172 matches
-
reglează semnalizarea celulară, proliferarea și viabilitatea celulară [152], iar dintre genele frecvent interesate sunt: gena cyclinei A [153], gena receptorului β al acidului retinoic [154], hTERT (telomerase reverse transcriptase), o subunitate a telomerazei umane cu rol în imortalizarea celulară și oncogeneză [155,156], PDGFR-β (platelet-derived growth factor receptor-β), PDGF-β și MAPK1 (mitogen activated protein kinase 1), genele care codifică proteina ribozomală 60S [152] etc. Integrarea virală la nivelul unor situsuri specifice din cromozomii celulei gazdă conferă avantaje selective de creștere clonei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
utilizarea celor mai eficace metode în reconstrucția defectelor tisulare postexcizionale cu efecte funcționale și estetice minime. Lucrarea a fost redactată în două părți: În prima parte este prezentat stadiul cunoașterii actuale în domeniu. Au fost abordate subiecte privind procesul de oncogeneză, mecanismele carcinogenezei, gradul de implicare a imunității în geneza cancerului, caracterului malignității și ritmul de creștere tumorală, procesul de metastazare. Diagnosticul și metodele de tratament sunt expuse pe larg în partea a doua și aduc referințele științifice la nivelul anului
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
rotație ample sau lambouri pediculate. Mai rar, pot intra în sfera de interes pentru reconstrucțiile acestei regiuni, lambouri pediculate lungi și lambouri liber transferate. II. NEOPLAZIA DEFINIȚIE Până în prezent, nici o definiție nu este întrutotul satisfăcătoare. Multitudinea de aspecte, care privesc oncogeneza, în corelație cu alte tulburări prezente concomitent în celulă, fac dificilă integrarea semantică a acestora. Definiția dată de Willis rămâne cea mai des utilizată: Neoplasmul este o masă de țesut anormal, a cărui creștere este exagerată față de cea a țesutului
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
în sensul că factorii care-i determină dezvoltarea se găsesc în însăși natura tumorii și nu în necesitățile biologice și fiziologice ale organismului în care ea se dezvoltă. Din acest comportament autonom a rezultat opinia că mecanismul patogenic principal al oncogenezei îl constituie pierderea controlului normal al diviziunii, perturbare ireversibilă, ce se transmite genetic la toate celulele derivate direct din celula transformată malign. Perturbarea citodiferențierii se poate demonstra prin examinarea caracterelor ce deosebesc celulele neoplazice de celulele normale ale țesutului de
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
000/mmc. Alergia la AZA este un efect advers rar, dar grav, posibil letal. Se manifestă prin febră, hipotensiune și oligurie. Tratament: oprirea administrării, măsuri simptomatice. Hepatita și pancreatita sunt excepționale. Tratament: supravegherea transaminazelor lunar. Citoliza regresează după diminuarea dozelor. Oncogeneza. La pacienții cu transplante de organe, dar nu și la cei cu boli autoimune, tratați cu AZA, s-a observat o incidență crescută a bolilor limfoproliferative și a cancerelor cutanate. La ambele categorii de pacienți a fost descrisă o frecvență
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
gazdă. În acest stadiu, o importanță deosebită îl are mecanismul de recunoaștere. Spre deosebire de celelalte sisteme patogen-plantă gazdă, unde mecanismul de recunoaștere duce la blocarea patogenului, în sistemul gazdă Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens, se realizează o activare a reacției de sensibilitate. oncogeneza (tumorogeneza) cuprinde patru etape: 1. transformarea celulei normale în celulă tumorală; 2. perioada dublării, când începe să apară o înmulțire dezorganizată a celulelor tumorale; 3. perioada organizării elementelor celulare a tumorii și diferențierea celulelor, cu apariția de vase conducătoare; 4
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
fosei craniene posterioare. Incidența maximă o întâlnim la grupa de vârstă 7- 12 ani, cu afectarea predominantă a sexului masculin (sex ratio M/F = 3/1,6). Dezvoltarea tumorii este sporadică, fără a se cunoaște factori de mediu implicați în oncogeneza tumorală. Incidența tumorii este crescută în două sindroame genetice: sindromul Gorlin și sindromul Turcot [31,32]. În experiența noastră meduloblastomul a fost întâlnit în 10% din cazurile de tumori pediatrice reprezentând 20% din tumorile de fosă posterioară, fiind însă cea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
al pacienților cu carcinom de veziculă biliară, fără a putea explica exact mecanismul, dar se subliniază rolul acestora ca potențială țintă terapeutică [49]. Tratamentele cu molecule noi cum ar fi anticorpii antiEGFR, inhibitorii VEGF, inhibitor de kinaze ale căilor de oncogeneză RAS/RAF/ MEK/ERK nu au confirmat până acum speranțele investigatorilor și a cercetătorilor [50]. În concluzie, cancerul de veziculă biliară rămâne o tumoră extrem de agresivă, cu un prognostic extrem de rezervat, dacă etapa chirurgicală singura curativă este depășită. Chimioterapia poate
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92179_a_92674]
-
adevarată rețea, care influențează tipul de expresie al genei [173]. Prin aceste acțiuni miR este implicat într-o multitudine de procese biologice, inclusiv în carcinogeneza, în reglarea ciclului celular, diferențiere, apoptoza, angiogeneza, invazie și metastazare [174, 175]. În procesul de oncogeneza miR acționează în procesul de comunicare intercelulara, nu numai între celulele canceroase dar și între acestea și celulele normale, după un model paracrin, alături de citokine, chemokine, factori de creștere sau alți mediatori [176]. În CHC s-a evidențiat o disrupție
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
studiile efectuate pe adenocarcinoame operate în stadiile I sau II. Cercetări biochimice sugerează căi de blocare a acțiunii ras, deci o posibilă terapie adjuvantă de viitor. La nivelul oncogenelor recesive sunt necesare două leziuni diferite pe ambii cromozomi pentru declanșarea oncogenezei. Aceste gene sunt recesive pentru că ambele copii (maternă și paternă) trebuie să aibă mutație. Prima mutație este punctiformă (afectează un singur aminoacid), cea de a doua este masivă (deleție, translocație nonreciprocă). Cele mai cercetate gene au fost gena rb și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
nu produc tumori. Procesul infecțios se desfășoară în mai multe stadii după cum urmează: primul stadiu, al inițierii tumorii, este atașarea bacteriei la o componentă de suprafață a celulei gazdă. În acest stadiu, o importanță deosebită îl are mecanismul de recunoaștere; oncogeneza (tumorogeneza) cuprinde patru etape: 1) transformarea celulei normale în celulă tumorală; 2) perioada dublării, când începe să apară o înmulțire dezorganizată a celulelor tumorale; 3) perioada organizării elementelor celulare a tumorii și diferențierea celulelor, cu apariția de vase conducătoare; 4
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
către o teorie edificatoare, plurifactorială și pluri stadială a carcinogenezei (după 1980). Evident, în expunerea noastră nu vom ține seama de o cronologie dogmatică, deoarece descoperirile legate de factori carcinogeni nu numai că se integrează firesc în teoria sintetică a oncogenezei, dar se îmbogățesc sub ochii noștri. Este cazul in spe al virusurilor carcinogenice. Descoperite inițial la animale (începând din 1911), ele sunt depistate și la specia om cu o frecvență alarmantă, fie că e vorba de familii de virusuri zooantropotrope
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
științifică, s-au format numeroase generații de medici și cercetători, unii deveniți celebri: Josef Škoda și Ferdinand von Hebra, cofondatori, alături de Rokitansky, ai școlii medicale moderne din Viena. Fig. 1-1. Carl von Rokitansky. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Th. Schwann a impus ideea după care celulele s-ar naște prin generație spontană, dintr-o masă nediferențiată pe care el a numit-o citoblastem. El dădea o mare importanță factorilor umorali care ar conduce toate aceste transformări celulare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
la Universitatea din Liège, Belgia. Schwann este primul dintre elevii lui Müller care s-a despărțit de teoria vitalismului și s-a îndreptat spre explicațiile fizico-chimice ale problemelor biologiei. Câțiva ani mai târziu, Carl von Rokitansky aplică această teorie la oncogeneză: cancerele ar avea ca punct de pornire „o alterare chimică“ a plasmei sanguine, în fond o „diskrasie“ umorală. Observând relația dintre inflamațiile cronice și transformarea neoplazică ulterioară, el și-a imaginat că mici coaguli fibrinoși intratisulari (în viziunea sa și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
o confirmare a unui studiu anterior, mai puțin cunoscut, asupra epitelioamelor, semnat de Adolf Hannover în 1843. La fel de surprins a fost Virchow când a citit în marele tratat de patologie al lui Julius. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Friedrich Cohnheim (1839-1884) în care acesta susținea că unele cancere pot avea ca obârșie grupe de celule embrionare prezente „anacronic“ în viața post-partum. Originea embrionară a unor cancere era de altfel susținută în epocă și de marele fiziolog Johannes
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a fost promovat ca profesor de patologie generală și anatomie patologică la aceeași universitate, unde a devenit în 1875 director al Institutului de Ceea ce trebuie să se rețină din aceste aserțiuni, este că la sfârșitul sec. XIX teoria celulară a oncogenezei a ieșit învingătoare în disputa cu neohumoralismul și, implicit, cu teoria genezei spontane. La această victorie au contribuit și alți cercetători, de-ar fi să-i cităm doar pe fran cezii Louis-Antoine Ranvier (1835-1922) și André Victor Cornil (1837-1908), care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
făcut cunoscut în principal pentru conceptul de genă, redescoperirea legilor eredității în 1890 (fără să cunoască lucrările lui Gregor Mendel) și îndeosebi introducerea termenului de „mutație“ (este fondatorul teoriei mutației în evoluție, atât de importantă pentru înțelegerea unora din mecanismele oncogenezei în general și a carcinogenezei virale în special). În 1889 De Vries publică o carte: Intracellular Pangenesis. În paginile acesteia, pornind de la teoria modificată a „Pangenezei“ lui Charles Darwin din 1868, el emite postulatul după care oricare dintre caracterele vizibile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și utilizați pentru prima dată într-o lucrare a sa din 1903 în limba daneză, tradusă imediat în germană.6 Wilhelm Johannsen (1857-1927), botanist danez născut la Copenhaga, specializat în genetica și fiziologia plantelor. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Veterinară și de Agricultură“ și ulterior profesor de botanică și fiziologia plantelor. Unele din rezultatele sale îl opun unor cunoscuți darwiniști contemporani în ceea ce privește distribuția variației genetice supuse selecției naturale. Johannsen introduce termenul de genă, în opoziție cu termenul darwinian
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cromozomului cu benzi întunecate sau clare). Diferitele încrucișări ale Drosophilelor mențin așezarea pe cromozom a sute de locusuri genetice distincte, fapt ce dă operației de bandare veridicitate, aceasta reflectându-se în cartografierea genică. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Alfred Henry Sturtevant (1891-1970) a construit prima hartă genetică a unui cromozom (1913). Urmărind dez voltarea musculițelor de oțet, el a măsurat distanța embrionară între apariția diferitelor organe cu o unitate care a fost numită „sturt“ în onoarea sa
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cândva „ipoteză“, confirmată ulterior, s-a bazat pe experimentele efectuate cu raze X ale lui George Wells Beadle (1903-1989) și Edward Lawrie Tatum (1909-1975), care au avut drept „cobai“ ciuperca microscopică Neurospora crasa. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Un alt membru marcant al celebrei echipe de geneticieni de la Columbia University din New York a fost Curt Stern (1902-1981). În 1931, C. Stern a demonstrat în premieră existența crossing-over-ului cromozomilor omologi la Dro sophila melanogaster, la numai câteva săptămâni
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
certă impulsionare a creării de noi tehnici de biologie moleculară. 1.2. Din istoria celor patru viziuni asupra carcinogenezei Din cele expuse mai înainte, reiese că în primele 3-4 decenii ale secolului XX se înfruntau deja trei teorii etiologice asupra oncogenezei: a) carcinogeneza cu factori chimici; b) carcinogeneza cu factori fizici; c) carcinogeneza infecțioasă. Cum se observă, toate aceste trei teorii puneau în prim-planul atenției factorul cauzal-declanșator al neoplaziilor și nu se preocupau decât tangențial (citește insuficient) de evenimentele care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cauzatori ai unor cancere diferite bacterii, levuri, fungi, protozoare, spirochete și coccidii. Din păcate, investigațiile riguroase de verificare efectuate ulterior, nu au putut furniza dovezi peremptorii pentru rolul carcinogen al acestor germeni suspectați. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială În 1926, Premiul Nobel era atribuit danezului Johannes Andreas Grib Fibiger (1867-1928), profesor de anatomie pa tologică la Copenhaga, care a susținut, evident eronat, că protozoarul numit de el Spiroptera carcinoma ar produce cancer la șoareci și șobolani. Infirmarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
infecțioasă a neoplaziilor a intrat într-o eclipsă și în urma descoperirii carcinogenezei chimice, respectiv reușita producerii de carci noame cu celule scuamoase, prin badijonarea repetată a urechii de iepure cu gudroane. Înainte de a trece în revistă implicarea unor virusuri în oncogeneză, este necesar să precizăm că ipoteza lui Fibiger privind existența unor bacterii carcinogene care a apărut până în 1990 fantezistă, a găsit o confirmare în acțiunea iritativ-oncogenă a lui Helicobacter pylori. Helicobacter pylori infectează mucoasa stomacului și a duodenului. Denumirea provine
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Parisului). Aici Oberling și-a început cercetările de oncologie împreună cu Maurice Guerin pentru: izolarea de linii celulare tumorale, studiul mecanismului de metastazare precum și studiul eritroblastozei aviare și ulterior studiul agentului ultrafiltrabil al leucemiei aviare. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială iar împreună cu elevii formați de acesta, a continuat studiile de oncogeneză virală. Cercetările au fost întrerupte la începutul războiului, iar Oberling a părăsit Franța pentru o misiune în Teheran (Iran). După 2 ani de activitate intensă, el a dat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pentru: izolarea de linii celulare tumorale, studiul mecanismului de metastazare precum și studiul eritroblastozei aviare și ulterior studiul agentului ultrafiltrabil al leucemiei aviare. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială iar împreună cu elevii formați de acesta, a continuat studiile de oncogeneză virală. Cercetările au fost întrerupte la începutul războiului, iar Oberling a părăsit Franța pentru o misiune în Teheran (Iran). După 2 ani de activitate intensă, el a dat curs unei invitații din Statele Unite, unde a avut ocazia unor contacte cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]