498 matches
-
lăsat pradă întrebărilor și îndoielilor lui. Uitatul Aldous Huxley este unul din primii care au făcut un pas mai departe peste subiectivarea viziunii din romanul pe care eu l-am botezat ionic și care a interiorizat și a limitat perspectiva omniscientă și obiectivă de dinainte. Ian McEwan profită din plin de șansa de a scrie povestea soților Bernard și June din unghiul de vedere al fiecăruia, ca și din acela al naratorului, inevitabil, diferit, fără să aibă, ca autor, pretenția unei
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
literară. Revenirea în cele din urmă la realitate înlocuiește iluzia prefabricată cu valoarea umană autentică, prietenia și toleranța din relația eului cu celălalt. Romanul Juegos de la edad tardía, scris spre sfîrșitul secolului XX, la persoana a treia, de un narator omniscient, conținea în finalul său deschis vibrația unei note optimiste, izvorîte din depășirea solitudinii prin solidaritatea umană din tandemul Olías-Gil construit pe palimpsestul Don Quijote-Sancho Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
solidaritatea umană din tandemul Olías-Gil construit pe palimpsestul Don Quijote-Sancho Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar naratorul omniscient e absent. Ca în narațiunile picarești, condiția umilă și solitudinea îi impun protagonistului asumarea funcției de narator, iar pseudoautobiografismul reclamă introducerea unui naratar intratextual misterios și tăcut (aici o variantă feminină a lui Domnia Voastră din Lazarillo de Tormes, în care
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
acelorași întrebări. Volumul e un catalog de teme cu virtuți filozofice. De pildă, afli că, pentru spiritul uman, noutatea absolută trece neobservată, având nevoie de o latură de vechime previzibilă, că prea multă memorie dăunează creației, blocând libertatea izbucnirii spontane (omniscienții sunt în genere sterili), că uitarea e corespondentul biologic al mântuirii, că opusul inteligenței nu e prostia ci naivitatea, că iubirea e salutară prin caracterul ei sacrificial, sau că, în fine, deznădejdea nu e lipsa speranței, ci învârtoșarea ei în
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
al fabricii fără știința lui etc. Nu trebuie omis faptul că A. Yehoshua are grijă, în ciuda situațiilor cvasimacabre, să nu cadă nici măcar o clipă în melodramă ieftină. Dintre strategiile narative ale autorului israelian amintim tehnica alternanței clasicului expozeu al autorului omniscient cu jurnalul diverșilor subiecți la persoana întâi, precum și o extraordinară forță a detaliilor realiste: a se vedea descrierea buncărului antiatomic sau episodul otrăvirii aproape letale a eroului nostru cu un fel de fiertură (de ciuperci?), cumpărată de la niște negustorese ambulante
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
romanului este că în anumite locuri vocea povestitorului este înlocuită de un glas rece, tăios, de istoric (biografia autorului își spune cuvântul în acest caz). Autorul alternează căldura și patimile personajelor cu discursul distant și aseptic al unei instanțe naratoriale omnisciente care relatează întâmplă rile cu o detașare suverană. Există o anumită ruptură narativă care pentru unii s-ar putea dovedi un contrapunct fericit, iar pentru alții o găselniță ușor obositoare. Trebuie salutată însă aici traducă- toarea, Ligia Caranfil, care a
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
Acum realizăm că, în construcția multietajată a comediei, termenii de real și fictiv sunt relativi; ca ipoteză absolut abstractă, întreaga construcție se sprijină pe un nivel adânc sau depărtat, care poate fi realitatea comună, de substrat, a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat și el, cel puțin ipotetic, la maximum. Ar fi un prim și îndepărtat nivel 0, pentru că, în realitatea concretă a textului dramaturgic, mai putem identifica un nivel 0 al concretului scenic
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
de cititorul de rând. Adică un interval în care esteticul și succesul să fi coincis aproape total. Modernismul a apărut și ca o reacție la acest univers parcă prea bine organizat. Fragmentarea, multiplicarea punctelor de vedere, renunțarea la prestigiul autorului omniscient au anulat - probabil pentru totdeauna - câteva din însemnele distinctive ale literaturii mimetic-realiste. Deși lumea vrea în continuare „povești”, ele trebuie ambalate cu totul altfel decât o făceau Dickens, Thackeray, Dumas, Hugo și contemporanii lor. Astăzi, un roman e musai să
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
Eugen Ionescu la un loc. Să mor io dacă nu-i așa”. Sau: „Feng-shui, feng-shui, ești nițel cam șui, tovarășe poet Pulică!, îl puse la punct Cîrmaciul. (...) Bine ai spus, mînca-ți-aș fuduliile pe grătar!”. Demonstrativ pînă la tezism, kitschosul narator omniscient comite, apoi, eroarea de a împacheta o compoziție abracadabrantă, alterată de trivialitatea șarjată a stilului, în hîrtia de ziar a unor cogitații pamfletare de rutină despre natura regimului și a manifestărilor sale: „Iată, spunea printre rînduri vocea de buhai a
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
al altor actanți, iar forța de radiografiere a gândurilor pe care o vădește prozatorul german este excepțională. Astfel asistăm la spectacolul încleștării unor minți, vedem sforile din spatele convențiilor sociale, minciunile nevinovate, frustrările ascunse sub preș, tensiunile pe care un narator omniscient nu ar fi capabil să le facă să transpară. Deși la prima vedere Eugen Ruge pare să condamne rând pe rând fiecare formă de orânduire socială, fascism, comunism, capitalism, arătând cum cei care trăiesc aceste sisteme sfârșesc prin a eșua
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
se stabilește între timpul interior, subiectiv și cel istoric, obiectiv. Din punctul de vedere al tehnicii narative folosite, romanele sale se constituie ca niște cronici care consemnează evenimentele atât prin intermediul vocilor din text, ale personajelor, cât și prin intervenția naratorului omniscient: cronica se scrie singură, evenimentele se produc dincolo de voința subiectivității, iar personajul este prins în acest vârtej al istoriei. Secvența care deschide textul Galeriei plasează timpul narațiunii pe dimensiunea coordonatei istorice: „Prin anii cincizeci, Chiril începuse să se refere din ce în ce mai
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
secolului al XIX-lea) între doi dintre protagoniștii poveștii - Pip și Jaggers. Dacă Pip, ca narator, se zbate acolo, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează întro obiectivitate sarcastică. Pip „narează” iluzii, în vreme ce Jaggers „studiază” realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest roman, o veritabilă poetică implicită a
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind „invenția” exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații. David Copperfield, o altă capodoperă a subtilităților metatextuale, este cel de-al optulea roman publicat de Charles Dickens și a apărut în folieton (între 1849 și 1850
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
răul există nu fiindcă ar veni de la diavol, ci fiindcă tocmai făptura omenească pervertită de regimul totalitar conține germenele răului, care poate spori prin delațiune, fanatism, dogmatism etc. Mitologiei negre comuniste care construise în mentalul colectiv imaginea comisarilor omnipotenți și omniscienți, proiectați ca niște dumnezei pedepsitori, Mihail Bulgakov le opune o altă mitologie, aceea a diavolilor hâtri, dar cu simț etic (magicieni, hipnotizatori, agenți paranormali sau chiar gansteri cum îi proiectează făpturile umane ori Puterea sovietică). Iar rolul acestor diavoli este
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
comune: 1) preferința pentru narațiunea lineară, derivată din concepția clasică asupra timpului obiectiv, ireversibil și fără subiectivitate psihologică; 2) construirea personajului pe axul esențial al voinței și integrarea unui caracter într-un context funciarmente social; 3) fundamentarea unei viziuni epice omnisciente, demiurgice, bazate pe obiectivitatea reflectării. Pentru fiecare dintre prozatorii realiști, la modul clasic, din secolul XX, opțiunea pentru un astfel de program își are o motivare personală, alta decât respectarea unor convenții. De unde derivă această asumare exclusivă a unei retorici
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
trei este, asemenea romanelor echenoziene, ,o satiră a singurătății moderne" (Patrick Lapeyre). Dar lucrurile nu rămîn aici. La Patrick Lapeyre, interesul pentru intertextualitate, viu în literatura echenoziană, se reduce; de asemenea, abordarea behavioristă, ,obiectivă", face loc perspectivei psihologizante, chiar dacă naratorul omniscient nu se întinde niciodată prea mult la vorbă: ,Ludo deschide robinetul și rămîne un moment așezat pe marginea căzii privind apa cum curge. ș?ț Ar fi de ajuns să debranșeze telefonul, să nu mai comunice cu nimeni pentru a
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
dar, în rest, nici o afirmație. Cum se face? Simplu, fiecare paragraf (frază, propoziție) se termină, invariabil, cu virgulă. Mărturisesc, curiozitatea m-a împins să ,dau", înainte de vreme, la sfîrșit și da, romanul se termină cu virgulă. Ziceam că naratorul e omniscient, statut greu de contestat cîtă vreme îi vede pe toți, stă călare pe două trenuri - ,grosul" acțiunii se împarte între niște compartimente de rapid și altele de accelerat, curse despărțite de 28 de minute - mai și povestește ce se-ntîmplă prin
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
străbătut, visul, faimosul vis american i se va părea atât de tangibil, încât nu-i va veni să creadă că nu l-ar putea atinge dacă și-ar întinde brațul. Cu atât mai puțin își va dori atunci ca naratorul omniscient să-l prevină că „visul rămăsese mult în urmă, undeva departe, în întunecimea imensă de dincolo de oraș, unde câmpiile necunoscute ale acestei țări nesfârșite se întindeau sub cerul nopții »...
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
considerați drept pontifii doctrinei privitoare la interpretare. Nu lipsesc exemplele de exces exegetic, scolastica medievală fiind terenul predilect, de unde Gherghel își alege cazuistica abuzurilor explicative. De exemplu, o întrebare cu care teologii și-au schingiuit mințile a fost: „Dumnezeu, fiind omniscient, știe tot. Poate oare să știe mai mult decît știe?“ Și a doua: „cîți îngeri pot dansa pe vîrful unui ac?“ Asupra celei din urmă Bonaventura, Toma d’Aquino și Duns Scotus s-au aplecat cu zel speculativ, găsind următoarea
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
-și neliniștesc cititorii, tragedii neasumate. Și toate astea doar printr-un control excelent al stilului indirect liber, pe care Aldulescu îl amplifică și-l deturnează după caz. Se pliază pe vocile alunecoase ale unor personaje și mai alunecoase. Nu e omniscient, e numai matur. Are, adică, în plus experiența trecerii timpului și controlul fără cusur al limbajului. Există, în finalul capitolului al douăzecilea, un pasaj care ar suna intolerabil dacă ruptura dintre "omul nou" și vocea povestitorului n-ar fi categorică
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
Suedeză nu i l-a acordat dintr-un motiv puțin plauzibil fiind așa-zisa simpatie a lui Borges pentru dictatorul Juan Peron. Dar cel mai bun argument îl aduce chiar scriitorul în motivația acestui demers: “Datoria mea de autor aparent omniscient și omniprezent a fost să obțin prin limbaj ca interlocutorii și actorii (Jorge Luis Borges => Jorge și Petre Isachi => Pedro) acestei intruziuni în labirintul Operei borgesiene să fie îndeajuns de diferiți (nu total, diferiți!) pentru a fi doi (sau mai
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
asta acțiunea e plasată noaptea și se spune că “te trezești din somn”. Nimic, nu și nu, “răspunsul e ușa”. Le-am mai explicat și că enunțul este făcut din perspectiva celui care a setat problema (să-l numim “narator omniscient”) și nu din aceea a personajului. Nțțț, “ghicitoarea e ilogică (sau ambiguă) și răspunsul e ușa”. Pentru că, de fapt, ei nu voiau să se joace, ci voiau să aibă dreptate, cu prețul de a-mi ucide mie toți neuronii. Le-
Girafe, oameni cu chef de joacă și analiști de ghicitori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19130_a_20455]
-
tren, până a-nceput nebunia, ce-nseamnă “ Nu”-ul acela care a făcut ca dragostea să nu mai conteze, ce li se întâmplă acestor tineri... Care e povestea lor, de fapt? Tot frământându-mă așa, invidios pe aroganța tuturor naratorilor omniscienți cu care m-am întâlnit vreodată, am adormit. Când m-am trezit, dormeau ei. Îmbrățișați într-un fel contorsionat și din nou îndrăgostiți. Ea, abandonată lui, cu picioarele adunate pe banchetă, învelite cu o haină, și cu o mână la
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
totdeauna, cufundați în negura veșniciei. Eric îi promisese că dragostea lor va dăinui dincolo de moarte. Dincolo de orice. Dincolo de toți cei ce îi prigoniseră în acea viață. (...) Muri.” Pe de altă parte, stilul minuțios dar accesibil, realizarea romanului dintr-o perspectivă omniscientă și omniprezentă, utilizarea unor tehnici narative complexe, retrospecția și inserțiile temporale, dinamismul acțiunii, trădează nu doar talentul incontestabil al lui Viorel Trandafir, ci și o deschidere a autorului spre teoria scrierilor narative. Trecerea concisă de la o scenă narativă la alta
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
surprinde prin maturitatea concepției, prin siguranța, de obicei specifică unui scriitor versat, cu care autoarea își înalță edificiul epic, prin complexitatea investigării și analizei detaliate a vieții interioare a personajelor. Proza romancierei, este de tip obiectiv, relatarea decurge linear, naratorul, omniscient, are o largă perspectivă asupra lumii, în care integrează un personaj central puternic reliefat și individualizat.Cu noul roman, „Apa” (Editura Mirton, Timișoara, 2016, prefață de Eugen Dorcescu)), perspectiva ... ROMAN ȘI BOLOGAPrin anii ’50 - ’60 ai secolului revolut, doi faimoși
DAN FLORIŢA SERACIN [Corola-blog/BlogPost/383146_a_384475]