148 matches
-
țări ale Orientului și ale Africii. E de-ajuns o piatră de cremene, și, dacă e și puțin încălzit, ia foc imediat. Am căutat în jur și, după un tufiș, am dat de rămășițele unui foc și de cioburile unei olițe mirosind a ulei. Am mirosit din nou torța și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de fierbere; depozit; depozitarea mîncării; fierbinte; fiertură; foc; frumoasă; fund; galbenă; găluște; gastronomie; ghips; gol; gospodărie; gospodină; grea; gulaș; gust; gustos; hărnicie; ibric; împreună; interes; istoria; mămăligă; meșter; miere; mijloc; minune; morcovi; munte; neagră; nimic; nouă; oaie; obiect din bucătărie; oliță; ovală; Paște; pernă; pîine; pui; pur; rigiditate; roșie; rotund; roz; sat; sferă; sport; străveche; țară; tavă; urs; vas de gătit; vechi (1); 799/140/55/85/2 oaspete: musafir (258); invitat (49); prieten (26); nepoftit (24); gazdă (24); neașteptat (20
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ești în stare, te duci în altă organizație sau te duci acasă. Nu închizi ochii, eventual în schimbul unui loc pe liste care, dacă e eligibil, e bine (cel puțin până după alegeri), dacă se dovedește a nu fi eligibil, scoți olița de sub pat".
Sebastian Bodu, pentru Teodor Baconschi: "Cine te-a pus să…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28555_a_29880]
-
la București, în afară de bani, alimente: făină, mălai, fasole, zahăr, untdelemn, "totul pentru șase luni". Departe de casă, tânărul tată și-o amintește mereu pe Puicuța: "cum doarme, cum râde, cum se strâmbă a plâns, cum spune "tai-tai", cum stă pe oliță". Ignorând parcă ceea ce se întâmpla în jur, în planul politicii de exterminare a elitelor sociale și politice, idealistul intenționa să se gospodărească și să se mute cu familia la Miorcani. Nu bănuia că nici peste un an vor fi expropriate
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
limba scamele de pe covor. Punctează fiecare scamă cu un lătrat ghiduș; 2) dezbracă-te și unge-te pe tot trupul cu bulion, apoi desenează cu trupul o inimă roșie pe peretele din sufragerie; 3) stai 20 de minute pe o oliță în fața blocului și arată-te disponibil pentru conversație față de toți vecinii care trec; 4) smulge-ți, fir cu fir, câte 20 de fire de păr de la fiecare subsuoară; 5) nu îndeplini nici una dintre sarcinile de mai sus. Ia un loc
Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61877_a_63202]
-
și albe, și nelipsita bobiță De aur din ochi. Așa am purtat-o cu mine Ani și ani de zile. Ochiul aștepta! Apoi în alt oraș, în același aer greu În mijlocul unei despărțiri, în același dormitor, Cu cearșafuri ponosite, aceeași oliță albă sub patul rece de fier. Lumina unui felinar o destrăma pe Theodora Ca pe un vechi pulover, gura, ochii fără riduri, Dezgolindu-i tinerețea să-i pot vedea Rănile pe care nu le înțelesesem altădată. Cum aș putea să
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
scriu și scriu// Și se face deodată seară/ și se face deodată pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce pe brațe melancolia aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, se manifestă ca un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
de zi cu zi. Iată cum e descrisă o vizită la apriga nașă Sanda acasă, cu câteva zile înainte de moartea femeii: „După una dintre partidele de table pe care le-a câștigat, mi-a făcut semn că are nevoie de oliță. Am privit-o rușinat, iar ea a clipit înțelegător. S-a așezat liniștită pe spate, i-am desfăcut capotul și i-am ridicat pijamaua. Carnea îi stătea moale pe oase și petele care se formaseră de-a lungul venelor arătau
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
al pătuțului meu. Ieșind pe culoar ca să-i văd pe ceilalți copii, m-am legănat cu ușa câtva timp și-apoi am intrat iar în marea grotă albă. Am surprins-o atunci pe Bambina muindu-mi peria de dinți în olița plină de pipi. Nici atunci nu m-am gândit să le pârăsc pe fetițe la sora care ne-ngrijea, atât de uluitoare mi se părea purtarea lor. Amândouă aveau părul zbîrht ca niște furii și-și petreceau ziua bătând ore
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simpla lor înfățișare îmi făcea greață. Când eram mic, mă acoperea cu mângâieri și tocmai de asta mă trata și acum cu nerușinarea al cărei privilegiu îl au văduvele și mă privea cu aceiași ochi ca atunci când mă ținea pe oliță. Cine știe? Poate se excita în prezența mea, cum fac femeile cu pretinsele lor surori adoptive. Și acum chiar, cu câtă curiozitate mă pipăie, „îmi face părul creț“, cum zice ea. Dacă târfa de nevastă-mea s-ar fi interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să mă considere vinovat de nimic; ea rămâne pe mai departe bună cu frățiorul ei cel drag și nici măcar o singură dată nu mă lovește și nu-mi vorbește urât. Eu îi iau șarlota de ciocolată, iar ea îmi ia olița cu căcat fără să crâcnească vreodată. Mă sărută seara înainte de culcare și mă trece drumul cu grijă, când merg la școală, iar apoi se retrage în umbră, se lasă înghițită de perete (îmi închipui că intră-n el) atunci când dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe lângă Desdemona până o convinsese să intre Într-un cort al celor de la YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
caca, dar era deja prea mult și, ca să fiu sincer, nici nu-mi prea venea. Atunci am înțeles, fără să fie nevoie de demonstrații complicate, că, dintre toate lucrurile din lume, cel mai mult și mai mult Patria era o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vie, era ocupat și el cu „o grămadă de îndatoriri și probleme“), nu ne stătea mintea la strategii perfide, cu bătaie pe termen lung. Fratele meu a făcut pipi în cascheta ofițerului (ajungând la neasemuita concluzie că Patria e o oliță), iar eu m-am limitat la mărunțișuri. Când telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
observ și eu. E un prilej să-i admir încă o dată silueta gracilă, cu nimic mai prejos decât a oricărei puștoaice. Scoate prosopul și intră în baie, care are pe ușă o aplică de plastic alb-gălbui înfățișînd un copil pe oliță. Se aude, după un timp, zgomotul dușului, care nu va dura prea mult, fiindcă bănuiesc că nu e apă caldă, după cum bârâie și chicotește Svetlana. Căci o cheamă Svetlana, nume care în primul rând nu i se potrivește deloc și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai erau răsăritul și obiectele care se desprindeau din întuneric; și rigiditatea invadând tot corpul meu tânjitor după întunericul care-l protejează ca o plapumă, în timp ce fața și ochii ies la lumină. Și nevoia permanentă de a urina într-o oliță de noapte pe care o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l făcea jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca o plapumă, în timp ce fața și ochii ies la lumină. Și nevoia permanentă de a urina într-o oliță de noapte pe care o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l făcea jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Așa trebuie să fi ajuns să se încurce cu secretara, tot mergând pe la restaurante, tot... De când l-am cunoscut, bietul Barbu era și fată în casă, și bonă la copil, în ziua când astea erau învoite... Parcă îl văd cu olița în mână ! Parcă îl văd lătrând și umblând în patru labe, numai ca să-l facă pe cel mic să râdă ! Dar cât ar fi un bărbat de modest în pretențiile lui, dacă tu nu-i satisfaci niciuna, nu te poți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ion al lui Arbore și furam cireșe din grădina de la rîu a lui nașu Ion. Copiii mei ce vor putea spune peste ani? Că au stat zile întregi închiși într-o sală mirosind a urină și au fost colegi de oliță cu cutare și cutare?... O laborantă aduce ultimul buletin de analize. Putem merge acasă, își lovește Mihai prietenul cu palma peste umăr, arătînd spre hîrtie. N-am visat nici eu, nici cei de la îngrășăminte așa filtre! rîde el bucuros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
despre o simplă explicație ("asta și numai asta este"), în locul unei înțelegeri, dar în plus este vorba și despre o explicație proastă, forțată. Îl întreb care este prima lui amintire. "Este legată de o eroare de limbă germană. Stăteam pe oliță, vine guvernanta și mă întreabă ce fac. "Ich denke mich", i-am răspuns." Great! Prima amintire a lui Noica nu putea fi legată decât de cogito și de limba filozofiei! Sâmbătă, 16 decembrie 1978 Sosim la Păltiniș - Andrei Pleșu, Victor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care le turnam pentru diverse televiziuni și care Îmi permiteau să călătoresc. Paginile se acumulau. Nu mă lăsa inima să mă despart de ele. Mă purtam cu cartea mea ca un copil mic care se abține să meargă la oliță. Și dinaintea mormanului de pagini pe care le scrisesem - mergînd pînă la a rescrie de douăzeci de ori anumite pasaje - pierdusem din vedere plăcerea, la fel de intensă, dar mai scurtă, a evacuării. Jennifer m-a ajutat, fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mieros: — I-am zis că dacă vrea să obțină ceva de la tine să vină mâine dis-de-dimineață înaintea celorlalți și să se gândească în noaptea asta la cele mai meșteșugite vorbe cu care să laude cât de frumos răsună udul în olița ta de noapte. — Ai înnebunit? se tulbură celălalt. Izbucnesc amândoi în râs. — Tu vrei să nu mai scap în vecii vecilor de el? își mustră prietenul. Aruncă o privire către puhoiul de oameni ce continuă să se reverse pe ușă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are încredere să-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cea dintâi. — Sexistul își dorește totdeauna o femeie maleabilă, ductilă (și, eventual, roșcată), conchise peremptoriu Carmen Carpen. — Pe care s-o mânuie ca pe o liță, se-nfierbântă Nora Aron, care avea mereu probleme cu siguranțele-i de cupru... — Ce oliță,-și zise, în sinea lui, Vasile. — Altfel, cum ar mai fi, el, macho, se întrebă Nora Aron, cvasiretoric. — De unde, propria lui cuprofilie, conchise apodictic Carmen Carpen. — Muclesu, răcni Vasile Elisav, bătând cu pumnu-n masa de acaju, roșcată, — rumen, și el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]