92 matches
-
Masivul Bucegi formarea tuturor seriilor genetice de soluri montane și alpine. În general, se poate constata o succesiune altitudinala normală a solurilor zonale; în zona forestiera, de la cele brune slab acide ( saturate, eubazice) de pădure, până la "podzolurile humico-feriluviale" și "turbele oligotrofe", iar în zona alpina, de la solurile brune, tinere, de pajiști pe abrupturi, până la cele "humico-silicatice podzolice". Apariția unor anumite roci a determinat formarea de "soluri intrazonale". Astfel, pe calcare s-au format soluri "litomorfe", "rendzinice", iar pe roci acide solurile
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
cu asociațiile vegetale specifice acestuia, iar mai sus etajul alpin și subalpin. Pajiștile montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare și similare zonei de tundra. De-a lungul timpului s-au înființat mai multe arii protejate, cea mai mare parte a acestora făcând parte din rețeaua europeană “Natură 2000”. a.Rezervații naturale
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de fânețe (acoperită cu vegetație arboricolă cu specii de mesteacăn, "Betula" din familia Betulaceae) și mlaștini oligotrofe (sărace în nutrienți). Aria naturală protejată adăpostește specii de plante rare, relicte glaciare, printre care: răchițeaua ("Vaccinum oxicocos"), o specie de garofițe ("Dianthus superbus", din familia Caryophyllales), precum și taula ("Spiraea salicifolia", o specie din familia Rosaceae).
Tinovul „Kicsi Romlásmezö” de la Plăieșii de Jos () [Corola-website/Science/325406_a_326735]
-
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și se întinde pe o suprafață de 40 ha. Aceasta reprezintă o zonă (cu mlaștini oligotrofe) ce adăpostește o gamă vegetală diversă (relicte glaciare) specifică turbăriilor; și conservă mai multe specii de păsări, reptile și batracieni; dintre care unele protejate la nivel mondial și aflate pe lista roșie a IUCN. se suprapune atât sitului de importanță
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
Balta Mică a Brăilei prezintă o zonă umedă cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoëto-Nanojuncetea", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis", "Sanguisorba officinalis"), Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
ponto-sarmatică cu stejar pufos, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoëto-Nanojuncetea", Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Lacuri distrofice și iazuri și Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"); ce adăpostesc floră și faună
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
animale sălbatice de interes comunitar (Cod: ROSCI 0249 Tip: SCI). Rezervația naturală este situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Șaru Dornei, în nord-estul localitatății Neagra Șarului, în apropiere drumului ce duce la Gura Haitii. Tinoavele sau mlaștinile oligotrofe (sărace în substanțe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece și umed și pe platourile înalte muntoase. În fapt sunt aglomerări de mușchi de tip Sphagnum, dar elementul interesant îl constituie prezența coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. se suprapune sitului Natura 2000 - Igniș. Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe ce adăpostește o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafațe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 5 de hectare. Aria protejată este inclusă în situl Natură 2000 - "" și reprezintă o zona montană în Apuseni (tinoave, ochiuri de apă, mlaștini oligotrofe, turbării, pajiști, pășuni, păduri), aflată între "Vârful Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană - "Vaccinio-Piceetea"; Turbării active și Turbării cu vegetație forestiera
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
și este inclusă în Parcul Natural Bucegi. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
protejate") și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu de apă, bălți, mlaștini, turbării, cu tufărișuri, păpurișuri și stufărișuri) cu floră și faună specifice zonelor umede. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf și ape cu vegetație abundentă dezvoltată pe fundul lacurilor. Aria naturală asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
III-a - zone protejate") și este inclusă în situl de importanță comunitară "Tinovul Mare Poiana Stampei", sit care începând cu data de 25 octombrie 2011 a fost desemnat ca zonă umedă de importanță internațională. Aceasta reprezintă o zonă naturală (mlaștini oligotrofe împădurite) ce adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă (specifică tinoavelor) protejată la nivel european și conservă câteva specii faunistice aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Turbării
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 4 hectare și se suprapune rezervației naturale Lacul Tătarilor. Aria protejată reprezintă o zonă de pășuni și mlaștini oligotrofe (încadrată în bioregiune continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei) aflată în partea nordică a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește o gamă variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală și stepică) de luncă (stepe, râuri, lacuri, mlaștini, pajiști naturale, terenuri cultivate, păduri aluviale, tufărișuri și zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane" și "Zăvoaie cu Salix alba și
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum" și Turbării cu vegetație forestieră) și adăpostește specii importante din fauna și flora lanțului carpatic al Orientalilor. „Comad - Balvanyos” prezintă un areal (pajiști naturale, stepe, pășuni, mlaștini oligotrofe, turbării, păduri de foioase, păduri de conifere și păduri în tranziție) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
Inferior prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria protejată dispune de 10 tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din" Littoretea uniflorae "și/sau" Isoeto-Nanojuncetea; "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Păduri ripariene mixte cu" Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior "sau" Fraxinus angustifolia, "din lungul
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]