499 matches
-
de economie politică, Editura Casei Școalelor, București, 1927, vol. I, p. 62. 22 Mises subliniază fragilitatea ființei umane în raport cu lupta pe care o duce: ,,Teoria economică analizează omul real, așa slab și supus erorii cum este și nu ființa ideală, omniscientă și perfectă, așa cum nu sunt decât zeii". Acțiunea umană. Un tratat de teorie economică, www.mises.ro, p. 77. 23 Nicolae Mărgineanu crede că: ,,Așadar stările de anxietate, marea nevroză modernă, nu sunt atât produsul unei frici morbide și dată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și naratologie. Deși autoarele clarifică elevilor sensurile termenilor, acest lucru nu e suficient pentru instaurarea lor ca discipline de drept ale liceului. Iată care sînt „conceptele operaționale” pe care le propun autoarele: dieceză, narator și naratar, extradiegetic, intradiegetic, homodiegetic, autodiegetic, omniscient, uniscient, colportor, secund, creditabil, exprimat, implicat, dramatizat, virtual, neimplicat, obiectiv, trădat, interesat; funcțiile personajelor sînt de acțiune, de interpretare, opționale, de reprezentare, completate după V. I. Propp cu toate cele 31 de funcții teoretizate de acesta (cf pag 19-209, apoi
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
care o interogau cunoșteau atât de bine mecanismele prin care să o intimideze, încât „jucam cum mi se dicta”, nereușind să opună nici un fel de rezistență. Amenințările vizau și autolegitimarea aparatului represiv de anchetă și tortură ca fiind omnipotent și omniscient (legendă pe care Securitatea o răspândise cu asupra de măsură în rândul populației): „Aici să povestești și despre țâța pe care ai supt-o de la mă-ta!”, îi spunea un anchetator victimei sale. Unii sunt amenințați că, o dată puși în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conceperii neființei este faptul că neființa nu este cunoscută. A fi capabil de existență înseamnă a putea fi cunoscut, iar a putea fi cunoscut înseamnă că e posibil să exiști. Prin urmare, neființa nu reprezintă o posibilitate. Nici măcar o ființă omniscientă nu ar putea verifica afirmația "Nimic nu există" deoarece această informație este falsificată de fiecare persoană care a existat sau care va exista. Toate aceste idei arată că o propoziție precum "Nimic nu există" este în mod necesar falsă 45
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în care logica poate fi folosită pentru a clarifica argumente. În ceea ce privește întrebarea dacă existența este sau nu o proprietate, evidența că ar fi apare mai mult ca o consecință a limbajului natural și gramatical. Putem să spunem că "Dumnezeu este omniscient" și în mod similar că "Dumnezeu există"; ambele enunțuri fac să predice proprietăți: omnisciența și existența. Noua logică propusă de Frege înlătură gramatica din postura de ghid pentru analiza unor expuneri. Prin analiza introdusă de logica lui Frege existența nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
să nu reușească să fie exemplificată. Și dacă E* este exemplificată, atunci, (8) Există o ființă care are perfecțiunea maximă în orice lume. Revenind la semnificația stabilită pentru perfecțiunea maximă, înseamnă că există în mod actual o ființă care este omniscientă, omnipotentă și perfectă din punct de vedere moral și, mai mult decât atât, aceasta există și are aceste proprietăți în orice lume posibilă. Această ființă este Dumnezeu 322. Am urmărit îndeaproape argumentul în forma pe care o prezintă Plantinga nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lumile posibile 324. Iată cum arată argumentul lui Plantinga într-o variantă prescurtată, care pune în evidență rolul axiomei S5: 1. Prin definiție ființa care are mărimea maximă este una care există în mod necesar și este în mod necesar omniscientă, omnipotentă și perfect morală (premisă). 2. Este posibil ca ființa care are mărimea maximă să existe (premisă). 3. Deci, este posibil să fie necesar adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care există în mod necesar și este în mod necesar omniscientă, omnipotentă și perfect morală (premisă). 2. Este posibil ca ființa care are mărimea maximă să existe (premisă). 3. Deci, este posibil să fie necesar adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4. Deci este necesar adevărat ca o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală să existe (din 3 și din Axioma S5) 5. Deci, o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
posibil ca ființa care are mărimea maximă să existe (premisă). 3. Deci, este posibil să fie necesar adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4. Deci este necesar adevărat ca o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală să existe (din 3 și din Axioma S5) 5. Deci, o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală există (din 4 și din faptul că propozițiile necesar adevărate sunt adevărate)325. Practic, axioma S5 din logica modală
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4. Deci este necesar adevărat ca o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală să existe (din 3 și din Axioma S5) 5. Deci, o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală există (din 4 și din faptul că propozițiile necesar adevărate sunt adevărate)325. Practic, axioma S5 din logica modală susține că dacă o propoziție este posibil necesară, atunci aceasta este necesară. Observăm că argumentul lui Plantinga
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Pentru a înțelege mai bine această critică va trebui să urmărim reformularea de către Himma a argumentului lui Plantinga. După acesta, argumentul modal propus de Plantinga se realizează în felul următor: considerăm că o entitate posedă mărime maximă dacă este omnipotentă, omniscientă sau moral perfectă, apoi că această entitate posedă cu adevărat mărime maximă dacă o posedă în orice lume posibilă. Astfel avem următorul argument: 1. Există o lume posibilă în care există o entitate care posedă mărime maximă. 2. Deci, Există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nici o altă lume. Pentru toate aceste cazuri pot fi construite argumente cu aceeași formă precum argumentul lui Plantinga. Se poate construi de asemenea un argument pentru existența diavolului. În acest caz x poate fi considerat diavolul dacă x este omnipotent, omniscient și perfect rău și că x este diavolul maximal dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și perfect rău în toate lumile. Mai mult, se poate afirma că o ființă este rea în gradul "r" dacă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
construi de asemenea un argument pentru existența diavolului. În acest caz x poate fi considerat diavolul dacă x este omnipotent, omniscient și perfect rău și că x este diavolul maximal dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și perfect rău în toate lumile. Mai mult, se poate afirma că o ființă este rea în gradul "r" dacă se află poziționată la o distanță de "r procente" între perfect rău și perfect bun. De aici, se poate spune
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
r" dacă se află poziționată la o distanță de "r procente" între perfect rău și perfect bun. De aici, se poate spune că x este "maximal rău în gradul r" dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și rău în gradul r în toate lumile 335. Plantinga însuși admite că sunt multe paralele care se pot face cu argumentul său original. Totuși, există o problemă cu concluzia că există ființe rele în mod maximal de gradul "r
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sau Charles Hartshorne. În teismul clasic, Dumnezeu apare descris în termeni absoluți în ceea ce privește calitățile sale precum omnisciența sau omnipotența, și nu se poate schimba pentru că schimbarea ar anula perfecțiunea ființei divine. Dumnezeu a creat lumea ex nihilo, este omnipotent și omniscient. Pentru teismul procesual, indivizii sunt și trebuie considerați, la fel ca Dumnezeu, creatori ai realității înconjurătoare. Prin această perspectivă încearcă să se reducă prăpastia creată în cadrul teismului clasic între Dumnezeu și lume: Dumnezeu este creatorul, iar lumea este creată, Dumnezeu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este infinită în două sensuri: în ceea ce privește actualitățile trecute și în ceea ce privește posibilitățile 361. În lucrarea Man Vision of God, Hartshorne afirma: "Omnisciența nu implică o cunoaștere în afara timpului. Se poate vorbi de un eveniment viitor chiar și în cazul unei ființe omnisciente. Când un eveniment viitor are loc, o astfel de minte atotcunoscătoare va cunoaște ceva mai mult decât a cunoscut înainte, dar în fiecare moment ea va cunoaște tot ceea ce e de cunoscut deși în viitor există alte evenimente pe care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
toată realitatea, iar a-l cunoaște pe Dumnezeu implică de fapt, cunoașterea a tot ceea ce poate fi cunoscut iar acest lucru nu poate fi realizat de către un individ oarecare, ci numai de către ființa perfectă. Este posibil că concepem o ființă omniscientă care se schimbă o astfel de ființă va știi întotdeauna mai mult într-un moment viitor decât a știut în trecut. Se poate vorbi de cunoaștere adevărată în cadrul teismului neoclasic doar printr-o corespondență cu realitatea, iar a cunoaște lucruri
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de a sprijini argumentul ontologic: argumentul cosmologic ne ajută să vedem că ființa absolută poate fi concepută, argumentul moral ne ajută să vedem absurditatea implicată în enunțul "Dumnezeu există", iar celelalte argumente încearcă să arate că Dumnezeu este omnipotent și omniscient. Este un punct comun în rândul filosofilor că argumentul ontologic reformulat din perspectiva logicii modale este un argument valid. Sunt criticate premisele care stau la baza acestui argument, adevărul acestor premise. Luat independent, argumentul ontologic nu este suficient pentru a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pe un homuncul), acest lucru s-a petrecut mai cu seamă prin intermediul obedienței rezultate din reacțiile pavloviene pe care s-a scontat: românii fuseseră supuși prin diferite mecanisme ale fricii, un rol aparte avându-l Securitatea ca instituție omnipotentă și omniscientă (automitizată și răspândindu-și propagandistic mitul confecționat). În ultima etapă a comunismului ceaușist, dar și Înainte (adică În perioada 1977-1989), Încercarea de „spălare a creierului” a fost aplicată asupra opozanților (deținuți de conștiință) izolați În aziluri psihiatrice (drogați farmaceutic, tratați
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scena generică corespunzătoare genului de discurs). Însă există și o altă scenă, scenografia, prin care opera își definește ea însăși situația de comunicare al cărei produs se pretinde a fi: în romanul lui Balzac, scenografia este cea a unui narator omniscient și invizibil care se adresează unui cititor contemporan înzestrat cu o anumită cunoaștere a lumii. Această scenografie nu este doar un cadru, un decor, ca și cum povestea spusă s-ar derula într-un spațiu deja construit și de sine stătător; de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
viziune", "perspectivă"), temă aflată de multă vreme în centrul preocupărilor pe care le au teoreticienii tehnicilor narative. Astfel, mult timp a fost acceptată clasificarea lui G. Genette, care distinge trei tipuri: non-focalizarea sau focalizarea zero: ar fi cea a romancierului omniscient, care nu are propriu-zis un punct de vedere; focalizarea internă, care prezintă situațiile prin conștiința unui personaj; focalizarea externă, care descrie din exterior un personaj la conștiința căruia nu avem acces. Însă caracterul deictic sau non-deictic al elementelor localizatoare ține
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
diferențiere mai realistă, punând în opoziție doar două tipuri de focalizare, pe care el preferă să le numească două tipuri de puncte de vedere: cel al personajului și cel al naratorului. Acesta din urmă are astfel două statuturi: este responsabilul omniscient al firului narativ, însă poate fi și sursa percepțiilor și a aprecierilor subiective. Să analizăm următorul început de roman: În realitate, trebuia să fii un original precum acest minunat doctor Cézambre ca să revii de acolo atât de nonșalant, la pas
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o întâmplare povestită de un romancier, am citi opiniile unui martor, care de altfel nu ar părea firești; adverbul involuntar devine nepotrivit, asociat cu perfectul compus: cum ar putea ști un martor că acest gest era involuntar ? Iată privilegiul autorului omniscient. Din acest punct de vedere, forța stilistică pe care o are Camus în Străinul este cu atât mai pregnantă. Preferând perfectul compus în loc de perfectul simplu, acest roman nu prezintă evenimentele ca pe actele unui personaj, integrate într-o înlănțuire de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de altele, cu toate că erau înconjurate de un zid și un șanț comun 130. Descrierea este aici "naturalizată" prin deplasarea eroului, a cărui privire organizează spectacolul. În ciuda existenței punctului de vedere al acestui personaj, textul rămâne de fapt controlat de naratorul omniscient, care furnizează informațiile. Eroul pare mai degrabă a citi un plan decât a face un drum; periplul său nu servește decât la a face mai "digerabilă" transmiterea de informații. Această tendință de integrare a descrierilor în intrigă este uneori contrabalansată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]