205 matches
-
atenția cititorului este orientată temporar mai mult asupra procesului narativ decît asupra întîmplărilor narate. În același mod, predominanța episodică a unui personaj secundar dintr-o scenă este un fel de focalizare. Atunci cînd un narator auctorial, folosindu-se de privilegiul omniscienței, oferă o viziune interioară în spațiul gîndurilor și sentimentelor unui personaj, această tehnică este, de asemenea, o formă de focalizare. Ea este adesea folosită pentru reglarea simpatiilor cititorului față de personaje. În sfîrșit, focalizarea poate fi observată în prezentarea conștiinței. Focalizarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe care le distinge Genette, "focalizarea internă" (exemplul lui Genette: romanele Ambasadorii și Ce știa Maisie ale lui Henry James) corespunde perspectivei interne; celelalte două tipuri de focalizare ale lui Genette sînt "focalizarea zero" și "focalizarea externă". Cea dintîi implică omnisciența din partea unui narator auctorial, în timp ce focalizarea externă este ilustrată de povestirea Asasinii a lui Hemingway, care este prezentată în primul rînd în manieră scenică sau dramatică 265. Din punctul de vedere al lui Genette, distincția dintre " Cine vede?" și "Cine
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
legate, după cum indică Lodge, de limitările plasate asupra cunoașterii pe care o deține naratorul. Perspectiva interioară are în mod neapărat ca rezultat o limitare a tipului și a gradului de cunoaștere (punct de vedere limitat) ale personajului-narator sau ale personajului-reflector. Omnisciența presupune întotdeauna o perspectivă externă a unui narator auctorial de tip olimpian. Acesta din urmă are la dispoziția sa o cunoaștere nelimitată a gîndurilor și sentimentelor personajelor. Este uimitor, totuși, că abia dacă există vreun roman în care o astfel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întotdeauna o perspectivă externă a unui narator auctorial de tip olimpian. Acesta din urmă are la dispoziția sa o cunoaștere nelimitată a gîndurilor și sentimentelor personajelor. Este uimitor, totuși, că abia dacă există vreun roman în care o astfel de omnisciență să fie folosită de la început pînă la sfîrșit și pentru toate personajele, conexiunile, cauzele etc. În romanele lui Dickens și ale lui Thackeray, precum și în ale celor mai mulți dintre autorii victorieni, de pildă, secțiunile în care naratorul auctorial își dezvăluie natura
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și va fi inclusă în capitolul corespunzător. De asemenea, este legată de perspectivă, în alegerea punctului de vedere al unei narațiuni. Formele prezentării lumii interioare care corespund perspectivei exterioare sînt rezumatul și analiza experienței interioare oferite de un narator auctorial. Omnisciența auctorială este o condiție premergătoare acestei tehnici. Un narator la persoana întîi periferic, pe de altă parte, va trebui să-și motiveze cunoștințele legate de gîndurile oricărui alt personaj în afară de el însuși pentru cititor, probabil făcînd referire la modalitățile de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Naratorul din romanul lui Jane Austen face aluzie la posibilitatea existentă în cazul Emmei, atunci cînd adaugă imediat "părea" ca un semn de întrebare adăugat listei numeroaselor virtuți ale Emmei, într-adevăr prea numeroase. Cu acest "părea", naratorul renunță la omnisciență pentru moment și, prin urmare, sugerează o reflectorizare a rolului său. Într-o situație narativă la persoana întîi, începerea narațiunii are loc la fel ca în situația narativă auctorială. Eul, care funcționează aici ca personaj-narator, se prezintă sub forma unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Jos Sedley și a lui Dobin, Thackeray se expune la criticile legate de contradicția din conceperea naratorului, din moment ce naratorul s-a prezentat în prefața romanului ("Înaintea cortinei") drept "director al spectacolului" și și-a asumat în întregime privilegiile tradiționale ale omniscienței și dreptul de a dispune de personaje ca narator auctorial. Apariția naratorului în postură de tînăr contemporan și de oaspete care vizitează orașul Pumpernickel ar trebui să presupună că el renunță la aceste privilegii de narator olimpian. De fapt, Thackeray
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al reflectorizării naratorului auctorial. Ceea ce ambele fenomene au în comun pare să fie o luptă pentru echilibru între competența personală și cea auctorială. Particularitatea personajelor și a naratorilor ca personaje ficționale luptă pentru universalitatea naratorului auctorial cu perspectivă externă și omnisciență, și invers universalitatea naratorului auctorial caută să devină concretă în particularitatea personajelor ficționale. După stabilirea faptului că există o auctorializare a naratorului la persoana întîi, apare problema posibilității unei reflectorizări a situației narative la persoana întîi. Reflectorizarea propriu-zisă a naratorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
epoci), 30 note de atelier, v. jurnale "Noua stilistică", 96 nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice, 18, 85-130 Nouveau Roman, 32, 108, 188, 199, 339, 341 obiectivare, 167 obiectivitate, 25, 46, 133, 220, 278, 341 oglindire în conștiință, 224 omnisciență, v. narator opoziția persoana întîi persoana a treia, 79-80, 94, 99 opoziții (mod, persoană, perspectivă), 131-175, 177-218, 218-274 binare, 92-93, 98 eu/el, 131-175 opoziții fundamentale, v. opoziții orientare, 90, 115, 149, 193, 291, 313 orientare temporală, 115, 118, 149
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
exemplu) poate fi însă contactat. Tot în această stare, corpul astral permite accesul omului la informații aflate în așa numitul subconștient colectiv (sau arhetip) aparținând întregii omeniri (în concepția lui C. G. Jung) sau chiar la nivel universal, dând impresia omniscienței; un subiect care s’a aflat într’o astfel de situație a declarat: “...eram ca și cum aș fi posedat cunoștința tuturor lucrurilor. Pentru câteva clipe, nici un fel de comunicare în plus nu era necesară; aveam sentimentul că tot ce doream să
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
tehnicile „colajului” (invenția și justificarea), pentru scrierea unui tip de discurs academic asemănător romanului, mystory, În care se Întretaie discursuri diferite, private și publice, elitiste și de masă, Într-o „teleteorie”2. Cunoașterea este abordată astfel de pe poziții diferite față de omnisciența criticului sigur pe sine, care știe, dacă nu adevărul, atunci cel puțin la ce să se aștepte. A scrie mystory Înseamnă așadar a scrie romanul propriei lecturi a lumii, un roman rețelar, dar și un roman al invenției de lumi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
risc, făcând referire la „construirea unei imagini a inamicului”. Același risc există și în domeniul tehnic 71. „Soluții” la problema eșecurilor din activitatea serviciilor de informații Ce este eșecul? Mai frecvent decât ar fi de așteptat, având în vedere mitul omniscienței serviciilor de informații, se întâmplă ca rapoartele sau estimările informative să conțină afirmații eronate și să aibă loc evenimente importante fără ca agențiile de informații să le fi anticipat. Pentru a stabili dacă situațiile de acest gen constituie sau nu eșecuri
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
anumită măsură - este educat de elevii săi, managerul conduce, dar acceptă și propuneri de la subordonați etc. Trebuie să atragem în același timp atenția asupra a doi factori ce conduc la ineficiență, așa cum îi sintetizează Sternberg (2002, p. 235): astfel, (1) omnisciența poate să caracterizeze faptul că profesorul poate considera că tot demersul informațional îi aparține, că el „știe tot” și astfel devalorizează cursantul; și (2) omnipotența este iluzia cadrului didactic că el poate face orice, că va reuși să rezolve orice
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
faptelor în desfășurare, a situațiilor traversate de protagonist, muzeograful T., a percepțiilor și senzațiilor acestuia include și retrăiri (la țară, la Praga), nu fără ca, într-o mică secvență, procedarea autenticistă să fie ruptă de imixtiunea auctorială, ce își asumă atributul omniscienței. Monologul interior al lui T. continuă în romanul Mărturisirile unui neisprăvit (1999), în volum fiind reluat și Rătăcire. Aici, un „prieten” al autoarei, defunct, își anunță repetat intenția de a-și povesti viața, dar în loc să o facă, formulează mereu felurite
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
cuantice: „pisica lui Schrödinger”, „prietenul lui Wigner”, „universurile multiple ale lui Everett” ș.a.; „monopolul lui Dirae”; „antimateria”; „universul ambidextru” al lui Gardner; „creodele” lui Waddington; „sistemele ergodice” (Birchoff, von Neumann, Hopf, Kolmogoroff); „cronogeografia” (Parks și Thrift); „lanțurile lui Markov”; „sfârșitul omniscienței” (Prigogine); „noua alianță” a științei și „noua vrajă” a lumii (Prigogine) etc. Lyotard (op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această „incredulitate” pare să fi fost declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și precaritatea unei psihologii anacronice - „raționalistă, romantică și pozitivistă”. În contrast cu rigiditatea deterministă a scriiturii de tip mimetic, Proust introduce în literatura europeană, scrie P. în Noua structură..., onestitatea absolută a propriei conștiințe, înlocuind, prin cultivarea asociațiilor capricioase ale memoriei involuntare, omnisciența auctorială tradițională - ubicuă și falsificatoare - cu „autenticitatea halucinantă” a subiectivității și trăirii individuale. Neajunsurile, de extracție iluministă, ale abordării raționaliste fuseseră puse în discuție încă de Wilhelm Dilthey - amintit de eseist între exponenții de marcă ai „noii structuri” -, cel care
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cu deosebirea că, în vreme ce forța motrice a modernismului literar occidental este dedublarea autoreflexivă, manifestată ca distanțare și ironie, P. re-pornește, adamic, din momentul imediat anterior turnurii „greșite” adoptate de realism - de la romanul epistolar al secolului al XVIII-lea. Respingând principial omnisciența și obiectivismul, desfășurarea epică din Patul lui Procust este rezultatul unui subtil și spectaculos joc intelectual, în care alternarea vocilor narative - scrisorile doamnei T. / amintirile lui Fred Vasilescu, scrisorile lui Ladima / comentariile, zgomotoase ale Emiliei, interioare ale lui Fred, însoțite
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
doar opțiunea pentru o literatură de tip „homeric” și nu „biblic”, adică de tip esențial și nu existențial. În Ce se vede se regăsesc - ori poate se anticipează - procedee ale ultimului val al prozei moderne. După ce își pierduse de mult omnisciența, naratorul a ajuns să fie creația personajelor, care îl modifică mereu de-a lungul textului. Se multiplică unghiurile de vedere și se aglutinează timpii, cum remarca Mircea Zaciu. Treptat, prin reluări de fragmente și prin reflectare de sine, narațiunea se
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
-i îmbogăți cunoștințele și pentru a-i amplifica competența. Astfel, acesta poate evita ceea ce îl speria pe Eysenck: „în absența unui control care l-ar obliga să-și dea seama de numeroasele sale eșecuri, clinicianul va deveni din ce în ce mai convins de omnisciența sa și de îndemânarea sa cvasi divine”. Discuții Demersul diagnostic în terapiile cognitiv-comportamentale se bazează pe aceleași fundamente epistemologice ca și abordarea medicală și, la fel ca aceasta, este preocupat de validarea științifică a teoriilor, tratamentelor și efectelor acestora. Acesta
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sale morale? A afirma că raportarea la maiestatea legii morale pure îl strivește, și nu îl înalță pe om, este același lucru cu a spune că acea consțiință care separă realizările în cunoaștere ce sunt la îndemâna unei ființe sensibile la omnisciență nu ar stimula, ci ar paraliza aspirația ei de a cunoaște tot mai mult și tot mai bine. Kant privea progresele moralității atât în cazul indivizilor, cât și în cel al colectivităților, tot așa cum privea progresele cunoașterii omenești, adică drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cel mai adesea ireverențioasă, razzle-dazzle-ul lumii interlope și, mai ales, o sintaxă perfect controlată, fragmentată și strunită cu autoritate sunt atuuri la care Chandler n-a renunțat niciodată. Dacă Hammett a fost maestrul absolut al persoanei a treia (adică a omniscienței auctoriale ce controlează nu doar lumea exterioară, ci și interiorul, psihicul personajelor), Chandler riscă totul pe cartea autolimitării, presupusă de convențiile persoanei întâi. Parcurgând, cronologic, povestirile și apoi romanele lui Raymond Chandler, constați că toate aceste strategii nu provin din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
absolut toate golurile lăsate de o argumentație inabilă sau de o expresivitate scăpată de sub control. Dacă îndeplinește aceste condiții, scriitorul poate fi liniștit: nu l-a pierdut pe cititor și, în același timp, nu a cedat aproape nimic din atributele omniscienței conferite de rolul său tradițional. Frumoase enunțuri - numai că practica spune cu totul altceva. Și anume: Cel puțin o jumătate din romanele polițiste publicate violează această lege. Soluțiile lor nu numai că nu sunt inevitabile, dar sunt în mod evident
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
el, mai arogant”. Nota era evident de persiflare, dar nu neapărat de respingere totală. Vladimir Tismăneanu: Suntem amândoi oameni de litere și probabil că putem găsi diverse alte descrieri posibile ale unui comportament ce pare că vine dintr-o relativă omnisciență - dacă aceasta poate fi relativă. Este una dintre caracteristicile pe care Năstase (cel puțin ca apariție publică, mai puțin când vorbești cu el de aproape) le Împărtășește cu Petre Roman. Atât cât l-am cunoscut eu, Roman este și În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sale, Hank se ferea de atunci s-o mai ia pe drumul spre North Falls“. Credeam că înțeleg pentru ce paginile astea răsfoite de atâtea mâini puteau să placă, pentru ce toate acele lumi fictive din cărți plăceau. Pentru confortul omniscienței, pentru imaginea haosului învins, prins într-un bold, ca o insectă hidoasă, sub sticla unui colecționar. Mă gândeam la Vinner, dându-mi seama că nici măcar nu știam dacă, în cursul acelei conversații în ploaie, îi fusese frică, dacă se simțise
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cuprinde spaima și În același timp Își aduce aminte de ceva, Întrebându-se unde a mai auzit vocea aceea... Acum Fard Muhammad iese din spatele podiumului. Traversează scena și coboară la nivelul podelei. Se apropie de Desdemona, continuând să-și etaleze omnisciența. ― Mai are și acum bodega? Zilele Îi sunt numărate. Lefty ar trebui să găsească altceva de făcut. Cu melonul Înclinat Într-o parte, cu haina de la costum Încheiată Îngrijit până sus, cu fața umbrită, Mahdi se apropie de ea. Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]