101 matches
-
roșie. Cred că e fiert. — Scuze, șoptesc, strecurându-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc ! Următoarele zece minute suntem prea ocupați să servim lumea cu Pimm’s ca să avem timp să vorbim. Apoi coada se mai rarefiază și rămânem singuri. Nici măcar nu se uită la mine, și ciocnește paharele În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgândit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai câștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic. Dar faci o mare greșeală, să știi. Iese ofticată din cameră și eu rămân privind În urma ei, Încă stresată. Fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scos afară În șuturi. — Jemima, ascultă-mă. Cu un efort uriaș, mă uit În ochii ei albaștri, care mă fixează cu Încăpățânare. Nu poți să-l lași să mai afle absolut nimic. Pur și simplu, nu poți. — E OK, spune ofuscată. Am vorbit deja cu el. M-a obligat Lissy. Așa că o să lase baltă subiectul, definitiv. — De unde ești așa de sigură ? — Nu vrea s-o calce pe mami pe coadă și să-și dea foc la valiză. Are o Înțelegere mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-a deschis brusc și o femeie blondă, cu o siluetă scheletică și antipatică, a plutit până la mine. ― Te-ai trezit? Întrebă ea cu un zâmbet pe care l am catalogat imediat ca fiind idiot. ― Așa se pare, am răspuns ofuscată continuând să muncesc la distrugerea blancului imens din mintea mea. Ce s-a Întâmplat? ― Nu-ți amintești nimic? ― Nu. ― Ai avut un accident de mașină, acum aproape douăzeci și patru de ore, mă informă ea. Ce accident de mașină puteam să am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă. O privi cum se Îndepărtează În direcția scării fără să se poată reține să nu zîmbească, apoi, din trei pași mari, o ajunse din urmă și o apucă de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era din nebăgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Azi-noapte nu i-a fost bine. Nu fi așa de sigură, zice Burgess. Nu-l scoate Încă de la socoteală. — Bine, dacă nu vrei să vorbești... Mă duc la cumpărături, să văd ce pot să Încropesc pentru cină, spune Joan, puțin ofuscată. Iese din bucătărie, lăsându-i pe Burgess și Minnie Împreună. Curăță argintăria. Burgess pune praf de curățat și freacă energic fiecare tacâm, Îndepărtând petele, apoi i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
măiestrie artistică s-au perindat, fără ca un singur trubadur să-și adune curajul să-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului la spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sănătate, m-a rugat să-i spun ce vânt mă aducea la el. Când i-am spus, nu s-a putut împiedica să nu izbucnească într-un hohot de râs răsunător, care s-a isprăvit printr-o tuse prelungită. Ofuscat, m-am sculat ca să plec, dar Hamed m-a ținut de mânecă. „Sunt de vârsta tatălui tău, mi-a spus el; nu trebuie să te superi pe mine. Nu lua râsul ăsta ca pe o ofensă, ia-l ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva mai precaut: — Pot să-ți vorbesc așa cum vorbește un unchi bătrân cu nepotul lui, un șeic bătrân cu ucenicul lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat? Zâmbetul meu larg îl încurajă să continue. — Când trăiești într-un oraș, te învoiești să lași deoparte orice demnitate, să renunți la amorul propriu, în schimbul protecției unui sultan care te face s-o plătești scump chiar atunci când nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu, așa cum făcea când eram mai tineri, înainte de a-mi dezvălui o taină. — Ăsta e un lucru pe care nu ți-l puteam spune mai înainte și, chiar și astăzi, aș vrea să-mi juri că nu te vei simți ofuscat. Am jurat, temându-mă de ce e mai rău, de vreo dezonoare pentru familia mea. Stăteam pe jos în patio-ul casei lui. Iscoditorul se rezemă cu spatele de mica fântână din piatră din care nu curgea apă în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încurajat de indicația asta, am continuat: — Acolo ne ducem? — Întocmai. — Doar ca să vezi construcțiile alea rotunde vii până aici în fiecare săptămână? S-a lăsat năpădită de un râs sincer și cuceritor, de care m-am simțit cu atât mai ofuscat. Ca să-mi arăt dezaprobarea, am descălecat și am pus piedică piciorului cămilei. N-a zăbovit să vină înapoi spre mine. — Scuză-mă pentru râsul meu. Am râs pentru că ai zis că-s rotunde. N-am născocit eu asta. Ibn-Battuta, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
schimbe privirea, mi se adresă alb, nepăsător: - Ce crezi despre ce-ai auzit până acum? Ceva credeam eu, nimic de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din cine știe ce zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog să vorbești, insist să știu... M-am ridicat din fotoliu ca să mă dezmorțesc puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ochilor sau chiar inimii mele. Aș putea trăi fără toate acestea? Cum aș trăi fără Bibliotecă și oamenii ei? Îi simt solidari cu mine chiar când, speriat de trecerea prea grabnică a timpului, îi pedepsesc cu mustrări nedrepte, cu gânduri ofuscate și cuvinte rele. Sunt cuvinte ale literaturii, nu ale vieții mele. Nu sunt mai bun decât ei. Și, mai ales, știu că, fără ei, nici eu însumi nu aș fi așa cum sunt... 24tc "24" Întâmplarea le potrivește. Citesc în Contemporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia care-i iei tu la lună, eu nici nu pun ceasu’ să sune. Să nu mai nuanțez că de banii ăștia nici nu m-aș da jos din pat, că poate gândești că sunt prea pretențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care, ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept în ochi și-mi zicea ca un înger: "Depravatule!" Făcea însă parte dintr-o categorie specială de îngeri a îngerilor ofuscați, cu priviri veninoase și mă gândeam mereu dacă nu cumva Dumnezeu a făcut risipă de frumusețe pentru un chip care nu știa să zâmbească. Oricum, din acest sejur m-am întors cu două achiziții: pricepusem, grație doamnelor în negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă monștri, intervine o ninetistă, anunțând orizonturi sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
limba scoasă după taxiul ăla? E apă. Se usucă. Dacă rămân pete, duc hainele la curățat. Nu e un capăt de țară, domnule. Își dădu silința să fie calm, să vorbească pe un ton tărăgănat și să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf. Prost să fii, și tot înțelegi că mă enervezi, moș insistent. - Adică dumneavoastră vreți să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așa ceva. În loc de asta, el și-a Întors spre mine o față binevoitoare și m-a privit drept În ochi. — Io-s Eduardo, iar cretinu’ ăsta e Mickey, a zis el, indicându-l printr-un gest pe primul paznic, care părea ofuscat că Eduardo se purta civilizat și Îi stricase lui tot cheful. Nu-l lua În seamă, a continuat el, Îi place să facă glume pe socoteala ta, atâta tot. Avea un accent corcit, ceva Între spaniol și new-yorkez. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lor. Dar aici, la bancă, se simte mai precis pulsul vieții. Și pulsul vieții noastre bate prea neregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie să fim prudenți, până vom găsi leacul! Miron Iuga nu era convins deloc, dar cu atât mai ofuscat. Se forța să nu-și arate nemulțumirea. Se despărțiră promițîndu-și că vor mai vorbi, că deocamdată a fost o luare de contact, că... Și Miron avea siguranță că Dumescu nu va rezista până la capăt. " Bietul Costică! își zise în cele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din curătură! În lucrarea Viața lui Moșe ll, ce aparține lui Filon din Alexandria se spune că mulți greci din Alexandria socoteau rușinos cum legile ivriților erau scrise numai în ebraică iar grecii nu aveau acces la ele. Și astfel ofuscații greci s-au dus la riga lor Ptolomeu Filadelful, l-au tras de urechi pentru marele afront adus culturii și religiei ivriților și astfel tărășenia a fost pusă pe calea cea luminoasă. Regele trimite o delegație la marele rabin și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de el, că da, "mă înrăiesc zi de zi", apărîndu-și, probabil, statutul de om care creează, deci duce o luptă crîncenă, rea, cu propriile-i himere, deci după ce pictorului îi scapă porumbelul din gură, sare ars Perahim și-l întreabă ofuscat: contra cui (te-nrăiești n.n.)? Contra muncitorilor? Contra statului care construiește o lume nouă? Să fi fost în locul lui Piliuță, ce-ați fi răspuns? Ce-ați mai fi putut răspunde? Altă secvență: criticul Radu Bogdan (memorialistul de azi, de la "Dilema
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fotogenice în ochii activiștilor, peisagii cu blocuri heirupiste, despre care parșivul Frunzetti spusese cîndva că sînt, în pictura comeseanului, calupuri, sau cantalupuri, sau cam așa ceva. Acidul mărgăritar își găsise, și de data asta, întrebuințarea. Ardea cu neiertătoare insistență. La care ofuscatul pictor de blocuri-cantalup, sau calup, sau... nemaiputînd îndura corosivitatea, amenință cu Miliția. Mărgărit puse punct: mă, H., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune, sus, la belvederea cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe... Iliescu!) îi deschidea inteligentului Hurezeanu o acoladă nostalgică, observîndu-i părăsirea poeziei. În care debutase excelent. Deși reacția vag ofuscată a invitatului fusese una de apărare, cum că nu, nu a părăsit-o, percepția generală a lumii literare este că fostul poet e într-adevăr un fost poet: analistul vieții politice surclasîndu-l discreționar pe cel dintîi. Ar fi de analizat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în două fuioare țepene, asemănătoare cu colții unei morse?” Știam deja că bătrânul acela, străbunicul nostru, avea cu douăzeci și șase de ani mai mult decât Albertine. „Ca și cum s-ar fi însurat cu propria lui fiică!” îmi spunea sora mea ofuscată. Căsătoria aceea ni se părea suspectă, nesănătoasă. Toate culegerile noastre de texte de la școală erau pline de istorioare despre căsătorii dintre fete fără zestre și bătrâni bogați, zgârciți, jinduind la tinerețe. Așa încât un alt fel de alianță conjugală, în societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]