194 matches
-
vegheze Un cleric roșu sau negru. Doar acest curcubeu pot Să-ți las mărturie Despre-o credință la care-am ținut cu tărie, Despre-o speranță care-a ars mai domol Decât o buturugă-n vatră. Păstrează-i pudra după oglinjoară Atunci când tot ce e lumină se va stinge, Hora drăcească se va înteți Și-un Lùcifer posomorât va coborî pe-o proră A Tamisei, Hudsonului, Senei Scuturându-și aripile de bitum, pe jumătate Rupte de-osteneală, să-ți spună: e
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
alergînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pămînt, curtea aceea din centrul lumii, cu bătrîna Catana stînd pe prag și curcanul înfoindu-și penele, și Gioni alergînd în trei picioare, și nenea Nicu Bă răzîndu-se într-o oglinjoară, chiar în mijlocul curții? Și Victorița, hoața de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale și verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
un soi de truc retoric. Ceva de genul: ăDacă m-aș pune să întreb, ca - în basm - mama vitregă și rea, dar gândindu-mă nu doar la figură celei care scrie, ci și la cartea pe care o semnează: "Oglindă, oglinjoara, cine-s cele mai frumoase din țară?", mi s-ar răspunde prompt: "Corina Ciocârlie și Femei în fața oglinzii"ă. Acum, după ce am recitit cartea mai "la rece", fără euforia momentului festiv, îmi dau seama că, de fapt, nu aș schimba
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
oricum l-a făcut cu anumite dubii, rezerve", a spus Marian Preda, scrie Mediafax. De ce a spus Udrea că va fi alături de PMP El a adăugat că "Probabil doamna Udrea a avut o oglindă fermecată în care a întrebat: «Oglindă, oglinjoară, cine este cel mai frumos partid de dreapta din țară?» și i s-a spus că nu este PDL și a anunțat că PMP va fi probabil cel mai important partid de dreapta din România". De la părinte, la bunic Marian
Partidul Mișcarea Populară iese la atac. Prima țintă: Udrea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36241_a_37566]
-
care îi absoarbe încet înlăuntru astfel încît din fiecare trecător rămîne doar o pată, străjuită de mucuri de țigară sau de alte lucruri mărunte (o brățară, un ceas, o legătură de chei, uneori niște tocuri, o poșetă, un ruj, o oglinjoară sau un portofel burdușit cu bancnote), Un lichid galben, amestecat cu ceva verde se prelinge peste pantofi pierzîndu-se odată cu amurgul în peisajul noptatic, cînd chipurile trase pe sfori sînt coborîte iarăși și iarăși pe scripeți înghesuite în vitrine sau pe
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
de jos, nu-i altceva decât un microraion al lumii mari și adevărate de sus. Și dacă noi facem un tur complet aicea, jos, ajutăm să se învârtă mai bine acolo, sus. Patima lui era să povestească de Yak. La oglinjoară, acolo unde alții au iconițe, el lipise o poză cu iacul, decu pată din cartea de zoologie. Asta îl inspira: Despre Yak, înfățișat în herbul Moldovei, a scris Dosoftei stihurile: „Capul cel de buăr a hiară vestită Sămneadză putere, țărâi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi decât două oglinjoare negre, purtând imaginea fetei din sicriu cu lumânarea aprinsă între mâini. Aveam zece ani când am venit aici, împreună cu bunicul și părinții mei. Locul era viran. Bunicul și tata au ridicat o casă de lemn, cu parter și etaj, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă. Spunînd eu, scriitorul îi ajută pe ceilalți să treacă dincolo de imaginea pe care ochii lor, ca două banale oglinjoare, o iau prizonieră cînd îl privesc. În autoportretul pictorului lucrurile stau exact pe dos: el își caută acea imagine pe care o știu și o văd toți, cu excepția lui însuși. Ca să o vadă și el, ca ei, are nevoie de
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
stinsă, gâjâită a lui tataie se auzea din când în când ca din alt timp și din altă lume, toate erau ciudate și solemne, și au crescut încă în nepământesc când s-a aprins lampa de gaz, cu sticlă și oglinjoară rotundă, pe perete. Ființe de ceară transparentă, sclipiri și întunecime, grave ca la Cina cea de taină, o tăcere cum doar la țară se poate lăsa, mă liniștiseră, mă încremeniseră cu ochii largi lângă masa cea pătrată, pe care radioul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de hoață cu un băț de chibrit. Imediat cum ieșea pe ușă (locuia atunci la parter), fata nimerea într-o lume pestriță și certăreață, de parcă întreaga casă ar fi fost o mare colivie de papagali. Dorel se bărbierea afară, cu oglinjoara sprijinită de gardul de plasă al orătăniilor. Era gol până la brâu și păros pe umeri, iar nădragii de trening îi cădeau în falduri, scoțîn-du-i în evidență pulpele groase și sexul vârât pe un crac. Dar Maria nu dădea atenție ținutei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care vorbeau sau care-l strângeau, troznindu-i oasele cu brațe de piatră, și după ce-și aminti și mai îngrețoșat că-i pupase de mai multe ori mâna lui nea Zambilă în tavernă, de față cu toată lumea, se bărbieri în oglinjoara ciobită și o porni spre noua slujbă. Îi dădură de la Sfat tot ce-i trebuia și urmaseră zile și săptămâni de pieptănat șuvițele de piatră ale bărbaților iluștri, de lustruit cu piatră ponce marile și bombatele ovaluri ale ochilor orbi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purtătoare a unei pălăriuțe cu cireșe adevărate la panglică. Pe când în zonele laterale apar tot mai multe mese și personaje, agitîndu-se și pălăvrăgind, desfăcând larg gazete, privind chiorâș la ceasuri de buzunar, tamponîndu-și nasul cu pudră din pudriere dolofane, cu oglinjoară, pe verticală se ivește capul, deocamdată deformat grotesc, al tinerei femei, cu ochii scurși către buze și buzele întinse pe bărbie, iar în partea de jos un picior' foarte ușor și o botină din cea mai fină, între plăntuțe sârmoase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uriaș, plin de găinaț, cu mărgele vinete prelinse peste cioc. Își freacă din când în când ciocul de ochiurile unui gard de sârmă. Văd un bărbat tânăr, în maieu și pantaloni largi de trening, bărbierindu-se-n curte, într-o oglinjoară prinsă de gardul de sârmă. E tata. Are părul negru, lucios ca oglinda, lipit de țeastă (căci dormea nopțile cu un ciorap de damă pe cap, înnodat în chip de fes). După ce se spală de clăbuc, pielea, pe bărbie și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am zis! Ce zbieri așa? Ar trebui să-ți fie rușine, om bătrân, să-mi asurzești urechile!" Când le veni rândul, intrară, dădură cu ochii de oribilul scaun, de tăvița de porțelan stropită cu sânge, de cleștii și pensele și oglinjoarele azvârlite pe ea. Și mai ales de brațele suspendate ale bormașinei, pliate ca niște labe de păianjen. Mort de frică, se așezase pe scaun tremurând atât de violent, că paharul cu apă se răsturnă. Când îl văzu pe doctor, mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o sprijinitoare de cap rigidă și-ngustă ca niște fălci de patent. Alături de scaun se ridica trunchiul instrumentului de tortură, ce-și purta deasupra marea pălărie cu becuri, iar în fața scaunului, măsuța cu căngi și clești și ace spiralate și oglinjoare cu mâner fațetat. Butoane de ebonită, roșii și negre, se-nșirau pe stâlpul de porțelan, legate, prin corpul lui, de bestialele accesorii. Căci, pliate ca brațele ucigașe ale călugăriței, atârnau deasupra segmentele de metal, dublate de corzi de sârmă răsucită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tandrețea și langoarea nopților de vară, mireasma de tei înfloriți, plimbările cu trăsura la șosea, Vasilica, Maria. Urma o nouă fractură în timp, după care se ivea și Tîntava, satul dintre duzi, casa părintească a surorilor, lampa cu sticlă și oglinjoară din perete, la sâmburele de lumină al căreia ieșeau din beznă doar icoanele de pe pereți, țuica și nucile de pe masă, ochii rotunzi ai celor două tinere femei. Iar acum, trecut de cincizeci de ani - căci modelatorul vieții lui, atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l „consulte”. Iar el, ca un bolnav cuminte și ascultător, respiră adânc și stă liniștit, nu plânge, nu se zvârcolește, nu încearcă să fugă, așa cum fac unii copii bolnavi. Vai, ce frumos! spune Sorina. Dar doctorul scoate din trusă o oglinjoară rotundă, pe care, cu ajutorul unui fel de curelușă, și-o prinde în jurul capului. Dar cu asta ce faci? Văd dacă gâtul copilului e bolnav. Uite-așa: cască gurița mare și cuminte. Sorina face întocmai cum i se spune. Acum, dacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ei e un gol. E plictisită. Numără caracterele la fiecare câteva rânduri. Știe că trebuie să umple o pagină întreagă, ca scrisoarea să fie acceptabilă. Bășină, bășină și iar bășină, scrie ea, apoi șterge, apoi scrie din nou. Scoate o oglinjoară și se apucă să-și cerceteze chipul. Dinții, nasul, ochii și sprâncenele. Se joacă prin păr, îl piaptănă în diverse moduri. Își întinde pielea cu degetele, luând diferite expresii. Îi place fața ei. Felul în care se reflectă în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spune turcu’, tu scrie acolo și scrii, și scrii, până se Închide sezonul. Ceaușescu se plimbă prin China și Coreea, oare ce-o să aducă acasă, precis ceva bun, precum bunica cândva când, venind de la târg, aducea turtă dulce colorată cu oglinjoară, nici un strop din apa mării nu ți-a atins pielea și banii câștigați Îi pierzi jumătate În noaptea plecării și jumătate ți-i fură o unguroaică bucătăreasă care zice că s-a Îndrăgostit de tine și dispare cu banii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În fiecare Întreprindere, pe fiecare șantier de investiții. La mulți ani, 1971.” Faimosul an când Nicolae Ceaușesu și Elena Ceaușescu aduc din Îndepărtata Coree Populară și Democrată pe deasupra, turtă dulce colorată și cu oglindă la mijloc. Spune-mi, spune-mi, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rad pe picioare și la subsuoară. Îmi pensam sprâncenele. Codul vestimentar de la școala mea interzicea fardatul. Dar În weekenduri am ajuns să experimentez, Între anumite limite. Reetika și cu mine ne machiam În dormitorul ei, pasându-ne una alteia o oglinjoară. Îmi plăcea În mod special tușul de pleoape dramatic. Modelul meu În acest sens era Maria Callas - sau poate Barbra Streisand În Funny Girl. Divele triumfătoare cu nasuri mari. Acasă, mă furișam În baia lui Tessie. Adoram flacoanele cu Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puțin sigur În mișcări și vorbea mai tare. ― Îhî, spuse Scheer, cred că i-ai picat cu tronc. Tu și Mayella ați putea fi fericiți Împreună. Și eu simțeam din greu vinul. Îmi scânteia capul ca o minge acoperită cu oglinjoare. Chelnerița aduse băuturile, așezându-le demonstrativ În fața lui Scheer. De Îndată ce fata dispăru, el Împinse berea către mine și spuse: ― Poftim. ― Mulțam. Am băut berea, luând când și când o Înghițitură și Împingând-o Înapoi, de cealaltă parte a mesei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
muncitor la atelierele CFR, de nenumărați copii ai proprietarilor, ma'am Catana și bătrânul Catana; vaporul de lemn de pe un dulap; cățelul Gioni, căruia eu îi ziceam Doni; curcanul care se înfoia în curte; tata bărbierindu-se afară într-o oglinjoară cât palma; clopoțelul aurit pe care l-am scăpat într-o baltă și nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aler-gînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pământ, curtea aceea din centrul lumii, cu bătrânul Catana stând pe prag și curcanul înfoindu-și penele, și Gioni alergând în trei picioare, și nenea Nicu Bă răzîndu-se într-o oglinjoară, chiar în mijlocul curții? Și Victorița, hoața de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale și verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
colier ce părea scump și Îl Întrebă pe șofer: — Fiți amabil, de unde se aprinde lumina? — De deasupra geamului, domnișoară, răspunse șoferul, cu un puternic accent oriental. Kitty aprinse o lumină slabă și Își puse colierul. Apoi scoase din geantă o oglinjoară și se studie: era o femeie tânără, cu trăsături est-europene frumoase, o față rotundă, de copil, Încadrată de un păr lung și buclat, blond-șaten, cu pomeți Înalți, un nas drept și gene lungi, impecabil accentuate cu rimel. Ochii ei căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]