297 matches
-
și delire. O antologie a poeziei onirice românești, pref. edit., Pitești, 2000. Repere bibliografice: Ion Cristofor, Călătorie la capătul coșmarului, TR, 1990, 49; Claudiu Constantinescu, Visul în oglindă, RL, 1991, 12; George Vulturescu, Zona vie, PSS, 1993, 7-8; Simona Sora, Onirism nevrotic, RL, 1993, 25; Const. Cubleșan, Existența terifiantă a veacului, CNT, 1993, 30-31; Gheorghe Grigurcu, Elanul antimetafizic, CNT, 1993, 30-31; Octavian Soviany, Cartea supliciilor, APF, 1993, 9; Romanița Constantinescu, Momeala spaimei, RL, 1994, 7; Carmen Negulici, Medalion Ruxandra Cesereanu, ECH
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
are nici o semnificație: "nu le mai știe". Cunoașterea ar putea reîncepe tot de la simțuri: Și alunecă-n neștire/ pe-un deșert de strălucire", unde "deșertul de strălucire" se identifică, într-un fel, cu absolutul. Unii exegeți au vorbit de un onirism al imaginii. Nichita Stănescu creează o nouă viziune asupra lumii, cu imagini șocante și emoții, încât devine poetul experimentului în limbaj. Leoaică tânără, iubirea exprimă starea de grație a eului liric. Metafora sugerează că iubirea este frumoasă, agresivă, tânără, jucăușă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sa devine mai senină, și temele copilăriei, minorității, călătoriei (aproape că nu există loc în lume unde Le Clézio să nu fi pus piciorul, de-aici și gustul său pentru culturile amerindiene) trec pe primul plan. Toate acestea plus abordarea onirismului, a mitului, dar și recursul la biografism au darul să seducă un anumit public, drept care în 1980 romanul său "Désert" este distins cu premiul Paul Morand conferit de exigenta Académie française. În 1994 i se recunoaște meritul de "cel mai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sensul definit și aprofundat de criticul Valeriu Cristea (un „record” de „spațiu închis” fiind oferit chiar de titlul unuia dintre volume: Dintr-o scorbură de morcov, 1998). Se pot remarca și accente urmuziene, ca și elemente din patrimoniul - extins - al „onirismului”, căruia poetul i s-a raliat. Predomină însă originalitatea, imediat sesizabilă la parcurgerea oricărui poem. Iată, de pildă, un eșantion de glorificare a obiectului gospodăresc banal (în speță, un dulap): „Dulap obscur, în tine arde-un înger / Îmbobocit pe râșniți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
de Mateiu Caragiale în opera Remember, în care el sugerează conflictul dintre iluzie și realitate. Tema ambiguității realitate - mască, atmosfera și tipologia fac din această narațiune un reper important. Este un fantastic în care se amestecă realitatea cu bizarul și onirismul. Un tânăr aristocrat englez, dependent de viață excentrică, dar și de cadrele vechi din muzee, care-i multiplică imaginea devine victima propriei sale taine. Moartea sa se petrece în condiții misterioase, imposibil de raportat la trecutul lui, iar narațiunea ajunge
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
rând. A putut fi considerat un continuator al suprarealismului, un neosuprarealist sau, în sens mai larg, un reprezentant al neoavangardei postbelice, emergentă de prin anii ’60. Așezarea lui în descendența suprarealistă a fost legitimată și de apartenența la grupul oniric, onirismul înnodând într-un fel cu suprarealismul, chiar dacă prin negare. Totuși, diagnozele de acest gen erau de regulă însoțite de precizări atenuatoare: poetul utiliza doar procedee suprarealiste, fără radicalism, mai mult ca stratagemă de disimulare a unui subtext confesiv, melancolic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
confesiv și un sentimental. Frecventă este și înregistrarea poetului drept creator de tablouri de atmosferă, enigmatice, luminate de un lirism criptat, obiectivat, învestit în „obiecte”, în „decor”. De aceste tablouri ține și imageria onirică a poetului, aceasta fiind marca de onirism cea mai vizibilă a creației sale. Faptul că a putut fi raportat la poeți cât se poate de diferiți între ei - Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu - demonstrează diversitatea componentelor structurii intime a liricii sale. Nicolae Oprea a văzut aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
remarcă printr-o neobișnuită diversitate tematică și stilistică, în care se experimentează formule („viziuni”) și limbaje menite să surprindă cu orice preț. Privită în ansamblu, ea țintește întrucâtva modelul Mircea Eliade. Poezia sa este, la începuturi, ermetică, de un pronunțat onirism, încifrându-se în „dodii” (concept liric care va evolua până la stadiul de „doine în dodii”, trecând prin „indodii”). Ea se dezvoltă însă într-o poetică proprie, originală, româno-indoeuropeană, cu note suprarealiste, interiorizându-și, prin transcenderea sunetelor „dhvani”, exprimări supralingvistice, mantrice sau nirvanice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
sinceritate. Luciditatea / 205 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului / 207 4.1. Restructurarea imaginarului poetic: "poetizarea" universului cotidian / 209 4.2. Autenticitatea exprimării / 213 5. Intertextul. Ironie și demitizare / 216 6. Demetaforizarea / 220 7. Între suprarealism și onirism / 225 CONCLUZII / 229 247259269BIBLIOGRAFIE / 278239 Index / 247 Abstract / 259 Résumé / 269 Generația recuperată Din ceea ce s-a numit patruzecism sau postavangardă fac totodată parte membrii grupului suprarealist român, componenții Cercului literar de la Sibiu și poeții bucureșteni grupați pentru puțin timp
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de la Sibiu de gruparea de la Albatros (în ciuda unor rivalități din epocă) este tocmai cultivarea unei poezii autentice, crearea unui univers poetic propriu care se desprinde de realitate, care înseamnă reconstrucție a acesteia, ștergerea granițelor dintre exterior și interior, alunecarea spre onirism, dorința de a ieși din tipare. Deceniul al V-lea este unul al căutării identității pentru mulți dintre poeții care debutează acum. Unii au deja un stil format pe care nu-l vor abandona, alții sunt în perioada tatonărilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
liric constituit. Viziunea lirică a lui Constant Tonegaru transpare mai degrabă din poemele sale decât din oarecare texte programatice. În aceeași scrisoarea amintită mai sus, poetul preciza: Urmăream realizarea unei poezii de amplă viziune activată de imaginea plastică orientată spre onirism; de asemenea în metoda de lucru eram preocupat ca fiecare poezie ce-o scriam să se deosebească prin formă de cea anterioară, exercițiu ce contribuia după părerea mea la sporirea expresivității". Tonegaru concepe poezia ca pe o formă în perpetuă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
le definește modalitatea de creație: "Ne adunasem himerici coborând din viața viitoare/ ca să murim drepți ca paiul grâului". Se păstrează și ceva din tonalitățile exersate de grupul de la Sibiu, o impresie de deplasare în spațiul legendei, al visului care anunță onirismul de mai târziu. Revolta e până la urmă împotriva încremenii lumii în tipare, totul e clișeu și orice atitudine, orice cuvânt, orice scriere nu reușește parcă să scape de mania asta a stereotipiilor. O revoltă cu atât mai ciudată se produce
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lingvistic al avangardei, atât la nivelul elementelor de paratextualitate (și aici Florin Iaru este cel care se impune "De-a wați ascunselea sau Hai ku mine peste muntele Fudji), cât și la cel al textului propriu-zis. 7. Între suprarealism și onirism Onirismul estetic, așa cum îl numește Dumitru Țepeneag, se delimitează, pe de o parte, de literatura realistă (înțeleasă ca mimetism) și de cea a suprarealismului (privită ca o sfidare a conștientului și ca o alunecare spre zonele tulburi ale inconștientului): "în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al avangardei, atât la nivelul elementelor de paratextualitate (și aici Florin Iaru este cel care se impune "De-a wați ascunselea sau Hai ku mine peste muntele Fudji), cât și la cel al textului propriu-zis. 7. Între suprarealism și onirism Onirismul estetic, așa cum îl numește Dumitru Țepeneag, se delimitează, pe de o parte, de literatura realistă (înțeleasă ca mimetism) și de cea a suprarealismului (privită ca o sfidare a conștientului și ca o alunecare spre zonele tulburi ale inconștientului): "în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îl numește Dumitru Țepeneag, se delimitează, pe de o parte, de literatura realistă (înțeleasă ca mimetism) și de cea a suprarealismului (privită ca o sfidare a conștientului și ca o alunecare spre zonele tulburi ale inconștientului): "în opoziție cu suprarealismul, onirismul (estetic) respinge dicteul automat, robia subconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea, însă riguros calculată", "literatura onirică nu e o literatură a delirului nici a semnului, ci a deplinei lucidități"260. Leonid Dimov merge chiar mai departe în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îl înțeleg eu, nu e un mod de a fugi de realitate, ci dimpotrivă, unul de a o invada, de a pătrunde până în scheletul ei"261. De fapt, aici se marchează ruptura dintre suprarealism (recunoscut, de altfel, în calitate de strămoș al onirismului, alături de romantism) și, totodată, se evidențiază un mod de înțelegere a producției literare care îi va apropia pe acești poeți de postmodernii anilor '80 și '90. Onirismul împrumută câte ceva din repertoriul suprarealist, din tehnicile sale, fără însă a pierde din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fapt, aici se marchează ruptura dintre suprarealism (recunoscut, de altfel, în calitate de strămoș al onirismului, alături de romantism) și, totodată, se evidențiază un mod de înțelegere a producției literare care îi va apropia pe acești poeți de postmodernii anilor '80 și '90. Onirismul împrumută câte ceva din repertoriul suprarealist, din tehnicile sale, fără însă a pierde din vedere controlul lucid asupra actului creator: " Spre deosebire de suprarealism, literatura onirică nu reordonează și nici nu aglomerează la întâmplare elementele lumii reale. Ea creează o nouă legislație în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Securitatea. Poezia, în viziunea lui Tonegaru, este una a metamorfozelor, a permanentei reinventări. Din acest punct de vedere, concepția sa despre creație se apropie de sfera avangardismului. Poezia pe care urmărește s-o creeze este, după propria mărturie, apropiată de onirism. Aceste idei se reflectă și în opera sa prin prelungirile realului într-un spațiu imaginar. Dacă Geo Dumitrescu încerca să-și demitizeze propria existență, Dimitrie Stelaru pare să procedeze exact invers. Imaginea de poet boem este cea pe care el
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
T. Origine, 77 neoromantism, 37, 38 neosimbolism, 38 Nicolau, Edmond, 89 Nișcov, Viorica, 56 Niță, Dumitru, 68, 98 noapte, 48, 130, 131, 132, 141, 142, 168, 170, 175, 179, 184, 187, 217, 223 noul val poetic, 19, 30, 33 O onirism, oniric, 20, 36, 140, 168, 191, 201, 210, 218, 222, 225, 226, 227, 236, 240 oraș (spațiul citadin), 11, 22, 45, 47, 133, 137, 143, 144, 149, 150, 158, 159, 176 Orizont, 99 os, 124, 157, 164, 184, 239 Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anului 1996 M. publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual al romanului postmodern, sinesteziile simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză mijloacele artei cibernetice (imagerie virtuală, simulări tridimensionale, ilustrație fractală, jocuri interactive, compresie digitală etc., uneori prin intermediul unei colaborări directe cu computerul, ca în cazul prozei electronice e-fiction), pentru a recompune universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
din generații mai tinere. În peisajul momentului, romanul a putut părea pe cât de răzleț, pe atât de remarcabil. Posibile afilieri ar putea fi depistate față de filonul abisal și vitalist din romanele lui Nicolae Breban, ca și, mai evident, față de estetica onirismului și, în consecință, față de procedeele suprarealismului pictural, în special în versiunea cultivată de Magritte, cu a cărui creație romanul comportă afinități frapante. Romanul Agata murind este psihologic și analitic, dar nu după rețetele tradiționale, ci e un text extrem de atent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
autentic al experienței noastre imediate și practice de viață (2005f: 256-257). Metoda elaborată de Salvador Dalí nu este, după cum el însuși declară, doar o simplă încercare de a atrage atenția asupra slăbiciunilor percepției și înțelegerii curente - "automatismul psihic pur, visele, onirismul experimental, obiectele suprarealiste cu funcționare simbolică, ideografismul instinctiv, iritarea fosfenomenică și hipnagogică etc., ni se prezintă astăzi în ele însele ca niște procedee non-evolutive" (2005f: 254) -dar și un efort de a ordona "gândirea irațională" prin intermediul unui sistem de simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
splendorii și a unei emulații fascinate, epuizând-o și „plafonând-o” într-un timp relativ scurt. Încât a mai încerca în momentul de față o nouă caracterizare globală a acestei formule lirice după ce s-a vorbit atât de mult despre onirismul și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Simion, Scriitori, III, 265-297; Cristea, Modestie, 47-50; Pop, Jocul, 345-363; Grigurcu, Existența, 136-142; Regman, De la imperfect, 199-211; Cistelecan, Poezie, 183-190; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 439-447; Șerban Foarță, Plaudite, cires!, „22”, 1990, 34; Viorel Mureșan, E claus aici..., F, 1990, 8; Nicolae Manolescu, Onirismul bine temperat, RL, 1991, 36; Viorel Mureșan, Lentila „Rimbaud”. Glose la un poem de Leonid Dimov, APF, 1991, 10-11; Ruxandra Călin, Leonid Dimov, „Carte de vise”, JL, 1992, 9-12; Fevronia Novac, Dimov postmodernul, RL, 1993, 17; [Leonid Dimov], CC, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
an după publicarea celui de-al doilea volum, Epifania (1978), lăsând în manuscris un întreg ciclu, Poeme de dragoste, elaborat în ultimul an de viață și publicat postum, în 1982, în antologia intitulată tot Epifania. Textele din Entropia se circumscriu onirismului, mai ales prin caracterul de „miraj” al poeziei (D. Țepeneag), un miraj lucid controlat, de tablă de șah, care amintește de peisajele lui De Chirico. La T. este izbitoare construcția geometrică a imaginarului, straniul are la el o splendoare exactă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]