207 matches
-
cuprins de chin atroce. Nu întrebați dacă susțin demersuri Concretizate prin cuvinte goale, Sunt doar prizonierul unor versuri, Refugiat în doruri abisale. Nu întrebați, de pildă, cum rezistă Poeții unei lumi ascunsă-n farduri, Perversă, snoabă și afaceristă, Supusă unor oiști date-n garduri. Nu întrebați cum mă descurc cu banii, Nici voi nu stați pe roze, vă voi spune, În mine, ca și-n voi, sunt jocuri stranii Când omul rău promite gânduri bune. Nu întrebați dacă îmi iau concediu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dezordonată prin intervalele căreia ieșirăm în cerdac, întâi ea apoi eu, neobservați. Era întuneric; nici nu se închise bine ușa în spatele meu că mă luă după umeri, mă îmbrățișă, apoi îmi cuprinse fața în mâini și mă sărută. Pe boltă oiștea Carului Mare. Mă gândeam că poate Lung e acolo sus, uitându-se spre noi, dar el nu era decât în imaginația mea, și între plesniturile de bici cu care-și mâna calul aflat la oiștea stelară, Ana îmi repetă: - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și mă sărută. Pe boltă oiștea Carului Mare. Mă gândeam că poate Lung e acolo sus, uitându-se spre noi, dar el nu era decât în imaginația mea, și între plesniturile de bici cu care-și mâna calul aflat la oiștea stelară, Ana îmi repetă: - Te iubesc, te iubesc, te iubesc! și chiar în noaptea aceea crengile pomilor ce se întindeau până în cerdac dădură în floare, avurăm impresia că e ultima noapte a lumii, auzeam mugurii pocnind, deși eram în octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inventivă - o eșarfă albastră de voal ce încerca vagi unduiri în adierea firavă a vântului ce începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, în râsul întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, în timp ce Ana, în ochii căreia mă uitam, deveni tristă, tristețea i se fixase în privire: „E poate ultima dată, spuse în sine, când te mai văd; ești din ce în ce mai absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cântec lăutăresc", vreun fragment din François Villon (în traducerea lui Romulus Vulpescu) sau o amintire din Lamartine acestea devin motive declanșatoare cărora li se dă carnație în dezvoltări personale. Pe tulpina zicalei despre popularul Ieremia, cel care a nimerit "cu oiștea-n gard", crește un poem voios. Până la un punct, bravul Ieremia, "stângaci și greoi", fără simțul proporțiilor, e un alt Dănilă Prepeleac: "Drag mi-era Ieremia de câte ori, în jur, / oamenii îmi dădeau vești despre viitor / izbind în garduri vechi, / câteodată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o altă roată, mult mai mică și prevăzută cu dinți, care se îmbucau cu dinții celei de-a treia roți, aflate pe un fus vertical, sprijinit cu capătul inferior tigotie (piuliță de fier). Prin intermediul unui proțap sau al unei oiști, animalele înjugate învârteau fusul vertical. În același timp era pusă în mișcare roata dințată de pe fusul orizontal. Implicit, se rotea fusul și roata cu cupe. În timpul rotirii, cupele se umpleau cu apă și se goleau ritmic în canale. De acolo
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
toamna și iarna. Oamenii care se îndeletniceau cu cărăușia mergeau în aceste orașe sau târguri ducând cu carele cereale și alte produse alimentare și aducând la întoarcere mărfuri pentru prăvăliile sătești (pește, petrol, sare ș.a.). Căruțele greoaie cu loitre și oiște din lemn străbăteau cu greu prin lutul hleios al drumurilor din zona Colinelor Tutovei, de-a lungul acestora și transversal. Carele grele cu povară se afundau cu roțile până în butuc în nisip și în noroaie. Ploile și zăpezile abundente făceau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vremea apariției lor, unele poeme au putut părea subversive; de pildă, Problema spinoasă a nopților e o pledoarie implicită pentru statutul inalienabil al poetului și poeziei, iar Ieremia, din poemul omonim apărut în volumul Nevoia de cercuri (1966), dând cu oiștea-n gard, este instituit ca simbol al interogației, al încercării și erorii fertile și pus în opoziție cu „ticăloasa spiță a moluștelor grave/ a celor ce nu dau cu nimic în nimic/ de frica îndrăznelii și a înnoirii”: personaj emblematic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
la Domnitor cu fructele zâzaniei, trecând peste marele stolnic, care era mândru și înfumurat. Luminăția sa Domnitorul țării om integru, dar care cu ușurință apleca urechea la vorbe de gâlceavă, dând câteodată cu bâta în baltă, nimerind ca Ieremia cu oiștea-n gard, creinduși adversari puternici, arucându-și țara din prea mult orgoliu în ghearele discordiei și suspiciunei, încăierându-și supușii, mai slabi cu firea. Supușii regatului nu se alegeau cu nimic din această stare a lucrurilor decât cu prigoană, oprimare și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. O altfel de proză Scriu Mi-am făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță din geană de soare, ca să scriu. Scriu cu cerneală din pulbere de stele pentru a da strălucire și veșnicie cuvintelor dăltuite. Scriu cu litere de luceferi, pe felii de Lună, ca să luminez calea gândurilor mele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
sintagmelor), comutabile și ele în cadrul frazei, însă substituibile doar cu alte sintagme din cadrul "tehnicii (libere a) discursului" și situabile, din acest motiv, la nivel sintagmatic: a tăia frunze la câini, a face cu ou și cu oțet, a da cu oiștea-n gard ș.a.m.d. În frazeologia internațională, aceste construcții sunt denumite "unități frazeologice", iar, atunci când sunt caracteristice doar unei anumite limbi, ele poartă numele de "expresii idiomatice"; c) locuțiunile (adică frazemele sau textemele, ca substitute ale frazelor/textelor), comutabile
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
2.4.1.). În schimb, unitățile de tip I nu vehiculează un sens metaforic/figurat, deoarece ele au întotdeauna o semnificație unică - aceea conferită de "conținutul" global al sintagmei. Dacă, de exemplu, putem interpreta o unitate precum a da cu oiștea-n gard (= tipul II) și în sensul ei literal ("a izbi pur și simplu oiștea de gard"), și în sensul ei metaforic/figurat ("a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie", DEX 2012), nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
deoarece ele au întotdeauna o semnificație unică - aceea conferită de "conținutul" global al sintagmei. Dacă, de exemplu, putem interpreta o unitate precum a da cu oiștea-n gard (= tipul II) și în sensul ei literal ("a izbi pur și simplu oiștea de gard"), și în sensul ei metaforic/figurat ("a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie", DEX 2012), nu putem interpreta unități precum a-și aduce aminte sau a nu avea habar (= tipul I) decât
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care expresia le desemnează în mod figurat, ceea ce e imposibil în cazul unităților de tip I. Nu putem asocia, de pildă, forma aminte cu niciun obiect desemnat în mod literal sau figurat; în schimb, dacă folosim expresia a da cu oiștea-n gard (secvență având semnificația generică "a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie") cu sensul de "a da un răspuns greșit la un examen", vom fi în mod automat tentați să asociem oiștea cu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu oiștea-n gard (secvență având semnificația generică "a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie") cu sensul de "a da un răspuns greșit la un examen", vom fi în mod automat tentați să asociem oiștea cu "răspunsul greșit", iar gardul cu "examenul"316. 2.1.3. Aceste două proprietăți - valoarea metaforică și caracterul (de)compozabil - fac ca, din punct de vedere semantic, expresiile idiomatice verbale, care ocupă o mare parte din sfera "sintagmelor stereotipe" delimitate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
textemic nu poate fi pus la îndoială. În principiu, conform clasificării coșeriene, diferența dintre "sintagmele stereotipe" verbale și "locuțiuni" (proverbe cu rol de textem) ar fi aceea că, în timp ce primele au "liberă" poziția subiectului ([Orice nominal animat uman] dă cu oiștea-n gard), celelalte alcătuiesc un enunț (un "text") complet, dat fiind că, în cazul lor, această poziție este deja "ocupată" de către un nominal animat uman determinat (indiferent dacă trăsăturile [+Animat] [+Uman] îi sunt inerente nominalului sau dacă acesta le-a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un text fără ca această operație să angajeze modificări de natură morfosintactică, proverbele cu subiect "liber" presupun, la fel ca și expresiile idiomatice, flexiunea verbului în raport cu specificul subiectului și cu circumstanțele enunțării: a) "Sintagme stereotipe" (≠ "texteme", cf. Coșeriu): a da cu oiștea-n gard → Ion a dat cu oiștea-n gard [+ Flex] b) Proverbe cu subiect "liber" (= "texteme", cf. Coșeriu): Nu lăsa pe mâine ce poți face azi → Ți-am spus să nu lași pe mâine ce poți face azi [+ Flex]/ I-
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
modificări de natură morfosintactică, proverbele cu subiect "liber" presupun, la fel ca și expresiile idiomatice, flexiunea verbului în raport cu specificul subiectului și cu circumstanțele enunțării: a) "Sintagme stereotipe" (≠ "texteme", cf. Coșeriu): a da cu oiștea-n gard → Ion a dat cu oiștea-n gard [+ Flex] b) Proverbe cu subiect "liber" (= "texteme", cf. Coșeriu): Nu lăsa pe mâine ce poți face azi → Ți-am spus să nu lași pe mâine ce poți face azi [+ Flex]/ I-am spus lui Ion să nu lase
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de-a face cu o scindare a "conținutului", dat fiind că ambele expresii comportă o semnificație unică, justificabilă doar prin calitatea lor de "discurs repetat". 2.4.2. Lucrurile stau cu totul altfel în cazul expresiei idiomatice a da cu oiștea-n gard (tipul III). Spre deosebire de tipul I, ea poate fi "analizată", adică descompusă în constituenții săi semantici. Spre deosebire de tipul II, ea prezintă, dincolo de "conținutul" imediat ("literal"), și un sens figurat, de ordin generic ("a face sau a spune ceva cu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
proaspătului secretar general Schaffer, de vreme ce scria în raport că „...s’a hotărât și ținut la Vaslui o întrunire publică pentru ziua de 20 aprilie cu participarea delegaților din Iași, Roman, Huși și Comitetul Central București”. Aici, raportorul a dat cu oiștea-n gard, conform unei vechi ziceri românești deoarece, la o distanță de numai o frază, se contrazice flagrant. Iată mostra de stupiditate absolută: „Întrunirea a fost încununată de succes”. Până aici bine. Iată excelenta continuare: „Din partea Comitetului Central a luat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
că și strămoșii noștri au pus la originea lumii două antiteze, Fărtatul și Nefărtatul. Chinezii au asociat lui Yin principiul Între altele feminin apa, iar masculinului Yang focul; Luna, respectiv Soarele; argintul, respectiv aurul, dar cu asta au dat cu oiștea’n gard, ambele fiind În realitate Yang. Ca și chinezii, românii au feminizat apa, recunoscându-i reala aviditate de energie, indiferent de formă, și au masculinizat focul, acela capabil a satisface amintita aviditate. Eu le-aș asocia altui sistem de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moșneag, ești altceva spuse tata și se repezi cu forță asupra lui. Moșul trecu repede lângă cal, de cealaltă parte. Ridicând biciul să-l lovească, tata plesni cu furie botul calului care necheză înfiorător, se răsuci pe loc și rupse oiștea căruței. Rămas slobod, o luă la goană pe câmpie. Vezi că ești nechibzuit, spuse calm moșul. Ai rămas fără cal. Tata spumega de furie. A avut totuși tăria să ridice iarăși biciul, dar ca prin minune rămase cu el în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]