187 matches
-
aceștia au sonorități onomatopeice, caracteristice limbilor primare, păstrând din virtuțile lor native. În zona locuințelor rupestre din subcarpații Buzăului, cu vestigii lingvistice și arheologice geto-dace, se află pârâul Fisici, cu izvoare ce piștesc din malurile sale și cătunul Fâsâiți. Tot onomatopeice sunt denumiri din nordul Olteniei, veche vatră bine conservată, de felul Vîja, Țuțuroiu, Bolboroasa. Și, desigur, mai sunt și altele. Afluenții mari ai Dunării. Scrierile geografice și istorice vechi ne oferă cea mai sigură posibilitate de a ne apropia de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aristotelică: la baza figurii stă transferul - de la gen la specie, de la specie la gen și de la specie la specie. Într-adevăr, dacă acceptăm că nici un cuvânt nu semnifică în sine (lucru discutabil și lesne de contrazis prin interjecții și verbe onomatopeice), înseamnă că secretul semantismului și, implicit, al expresivității stă în alăturarea cuvintelor: lună - regină - noapte. Asta înseamnă că există două mari procedee de creare a expresivității și două figuri tutelare: Prin învecinare. Este cazul metaforei, o comparație prescurtată, din care
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
semnului lingvistic, despre faptul că nici un cuvânt nu semnifică prin el însuși, sensul fiind dat de vecinătatea celorlalte cuvinte, propoziții, fraze sau paragrafe, în realitate, lucrurile nu stau tocmai așa. Prin uz, prin forța de sugestie creată de o succesiune onomatopeică, cuvintele au câteodată propria individualitate semantică, adică pot sugera un sens, chiar dacă el ne este necunoscut: hăndrălău, hociorobos, a se panchioni, a se canoni etc. Bine ar fi să alegem cuvintele cele mai puternice, dar să ținem cont și de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
conflicte ce pot apărea. Ion Creangă denotă un adevărat talent artistic în a cultiva detaliile, până în cele mai fine amănunte, acesta fiind un element catalizator în alternarea lor pentru a crea efectul comic. De asemenea, operele sale abundă de notări onomatopeice, care, venite din partea unor personaje aparent serioase, stârnesc amuzament. În fragmentele dialogate sunt utilizate exclamații, interjecții, proverbe și zicători, rime, juxtapuneri și anacolute, ce conturează un stil impregnat cu mult umor și care își are un scop bine precis: cel
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
a fost noul nume. Dar pentru unii e prea dificil să pronunțe patru silabe când doar una e foarte bună. „SLORC“ alunecă pe limbă mai ușor și are o sonoritate mai potrivită, În același timp sugerând o acuratețe semantică și onomatopeică. S-a remarcat că secvența „sl“ este și Începutul unor cuvinte din același câmp semantic: sly, slippery, slayers 1. Se spune că e imposibil de ținut pasul cu terminologiile schimbătoare și cu mai multe Înțelesuri. Așadar, SLORC rămâne SLORC. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe gînduri. E posibil să-ți închipui un vinci, un vîrtej desuet și expirat pentru ridicarea căruței, acum ruginit, cu care nu se mai joacă decît copiii. Cînd însă dai cu ochii de cîntecul greierilor sesizezi imediat aluzia. Și sunetul onomatopeic, și localizarea în iarbă îl reabilitează pe vechi, îi asigură și patina, și farmecul unei vechimi prestigioase, ușor înclinate spre veșnicie. Dar încă nu te aștepți la mai mult decît această gratulație a unei omofonii jucăușe. Autoarea nu s-a
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
partid futurist gigant, glorificînd în acest sens masele, democrația populară, viteza, corpul uman și mașinismul. Matematizarea limbajului și alte invenții tipografice venite pe filieră italiană coabitează aici cu experimentele lingvistice de tip zaum (fapt care se regăsește și în titlul onomatopeic al almanahului Gga, inițiat în 1920). Cealaltă grupare, fondată la Varșovia, în 1918, de către Alexandr Watt și Anatol Stern, va promova o atitudine radical antiestetică, fapt care va duce în 1923 la un conflict între cele două „școli”. Radicalismul futurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moară la Hîrța-Pîrța...“; numărul unic al revistei Cabaret Voltaire mai cuprinde un text „simultaneist” - „L’Amiral cherche une maison à louer“ - cu „indicații de regie” în limba română: „cresc”, „descresc”, „uniform”, iar unele compoziții versificate ale lui Tzara conțin secvențe onomatopeice din cîntecele românești de mahala - ex.: „zumbai zumbai zumbai zum”, incluse și în „La Prémiere aventure celeste de Monsieur Antipirine“). Dacă însă Tzara e lăudat pentru că și-a adus aminte de... năzbîtiile lui Vinea, poemul „Crépitements“ al lui Blaise Cendrars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arbitrariului lingvistic). Astfel, semnficatul casă este asociat în engleză cu semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare măsură de anumite sunete, de pildă cuvintele onomatopeice ar fi exemple tipice ale unei asocieri "naturale" de semnificanți cu sunete (cu toate acestea "cocoșul german" cîntă /kikiriki/, în timp ce "cocoșul englez" cîntă /cock-a-doodle-doo). Mai frecventă însă decît această motivare la nivelul marginal în limbă (cf. pertinența formulării saussuriene: "Cuvîntul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nivelul textual la care se produce. 2.9.1. Figuri de sunet/de nivel fonetic (metaplasme) Aliterația este figura de stil ce constă în selectarea cuvintelor în care se repetă o con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
E, întrebarea care se pune e dacă există vreun da sau vreun nu serios... cinstit... incoruptibil... Ce spuneți? Preotul: (adevărul e că nu prea știe ce să spună...) Păi de, fiule... cum adică?! Dumnezeu ne-a dat vorbirea... (urmează cîteva onomatopeice...) Dascălul: (sub privirea încurcată a preotului) Da... așa... Dumnezeu ne-a dat vorbirea..., cum spune părintele... Preotul: (jenat de discursul dascălului și presat de tăcerea celorlalți)...Și dacă Dumnezeu ne-a dat vorbirea... înseamnă că da... e da... și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
shakespearean, fără a dimensiona sau a crea deschideri noi simbolurilor întruchipate de personaje. În rare clipe de "Răgaz" scrie și poezie cu adevărat 4. Dim. Rachici 5 ne plimbă de la versul declarativ al poeziei ocazionale la poezia în care cuvintele onomatopeice încearcă să-l reînvie pe Ion Barbu. "Cu aceste încercări de poezie ludică suntem, după Al. Piru, departe de modelul avut în vedere"6 Aurel Rău, în ciuda faptului că la unul din congresele scriitorilor a criticat lipsa de originalitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
supraaglomerat, poetul sensibilizează ideea: "Din toate/ iubirile iubirilor/ sarea în bucate în casele mirilor". Sub forma unor exerciții spectaculoase de stil, poetul creează un paralelism perfect între mijloacele de expresie și conținutul pe care-l încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nivelul textual la care se produce. 2.9.1. Figuri de sunet/de nivel fonetic (metaplasme) Aliterația este figura de stil ce constă în selectarea cuvintelor în care se repetă o con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În cele două strofe simetrice răbufnesc melodii stranii, interiorizate, obsedante, într-un ton elegiac dat de iamb, rima masculină, cuvântul "cheie" plumb, repetat de trei ori în fiecare strofă, imperfectele/ "dormeau", "stau", "era", atârnau", sonoritățile din cuvintele "vestmânt"/ "vânt", efectele onomatopeice: "scârțâiau", "strig", "frig". Moartea este sugerată și prin conceptul "somn": "dormeau adânc sicriele de plumb", "dormea întors amorul meu de plumb", prin cuvântul-cheie "plumb", care devine metaforă-simbol. Tinzând spre stările de spirit vagi, poetul caută "corespondențele" din natură, viață, coșmar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strofă, poetul contemplă ploaia ca fenomen meteorologic, în ultimele versuri ploaia semnifică pulverizarea planetară. Poezia este structurată în patru catrene , păstrează tehnica prozodică din Plumb, are efecte muzicale sumbre provocate de rimele ("vestmânt" "vânt"; "plouând" "plângând"). Având ritmul iambic, rimă onomatopeică, versurile semnifică o ceremonie a singurătății și a spaimei. Stările specifice eului liric simbolist (nevroza, golul istoric, spleen-ul, disoluția eului) sunt evidențiate și de refren, verbele de percepție și de stare: "aud", "tresar", "parcă dormi", "mi se pare", "sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
eternizează creatorul, care trăiește dincolo de timp (Numai poetul). MIHAI EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL Eminescu avea o cultură de nivel european, și a ridicat cultura românească spre universalitate. Analizând limbajul eminescian, exegeții au descoperit două izvoare esențiale: poezia populară (armonia onomatopeică a versurilor) și limba veche a textelor (forme arhaice în stil cronicăresc). Majoritatea formelor populare și familiare folosite în creația eminesciană sunt expresive: "de nu m-ai uita încalte", "și-apoi cine treabă are", "nime-n lume n-o să știe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cele două oști, turcii sunt înfrânți, iar Baiazid strigă disperat "ca și leul în turbare". În cealaltă tabără, Mircea conduce oastea spre victorie, "mână-n luptă vijelia-ngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare". Prin comparație, metafore, expresii onomatopeice sunt reliefate cele două oști: oastea română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
emis de cancelaria celui din urmă, se precizează că jumătate din satul Borzești este dăruită, între alții, și Borzăi, cu frații și sora lor. Et.: n. pers. Borz(e)a + suf. -ești. Borza, d. ap. bo(a) rză « gândac », formație onomatopeică. BRUSTUROASA, comună care a aparținut de plasa Tazlăul de Sus (1864). Dacă în 1865 au fost înregistrate 519 case, la recensământul din 2004 existau 3537 de locuitori. De-a lungul vremii, din comună au făcut parte și satele Agăș, Ciugheș
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
sale literare cele mai de seamă și, în această privință, darul său poate fi asemănat din nou cu al lui Caragiale. Vorbirea personajelor este redată cu speciala lor intonație și în culoarea exactă pe care le-o conferă formalitățile verbale onomatopeice și zicerile tipice ale limbii-. S-ar putea spune despre Creangă faptul că toarnă „limba veche și-nțeleaptăîn tipare noi, artistice, nu se mulțumește doar să le împrumute din limbajul popular. Despre aceasta și-a spus părerea, fără putință de tăgadă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
e lipsit de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau ascultătorul participă sufletește la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nu se face pentru a comunica, ci numai ca să fie, în sensul în care este artă, se înțelege" (s. n.). 255Luiza Bratu, op. cit., p. 163. 256Dumitru Irimia, Introducere în stilistică, Iași, Editura Polirom, 1999, p. 85. 257Repetiția consonantică cu efect eufonic, onomatopeic sau simbolistic. 258Repetiția unei vocale accentuate, în două sau mai multe cuvinte. 1 "Orizont", nr. 17/ 1993, art. A spera, a-ți aminti, interviu cu Octavian Paler, realizat de Veronica Balaj, cu prilejul lansării în Timișoara a cărții Don Quijote în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se pierdea mai mult prin niște curpeni încâlciți, prin niște viroage în care putrezeau copaci trăsniți și printre niște gropnițe din care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează orchestra haosului, imprimând velocitate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
masă criticînd guvernul gura mare, sculat și apostrofînd directorul strigat ba pe al mă-tii și ridicat bastonu") sau în forma ei prescurtată, însoțită de instrucțiuni logopedice ca în Art. 214: "Cocoana (pufnind) Em...p (face din buze un zgomot onomatopeic). Avocatul Em...p (face același zgomot ca preoteasa mai sus...)." Din domeniul scatologiei, este abordată cu decența cerută de educația celor mici constipația și efectele ei (D-l Goe: "Aide, zice mam' mare, ieși odată, ne-ai speriat. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
afluent al rîului Boul din Bazinul Sucevei, cu izvorul în Poiana Jijia. În regiunea Boikovia din Ucraina există un rîu Žyșawa. Hidronimul este atestat documentar cu formele Jejia, Jeja, Jăjăia, Dzijia, Dziza, Ziza. Etimoanele propuse sunt mai ales slave. Formația onomatopeică asociată verbului ucr. dzidzikati, dziskati, zyzati, „a șuiera“, nu corespunde geografic unui rîu liniștit de șes cum e Jijia. Baza ucraineană sveșaja (reka), „rece“, „proaspătă“, ridică probleme dificile de evoluție fonetică (îndeosebi trecerea lui e > i și a lui sv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]