531 matches
-
adică în aceeași importanță pe care ele însele o acordă propriei lor poziții în lume. Din moment ce există diferențieri drastice între sexe și fiecare caută în celălalt, tînjind androgin, ceea ce-i lipsește lui cu desăvîrșire, cum poți clama egalitatea? Diferențierea este ontică și socială, în același timp, iar acest lucru mai trebuie dovedit doar celor care nu au nici cea mai firavă percepție a sinelui. Trecînd peste diferențele psihosomatice generale, pe care și un amator le poate demonstra fără note de subsol
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
lume cu anotimpuri, pe care el n-a dorit-o, în care a căzut pentru că părinții "nu au putut să se abțină", pe care o iubește însă cu patimă, el este un străin: o apariție care își conservă condiția sa, ontic diferită de a celorlalți muritori, de expulzat din paradisul pre-nașterii. Meseria de bolnav Cu atîtea simptome și boli, cu atîția doctori și atîtea tratamente, cu atîtea nostalgii după Dincolo și cu atîtea angoase, Cioran a fost, ca orice bolnav, un
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
calme", cu absența și uimirea amestecîndu-se "cu norii, albii, duhul nears al verilor de fum" (ibidem). Ascensiunea spre Dumnezeu constituie, evident, bolta unei atari dialectici spirit/materie pe care poezia o punctează obsesiv. E la mijloc dorința descoperirii unui rost ontic, a așezării ființei pe portativul destinului, fapt ce răspunde însă în increat. Palparea divinității cu antenele lăuntrice duce la regretul de-a fi. Neantul, receptacul al virtualităților netraduse în act, izvor al tuturor posibilităților, așa cum apare în poetica mallarmeană, e
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
De multe ori, artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plasează explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie, în același timp, identificat, sancționat și mîntuit.
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
poziție este cea meontologică (de la substantivul me on = neființă), care admite că tema neființei merită să fie discutată, întrucît neființa, deși nu are un corespondent în realitate, poate fi o ficțiune utilă. Cu alte cuvinte, deși neființa nu are statut ontic, ea are valoare operațională. Ea este o plăsmuire eficientă, atît și nimic mai mult. În acest caz, cine vorbește despre nimic nu mai spune nimicuri, ci face o serie de operații mentale care se pot dovedi la un moment dat
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza de parazit. Atare vis nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în opinia desțăratului, „politețea limbii“ protejează cauzele ontice și metafizice ale fugii de muncă. Nimeni, respectiv, nu și-ar permite să întrebe „Que faites-vous?“, drept corespondent al curentei sintagme valahe „Ce mai faci?“. Un alt motiv, pentru umanizarea unui Cioran care este idolatrizat de mulți tineri de astăzi
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
crezut la ea acasă și treptat, constată că și-a pierdut acel acasă, văzîndu-se primejduită, ea poartă, în primul rînd, amprenta ta personală. Se pare că această trăsătură există la unele rase și neamuri din timpuri străvechi ca un stigmat ontic, la care nu găsim întotdeauna explicații exacte... E interesant, cu cît ne apropiem mai mult de părțile răsăritene, motivul unei fatalități e mai adînc înrădăcinat, manifestîndu-se uneori ca o prevestire, fie datorată unei mai puternice înclinații metafizice, unui instinct mai
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul magiei verbului, legătura cu spațiul natal, cu o natură arhetipală, surprinsă în ceea ce are ea mai semnificativ ca manifestări, rezonanțe ontice și esențe exemplare. Întoarcerea „acasă” devine astfel un gest ritualic, o înscenare a unei inițieri, printr-o coborâre spre sursele mitice ale ființei, spre centrul unei lumi ideale, al cărei miraj însoțește obsesiv trăirile poetului. Recurgând la canoanele prozodiei tradiționale
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu naturalețe, în arhitectura labirintică a poemului, ca în textul 1901, a.m., din aceeași carte Caragialeta, text ce sugerează inconstanța unei lumi fluctuante și efemere, în ciuda aparențelor sale de stabilitate și „onorabilitate” ontică: „Să treci de pe-un trotoar pe altul / ca dintr-un veac în cestălalt, / să ți se pară lesne saltul, / iar caldarâmul - un asfalt. // Pe Bulivar, la Eforie, / la ‘901 fix, / vieața-i o euforie / și nici o stradă nu-i un
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
conținutul mitului în cauză ar putea fi proba supremă a condiției blestemate pe care nu doar Poetul, ca un caz aparte, ci omul, în genere, o trăiește și o poartă stigmatizant cu sine. Compensația necesară față de o astfel de frustrare ontică o reprezintă proiectul utopic, pe de o parte, și Santa Cetate oferă un argument în această direcție, dar și vocația cosmogonică, pe de altă parte, concretizată la scriitorul nostru prin faimoasele delte biblice ori, mai ales, prin redactarea celor cinci
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
aplicarea categoriei "posibilității obiective""20. O utilizatoare a metodei biografice în cercetarea comunismului din România, Lavinia Betea 21, ne atenționează că în interviurile nestructurate sau "creative" din care rezultă povești ale vietii "răspunsurile nu trebuie neapărat raportate la un referențial ontic (adică să ne punem problema dacă ele sunt adevărate sau false), în raport cu anumite date ale realului, ci trebuie considerate în sine că expresii ale unor reprezentări și practici simbolico-culturale ale subiecților". Dar, ăsta nu înseamnă că rezultatul demersului este doar
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg intru încercare și împlinire ontica. Revenind, de aici poate la Marian Barbu nevoia de construcție riguroasă și intelectiv-univocă. Dar o cantonare în orizonturile intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate să aducă în fața decât determinări abstracte și umbre de individualuri. Prins între acestea, poetul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sub volbura presiunilor ideologice. Este fapt evident că în procesul cunoașterii teoretice individualul se pierde, din prima clipă și faza, chiar prin numirea să, recuperarea rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În tentația recuperării prin numire se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ilustrativă pentru versurile sale. Poezia Hau hau e tipică pentru amprenta insurgenței lirice configurate de Mircea Dinescu în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului, poetul își arogă patosul refuzului tocmai datorită carențelor ontice sau etice pe care le percepe în universul cotidian. Poetul resimte, cu îndoită acuitate, spaima de reificare, angoasa viețuirii într-o lume a obiectelor, din care sensurile autentice s-au retras, făcând loc doar aparențelor mincinoase și formelor măsluite. Lipsa
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și a unei retorici bazate pe divorțul dintre aparență și esență. Drama omului comun pe care o reliefează versurile lui Mircea Dinescu este tocmai această discrepanță între ceea ce se proclamă cu emfază și ceea ce e cu adevărat, în spiritul autenticității ontice. Regimul existențial, așa cum este el perceput de poet, are aparențele unui spectacol al derizoriului și absurdului, al deplasării grotești de linii, în care convenția ia locul elanului vital, iar mistificarea se substituie adevărului. În această poezie, ca în multe altele
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
realului. Ideea lirică dominantă e aceea că poezia modernă, poezia secolului XX și-a pierdut puritatea, frenezia originară, orfismul său liminar, căpătând o turnură gravă, anexându-și suferința, tragicul, grotescul și ridicolul unei istorii care este adesea convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un sugestiv tablou al lumii moderne, cu paradoxurile și antinomiile ei ireconciliabile. Neavând prejudecata realității, dar nici exultanța retorică a poeților
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
impostura și lașitatea generalizate, cu spectacolul demisiilor morale și cu fastul cultului personalității regizat de oamenii de serviciu ai regimului, aceste aluzii sunt cât se poate de transparente. Căderea într-o istorie cu sensuri dezafectate este echivalentă cu o traumă ontică și cu o culpă neștiută, ce se cere expiată. Duplicitatea, minciuna, teroarea, mutilarea individualității, falsul și dogmatismul, acestea sunt tarele lumii comuniste pe care poetul nu ezită să le numească simbolic, să le traducă în metafore insurgente. Protestul aluziv, ironia
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > EREZIA OPORTUNITĂȚII DEFENSIVE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Poezia este măsura tuturor cuvintelor Omul ontic dă cu pălăria în stele să le scuture Doamne praful stelar e gros pe lucruri și pe oameni Vrei-nu vrei mai faci și câte-un accident cu demodatul tău aspirator de comete și asteroizi Însă mai întâi se acuză scopul
EREZIA OPORTUNITĂȚII DEFENSIVE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385259_a_386588]
-
poate fi un mijloc de găsire a partenerului marital, poate contribui la realizarea unei ,,rețele'' că și internetul, de fapt se afirma că toate aceste cuceriri ale științei și tehnicii contemporane ar grăbi revenirea la acel limbaj universal, dincolo de hotarele ontice sau ale speciei , s-ar reveni la acel prelimbaj al gândului: ,,La început a fost cuvântul..'' 6.BIBLIOGRAFIE -1,,Zlate, Mielu ,,Introducere în psihologie'' ,Editura Polirom , Iași .2000.p227-231 -2.Iglis, Brian , ,,Paranormalul-o enciclopedie a fenomenelor psihice'',Editura Valdo
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
întregii cărți de interviuri a Mirelei-Ioana Borchin se concentrează în teza formulată de poet, atunci când își proclamă identitatea: „Eu nu sunt nici teolog, nici filosof; eu sunt poet”, deși poezia lui Eugen Dorcescu, în metafizica ei, nu poate ocoli nici onticul, nici epistemicul. Dumnezeul lui, mărturisit cu fervoare, se relevă dincolo de religie, într-un numinos hibrid. El este un El Shaddai, care remodelează adânc în spirit: „De câte ori v-a omorât El Shaddai?” (întreabă autoarea - n.n.). „De multe ori. Cel mai recent
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]