. Al aceleia care era soția fiului său, al aceleia ce plămădise aluatul urmașilor fiului său, al unicului său fiu pe care îl pierduse și cu care fusese atît de nedrept. Bătrânul încercă să spună ceva dar oftă. O povară îl vlăguise, înecându-i vocea. - Nu vreau de la dumneavoastră decât să mă ajutați să plec în căutarea soțului și a fiului meu. Părinții mei... au murit. - Ce să faci?! o privi mirat bătrânul. Oare tu crezi că eu
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
interioară. Curtea plină cu ornamente florale în sute de culori, era apărată, la distanțe bine chibzuite, de arnăuți înarmați, aflați în dreptul chioșcurilor de lemn. Abia din trăsură ispravnicul observă razele soarelui, care făceau să strălucească țigla smălțuită a acoperișului palatului. Oftă adânc, își rezemă capul de tetiera scaunului și-n mersul legănat al caretei se cufundă în gândurile lui. Rămași singuri, Vodă Mavrocordat, se întoarse către vornicul Radu Popescu și, cu supărare mare în glas, îi zise: - Ehei dragă vornice, s-
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Cam atât? Altcineva, să zicem că domnul Ghezuntertoit, a avut o altă părere. In primul rând, el era expert, cunoscător în materie, om umblat. A privit tablourile în tăcere, s-a apropiat, s-a îndepărtat și într-un târziu a oftat: - Nu se valorifică... Păcat! - Cum adică? s-a interesat Irmiahu. - Tablourile pierd din ansamblu și din particular pentru că lumina e nepotrivită și cadrul prea strâmt. V-ar trebui un spațiu mult mai mare, un perete de sticlă, o lumină oblică
POVESTE NETERMINATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/dorel_schor_1496243607.html [Corola-blog/BlogPost/367420_a_368749]
-
acolo? să nu-ți fie teamă, Sunt lângă tine aici și mereu, Stă mama la geam, ca orișice mamă, Poate stă de vorbă cu Dumnezeu... NU SCRIU DEGEABA Nu scriu degeaba, știu că mă citești, În versul meu te odihnești oftând Și iarăși vin să-ți spun ce dragă-mi ești! Făptura ta îmi stăruie în gând. Oftatul tău doar liniște împarte, Nu-i din durerea cea fără de leac, El vine de demult și din departe, Cum vine el, mă luminez
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_poeme_de_vara_nicolae_nicoara_horia_1342171221.html [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
întâmplat. Acum, lăsați floarea să vă privească. Exersați pe rând. Întâi voi priviți floarea, apoi ea vă privește pe voi. Veți simți ceva ce nu se poate descrie decât vag. Toți am auzit de culori, miresme, sunete celeste și doar oftăm. Făcând această meditație, veți avea surprize ... celeste. Eram la munte și un domn s-a plâns că el nu simte, nu aude, nu vede nimic, pe când toți ceilalți spun de culori mirifice, de energii deosebite. El, nimic! I-am explicat
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Cercul_interior_dor_danaela_1331580048.html [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
priveam cu insistență chipurile frumoaselor care treceau pe lângă mine sperând să te recunosc... Au trecut cinci minute, apoi au trecut zece minute iar în cele din urmă prin acel frumos albastru al zilei a trecut și celebrul sfert academic... Am oftat simțind un dor nebun după tinerețea ta, după anii rătăciți departe de tine! M-am întors în propriul univers, întristându-mă intersecțiile cu sens giratoriu și am mai scris o poezie despre o frumoasă... Citește mai mult Azi, duminica... (1
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
priveam cu insistență chipurile frumoaselor care treceau pe lângă mine sperând să te recunosc... Au trecut cinci minute, apoi au trecut zece minute iar în cele din urmă prin acel frumos albastru al zilei a trecut și celebrul sfert academic... Am oftat simțind un dor nebun după tinerețea ta, după anii rătăciți departe de tine! M-am întors în propriul univers, întristându-mă intersecțiile cu sens giratoriu și am mai scris o poezie despre o frumoasă...... XXIX. , de Emilian Oniciuc , publicat în
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
E primăvară Doamnă, și cerul e senin, ciocârlia bate spații năucite-n cânt; jos pe baltă, același susur cristalin și-adastă vânătorii să împuște vânt E primăvară Doamnă , și inima vibrează, timpu-i înspumare, clipa nepieritoare cel care adesea sunt acum oftează, peste lume saltă aceeași privighetoare. E primăvară Doamnă, și e zi cu soare, ciocârlia bate spații năucite-n cânt; se primenește natura, pomii au dat în floare, iubirea și speranța mă sângeră pe vânt. Referință Bibliografică: E primăvară... George Pena
E PRIMĂVARĂ... de GEORGE PENA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/E_primavara_george_pena_1330972451.html [Corola-blog/BlogPost/354755_a_356084]
-
întrebare. Întreb pe tata de servici și mi-a răspuns în graba mare, măi țâcă, altă întrebare ! Tu vezi că sunt șomer pe-aici ? E plânsă mama, ce o doare, de ce-i cu ochiul înlăcrimat ? De lipsuri spune și-a oftat. De ce ?! E altă întrebare... Vă dăm „la pensii și salarii” ce luară fosta guvernare. Vom punem altă întrebare, când taxe cresc, sunt mari și varii ?! Averea țării-i de vânzare, cu ce votanți s-au consultat când totul au înstrăinat
O ALTĂ ÎNTREBARE ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1487338544.html [Corola-blog/BlogPost/350164_a_351493]
-
îl privea discret cu sfială și totuși cu interes. - Mă uimești ce bun observator ești. - Sinceră să fiu nu arată de loc rău tipul. Este șarmant și are ceva enigmatic în stilul lui de a fi. - Să nu spui că oftezi și tu după el. Ori ești geloasă pe Maria? - Ei, na, și cu tine. Deocamdată mă gândesc la altceva mai realizabil și anume dacă să-i răspund lui Alex la insistentele lui ocheade sau nu. - Ia auzi! Interesant! De când asta
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
așa că stai la rând ! - Mulțumesc,sunteți foarte amabili, însă acum aș vrea să mă retrag. Am întâlnire cu o pițipoancă ! încearcă Mihai să iasă dintre pumnii încleștați ai celor doi. - Pițipoance ?! Du-te mai repede până nu îți trece vremea, oftează vulpoiul bătrân care se retrăsese de la început. - Te conduc până afară ,îi spune de Vitto ,știind că trebuie să mai urmeze și o discuție particulară cu tânărul care-i umflase buzunarul cu câteva mii în plus.Îl urmează tăcut în
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1452777285.html [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
dar nu ți-am umblat eu cu el. Nu port inele! - Nu e de glumă, Gigi, e inelul acela de la bunica! - Da, bine, păi, eu ce să fac? - Caută-l și tu? - Bine, mă duc să-l caut în bucătărie! Oftând zgomotos, mama prinse a scoate toate cutiile din dulap, răscoli prin poșete, aruncând apoi pe jos hainele trase de pe umerașe, pe care le buzunărise bine. Când, în sfârșit apăru și bunica, mama plângea cu lacrimi uriașe, care îi spălau rimelul
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438932870.html [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
își trase mama nasul! - E de aur masiv cu rubine, dădu din cap tata! - Mă rog, admise bunica, dar asta nu oprește viața din mersul ei. Ia, treci repejor la oglindă și să nu te mai văd că plângi! Tata oftă, aruncând o privire pe furiș către ceasul de pe telefon. Într-un târziu, printre sughițurile din ce în ce mai rare, mama reuși să-și tragă pantofii cu toc în picioare, să își aranjeze poșetuța cu paiete și să iasă pe ușă. Mădălina dădu fuga
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438932870.html [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
gânduri în bucăți trei rămurele Din salcâmul de la poartă, ca să nu-l apuce frigul... Pe pătuțul de la geam dorm doi copilași micuți... Frații lui...Alături mama, doarme-mbrățișându-și pruncii, I-a hrănit pe fiecare și au adormit tăcuți, A oftat pe la icoane tot făcându-și semnul crucii... Sus pe vatră stau să cadă trei perechi de ghete mici, Rupte sunt și peticite cum le-au căpătat sărmanii, Mama zi de zi oftează căci ar vrea să îi încalțe Cu mai
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1480452884.html [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
hrănit pe fiecare și au adormit tăcuți, A oftat pe la icoane tot făcându-și semnul crucii... Sus pe vatră stau să cadă trei perechi de ghete mici, Rupte sunt și peticite cum le-au căpătat sărmanii, Mama zi de zi oftează căci ar vrea să îi încalțe Cu mai bune și mai groase, însă nu-i ajunge banii... Tremură ușor copilul și din nou focul ațâță, Murmurând o rugăciune învățată de la buna, E târziu și-afară ninge, totul e lipsit de
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1480452884.html [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
treburi în gospodărie. Obișnuia să facă acest drum ori de câte ori era solicitată. Le era singurul sprijin, ei fiind în vârstă și cu destule suferințe fizice. Bolile, se spune, nu ocolesc niciodată pe cei în vârstă. După ce și-a făcut toate pregătirile, oftând, puse mâna pe telefon și o sună pe Dorina, infirmiera de la spital: - Alo? Dorina? - Da! Eu sunt, se auzi din celălalt capăt de fir. Aaaa, Emanuela, da? - Daaa! Nu am apucat sa mă prezint... Scuză-mă că te deranjez acasă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât de nemiloasă poate fi o întâmplare? Să-i îngroape-n stâncă pașii... dar și chipul în uitare? Și, rostind cu duioșie, brusc îmbrățișă privirea: „Eu sunt... dar... în vremea-aceea semănam cu fericirea...” Mariana Eftimie Kabbout Varianta audio-video
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 by http://confluente.ro/_ne_recunoastere_mariana_kabbout_1367417118.html [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]