392 matches
-
cromozomului 5(-5/5q-) (-5=monosomie a cromozomului 5, 5q- = deleția brațului lung al cromozomului 5) și a cromozomului 7(-7/q7-) precum și a cromozomului 17(-17) în asemenea modificări de cariotip, care apar la interferența cu factori mezologici clastogeni / oncogeni. Este interesant de constatat că în modelele experimentale chimice, inductoare de tumori la animale, realizate pentru prima dată de către grupul lui Levan, începând cu anul 1968, cromozomul 15 de șoarece este cel mai frecvent implicat în trisomii și translocații, dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu ca rezultat al mutațiilor genice, ci prin creșterea expresiei genice datorită recombinării protooncogenelor cu secvențe reglatoare anormale. Activarea altor protooncogene se realizează prin deleția secvențelor codificatoare 5’ ale lor, ceea ce conduce la geneza de protooncogene trunchiate, care devin astfel oncogene celulare active, exprimate ca proteine fuzionate, recombinante. Delețiile amino-terminale par să îndepărteze un domeniu reglator din proteina normală codificată de protooncogenă, ceea ce conduce la o activitate constitutivă dereglată a produsului protooncogenei, devenită astfel oncogenă celulară. Analizele transferului de gene au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transplant, supuși imunosupresiei. Imunosupresia prelungită peste 20 de ani este asociată cu creșterea incidenței tumorilor de origine virală, în timp ce incidența celorlalte categorii de tumori crește foarte puțin. Dovezile clinice sugerează că răspunsul imun este orientat predominant față de infecția cu virusuri oncogene și neoncogene, iar rata apariției altor tumori este relativ nemodificată. Aceasta arată indirect faptul că supravegherea antitumorală este relativ ineficientă. Datele experimentale sprijină ideea că supravegherea imună este orientată, în primul rând, față de virusuri oncogene ADN și nu față de oncornavirusuri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
predominant față de infecția cu virusuri oncogene și neoncogene, iar rata apariției altor tumori este relativ nemodificată. Aceasta arată indirect faptul că supravegherea antitumorală este relativ ineficientă. Datele experimentale sprijină ideea că supravegherea imună este orientată, în primul rând, față de virusuri oncogene ADN și nu față de oncornavirusuri sau față de tumorile induse de agenți chimici; - celulele metastazice sunt comune la pacienții cu cancer, dar frecvența implantării lor și creșterea tumorilor secundare este mică. 29.2. EFECTORII RĂSPUNSULUI IMUN ANTITUMORAL Multe antigene tumorale stimulează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
IMUN ANTITUMORAL Multe antigene tumorale stimulează răspunsul imun la animalele de experiență și pot induce o stare de rezistență antitumorală față de celulele maligne transplantate. Răspunsul imun antitumoral are o eficiență foarte variabilă, în funcție de natura antigenelor. Astfel, antigenele induse de virusurile oncogene sau cele ale tumorilor induse de radiațiile UV sunt foarte imunogene și stimulează răspunsul imun protector, iar antigenele de transplant ale tumorilor induse chimic sunt slabe imunogene. Tumorile care apar spontan la animale și la om sunt puțin antigenice și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cuprins și genele pentru proteinele env și rev, de la HIV-1 IIIB (HIV env/rev). S-a observat sinteza proteinelor specifice HIV-1, în celule murine, de primate și în celule umane, în cultură. Vaccinurile ADN sunt utilizate pentru imunizarea față de virusul oncogen tip 1 al leucemiei umane cu celule T (ATL) (Agadjanyan și colab., 1998). HTLV-1 are un genom mai simplu decât al lui HIV-1 (fig. 32.3), fiind incriminant în nenumărate alte dereglări autoimune (artrita reumatoidă), având și un efect accelerator
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
țintite, a terapiei inhibitorilor kinazelor în oncologie, evidențiind necesitatea cunoașterii bazelor moleculare ale tumorigenezei și corelativ cu aceasta, necesitatea analizei moleculare a țesuturilor tumorale în practica clinică. Încă din ultimele decenii ale secolului XX, s-a descoperit faptul că virusurile oncogene animale codifică pentru tirozinkinaze și s-a întrezărit posibilitatea unei terapeutici țintite spre acest grup de enzime esențiale în inițierea și promovarea dezvotării tumorale. La început au fost efectuate experiențe în culturi de celule și de țesuturi in vitro prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inițieze tumorigeneza. În țesuturile plantelor infectate ar fi putut exista trei populații potențiale de ARNm iaaM / ipt: transcripte autocomplementare derivate din constructe integrate silențiatoare de oncogene (prezente numai în plantele transgenice), transcripte produse în A. tumefaciens vizibile prin expresia regiunii oncogene a plasmidului Ti (produse la un nivel foarte scăzut) și transcripte produse în plantă din T-ADN integrat (Gelvin și colab., 1981). Escobar și colaboratorii (2001) au pus la punct o strategie de silențiere oncogenică în tumorigeneza indusă de A
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
plasmidă este purtătoare și a altor gene care controlează diferite funcții fenotipice. Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale au un metabolism diferit de al plantei gazdă, prezentând o dublă autonomie de creștere în raport cu bacteria incitantă (procesul oncogen continuă și după dispariția bacteriei) și în raport cu planta gazdă, fiind "scăpate" de sub controlul acesteia. Tumorogeneza este dependentă și de alți factori ca specia, gazda, vârsta plantei și condițiile climatice. Temperatura optimă pentru patogen este de 22-30oC, iar umiditatea de 80
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
peptide vor fi recunoscute de către clone de limfocite cu receptori TCR specifici, cu eliminarea consecutivă a celulelor canceroase ca urmare a unui răspuns imun specific. Dintr-o multitudine de motive, uneori răspunsurile imune T celulare stimulate de către aceste complexe HLA-peptid oncogen nu sunt suficient de puternice pentru a determina eliminarea celulelor maligne, cu proliferarea consecutivă a acestora și evoluția spre boală canceroasă constituită. Una din explicațiile ineficienței răspunsului imun îndreptat împotriva antigenelor tumorale este faptul că celulelor canceroase au tendința de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
legată de infecția cu Helicobacter pylori, existând dovezi sigure asupra riscului de apariție a cancerului gastric, considerat ca un factor carcinogen de prim ordin. Inflamațiile cronice ale țesuturilor favorizează leziunile epiteliale și proliferarea celulelor stem, la nivelul cărora apar mutații oncogene, induse de radicalii liberi. Riscul de carcinom gastric crește În cazul folosirii unei terapii antiacide pe termen lung, care este recomandat greșit la pacienții cu reflux gastroesofagian. Faza de cancerizare are o frecvență mai rară În România comparativ cu alte
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
celulele canceroase dar și între acestea și celulele normale, după un model paracrin, alături de citokine, chemokine, factori de creștere sau alți mediatori [176]. În CHC s-a evidențiat o disrupție a profilului miR, unele molecule fiind supraexprimate, indicând rolul lor oncogen, de accelerare a dezvoltării CHC (let-7, miR-101, miR-122), altele subreglate, sugerând rolul lor că supresor tumoral (miR-221/222) [177]. Posibilitatea evidențierii unui profil distinct tisular și circulant în CHC a condus la identificarea unor adevărate „semnături miR”, care au valoare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
proliferarea celulară. In prezent sunt acceptate două famili distincte de PTK. Familia arhetipală este înrudită cu proteina Src, o TK inițial identificată ca proteina transformatoare din virusul sarcomului Rous, izoforma din celula eucariotă fiind numită c-Src. De altfel numeroase proto oncogene au fost identificate ca proteine retrovirale. Cealaltă familie este înrudită cu kinaza Janus (Jak). Majoritatea proteinelor din familiile de tirozin-kinaze non-receptor sunt cuplate cu receptori celulari care nu prezintă activitate enzimatică proprie, cum ar fi receptorii pentru citokine, glicoproteinele limfocitare
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
legată de infecția cu Helicobacter pylori, existând dovezi sigure asupra riscului de apariție a cancerului gastric, considerat ca un factor carcinogen de prim ordin. Inflamațiile cronice ale țesuturilor favorizează leziunile epiteliale și proliferarea celulelor stem, la nivelul cărora apar mutații oncogene, induse de radicalii liberi. Riscul de carcinom gastric crește În cazul folosirii unei terapii antiacide pe termen lung, care este recomandat greșit la pacienții cu reflux gastroesofagian. Faza de cancerizare are o frecvență mai rară În România comparativ cu alte
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
B, Iannettoni MD. Transhiatal esophagectomy: clinical experience and refinements. Ann Surg 1999;230:392. 48. Patti M. esophageal cancer. emedicine.co. 2002; 741. 49. Polkowski W, van Sandick JW, Offerhaus GJ, et al. Prognostic value of Lauren classification and c-erbB-2 oncogene overexpression in adenocarcinoma of the esophagus and gastroesophageal junction. Ann Surg Oncol 1999;6:290. 203 50. Rankin SC, Taylor H, Cook GJ, Mason R. Computed tomography and positron emission tomography in the pre-operative staging of oesophageal carcinoma. Clin Radiol
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
care evoluează în trepte, care conduce în final, la transformarea malignă a epiteliului biliar, un rol major revenind proceselor inflamatoare cronice și celor colestatice [1]. Epiteliul biliar care se transformă malign este expus la o multitudine de substanțe cu potențial oncogen, având în vedere că sistemul hepatobiliar reprezintă calea majoră de metabolism și excretie a unei game largi de factori endogeni și exogeni. CC reprezintă unul dintre exemplele cele mai convingătoare ale interacțiunii dintre factorii de mediu și cei genetici. În
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
sau alți factori care conțin agenți carcinogeni: compuși nitrozo, micotoxine, hidrocarburi aromatice heterociclice, amine heterociclice [2, 3]. Variabilitatea individuală, etnică și distribuția geografică diferită a CC poate fi explicată nu numai prin expunerea la factori de mediu diferiți, cu potențial oncogen variat, dar de asemenea prin susceptibilitatea individuală care se datorează unor variante genetice, cele mai multe fiind polimorfismele mononucleotidice (SNP - single nucleotide polymorphism). Aceasta explică nu numai susceptibilitatea pentru un anumit fenotip canceros, dar și particularitățile de evoluție ale bolii și răspunsul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
este realizată astfel un numai prin citokine, chemochine, factori de creștere și alte proteine, dar și prin moleculele de micro ARN [62]. În cancer, expresia miARN circulant este profund dereglată, miARN fiind implicat în tumorigeneză prin modularea directă a căilor oncogene sau supresoare implicate în dezvoltarea cancerului [62, 63]. S-au identificat profile distincte ale expresiei miARN pentru diferite localizări ale cancerului: pulmonar, colorectal,ovarian, pancreatic. În CC s-a evidențiat un profil sugestiv în bilă. Prin tehnici analitice s-au
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
nivel celular și molecular pe care acești „agenți cauzali“ îl produc. Studiul precar (aproximativ până către 1975) al tulburărilor produse în procesul atât de complex al multiplicării celulare și neglijarea urmăririi ulterioare a clonelor celulare transformate sub influența diverșilor factori oncogeni, a constituit o frână în rezolvarea unor chestiuni prioritare ale profilaxiei și tratamentului bolii canceroase. c) AL TREILEA orizont, făcut vizibil abia după 1980, a fost posibil să apară numai după ce unilateralitatea și fetișizarea cauzei au fost dărâmate. S-a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
glandele salivare care prezintă un model natural de benzi și interbenzi, generat de organizarea cromatinei, a permis întocmirea primelor hărți genetice ale cromozomilor Drosophilei de către Calvin Bridges. Mutațiile, atât de des întâlnite și în procesele de transformare carcinogenă cu virusuri oncogene, au constituit o preocupare prioritară a cercetătorilor echipei de la Columbia University condusă de Th. H. Morgan. Respectiva echipă a reușit mai întâi să demonstreze că genele sunt purtate de cromozomi, iar aceștia reprezintă baza mecanismului de transmitere ereditară. Morgan a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și în studiile de carcinogeneză infecțioasă. 1.2.3. Teoria etiologiei infecțioase a neoplaziilor După acest mic elogiu al împăcării ideatice definitive între teoriile umorale și cele celulare ale carcinogenezei, e timpul să stabilim care este ponderea infecției cu virusuri oncogene în acest proces. Ideea naturii contagioase a cancerelor își are rădăcinile în unele bacterii și constatări empirice și relatări anecdotice despre familii de canceroși, incidența „cancerului în doi“ afectând cupluri maritale, aparenta trecere a cancerului de la mamă la copil sau
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de înțelegere privind aspectele și mecanismele carcinogenezei virale la specia umană. Descrisă în premieră de medicul veterinar maghiar József Marek în 1907,14 această boală a găinilor este cronologic prima entitate clinică infecțioasă cunoscută ca fiind produsă de un virus oncogen (Gallid herpesvirus 2). De precizat însă că atunci, în 1907, au fost descrise doar manifestările clinice (tulburările oculare și neuronale), etiologia virală fiind evidențiată de Pappenheiner și colab. în 1928 (apud L. N. Payne 15). Vlăstar al unei familii de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
deschis, iar intențiile spe cia liștilor s-au îndreptat către vac cinul Epstein-Barr. Premiza este că atât alfa herpesvirusul bolii Marek cât și gamma herpesvirusul EB, prezintă asemănări în comportamentul lor patogen, ambele fiind limfotrope. Apartenența la familia herpes virusurilor oncogene a virusului bolii lui Marek (MDV) a fost dovedită ulterior și prin studii electronooptice (fig. 1-47). Un an memorabil din istoria virusologiei oncologice este 1911. În acest an, medicul american Peyton Rous de la Rockefeller University, NY, reușea să transmită prin intermediul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Apoi, cantități foarte mici din filtratul acelular erau inoculate în mușchii pectorali ai unor găini indemne. În câteva săptămâni, la locul de inoculare apărea și se dezvolta respectivul sarcom (sarcom cu celule scuamoase identic ca morfologie cu tumora originară). Efectul oncogen al transplantelor acelulare rămânea constant pozitiv și în numeroasele presaje ulterioare. Era clar că sarcomul găinii era provocat de un agent infecțios ultrafiltrabil (cunoscut astăzi sub numele de Rous Sarcoma Virus - RSV, un ARN-virus din grupul retrovirusurilor). Peyton Rous, căruia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cunoașterii și enzima catalizatoare a procesului, reverstranscriptaza (ADN polimeraza-ARN dependentă), prezentă în particulele virale purificate. Atât H. Temin cât și D. Baltimore au arătat că pentru a înscrie în molecula de ADN mesajul adus de un ARN (in spe mesajul oncogen al virusului Rous, deci al unui retrovirus), revers transcriptoza utilizează un ARN monocatenar-matrice pentru a reuși să insereze respectivul mesaj în structura ADN-ului celulei victimă. Lucrările lui H. Temin și D. Baltimore efectuate cu virusul Rous, au făcut să
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]