5,154 matches
-
aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau revelatoare, eul poetic postmodern e fermecat de "estetizarea imediatului", de angajarea ontologică, de aspectul proteic și "impur" al formelor literare în necontenită mișcare și îmbinare. "Metafizica e înlocuită de fizică, iar educarea și inițierea cititorului, de seducerea lui". Studiind opoziția între modernul "hieratic" și postmodernul "ludic" și "deconstructivist", Ihab Hassan detectează, între
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
soluția decodificării nuanțelor semantice înlănțuite. Teme și motive ale literaturii main-stream sunt reformulate: tanaticul, fascinația vânătorului pentru vânatul "de o frumusețe inegalabilă" transpus în registru SF în povestirea întâlnire cu meduza, creația ce mișcă ființa umană pe dubla axă a ontologicului, fiorul unicatului și teama de anonimat, acestea fiind completate de o recitire a temelor specifice SF, spre exemplu "terraformarea" sublimată în povestirea Dincolo de ploaie, unde furtunile programate au rolul de a "terraforma" spațiul imens nepopulat și acoperit de nisipuri și
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
experiențelor insolite să trezească reflexe, sentimente, uimiri și atitudini profund omenești. în Noaptea pragurilor, saltul intelectiv ar produce privilegiați dezumanizați, privați de fascinația așteptării, a pragurilor dintre spații și timpuri. în linia complementarității, autorul propune personaje care coboară pe axa ontologicului, orbite de căutări, cărora participantul la insolit, străinul, îi reproșează: "nu-ți pasă că murim înăbușiți de propria-ți descoperire" și îl ucide cu arma pe care nu o inventase încă (Judecătorii). Creatul este, în ambele cazuri, o ardere a
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
conturare, modelare și mediere a universului și mediului uman, de copii și tineri, aflați în formare permanentă și continuă. O polarizare care nu ascultă de direcții arbitrare, impuse sau insinuate de anumite interese ale societății, ci o ordonare bazală, fundamentală, ontologică, fără de care societatea, în mic sau în mare, își pierde sensul axiologic și reperele ei, esențiale sau existențiale... Stelian Gomboș
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
libertate, nu vrem să se piardă din vedere faptul că o multitudine din textele publicate vădesc și o vizibil-serioasă preocupare analitică ce se focalizează asupra aspectelor specifice totalitarismului, acesta considerat o apocalipsă spirituală ale cărei efecte determină o cumplită secătuire ontologică a adevărului în cultură. „Orice efort ontologic al înțelegerii creatoare, afirma George Uscătescu, a fost, în perioada proletcultului înlăturat, în numele unui nou pragmatism utilitarist, autonomia procesului estetic fiind considerată un lux. Totul integrându-se în acel fenomen al timpului nostru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
vedere faptul că o multitudine din textele publicate vădesc și o vizibil-serioasă preocupare analitică ce se focalizează asupra aspectelor specifice totalitarismului, acesta considerat o apocalipsă spirituală ale cărei efecte determină o cumplită secătuire ontologică a adevărului în cultură. „Orice efort ontologic al înțelegerii creatoare, afirma George Uscătescu, a fost, în perioada proletcultului înlăturat, în numele unui nou pragmatism utilitarist, autonomia procesului estetic fiind considerată un lux. Totul integrându-se în acel fenomen al timpului nostru, pe care Freud îl definea „das Unbehagen
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
fără casă/ tot dau să prind și ea se îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea devenind
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
aiurea,/ creierul (în care tocmai a sucombat iarăși visul despre/ limba ideală) și tot felul de organe sîngerînde cărora/ nu le știu numele, în școală am avut notă mică la anatomie” (noaptea dimineața cimitir de zei). O tentativă de recuperare ontologică, de restaurare a omului zdrobit în impactul cu introspecția implacabilă, reprezintă, la rîndul său, un eșec. Rezultă o făptură compusă din surogate, o însumare a morților succesive: „mă recompun în grabă, alandala și eliptic,/ o pornesc voios prin viață,/ mă
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
nimereală. Ele însă continuă să izbească sticla cu ciocul. Și fiindcă ne aflăm într-o cafenea în care s-a filosofat atât, mă gândesc, fără să spun, că Ființa, într-adevăr, poate fi Neantul. Ființa sau lucrul, depinde. Orice firimitură ontologică... Alături, două fete vesele discută între ele într-o limbă străină. Dody e de părere că vorbesc, precis, grecește... Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
de semnalat, de pildă, preocupările pentru "aforismele" sau pentru artă fotografică a sculptorului român), iar, pe de altă parte, insistența de a sublinia modelul pe care viziunea brîncușiană îl poate oferi postmodernității, în special în ceea ce privește integrarea profundă, creatoare a tradițiilor (ontologice, culturale, folclorice). Pentru exemplificarea acestora, semnalam în continuare șapte recente repere ale exegezei brâncușiene, care reconfirmă, cu asupra de măsură, posteritatea vie, în continuă efervescenta reinterpretativă și reevaluatoare, a personalității și operei sculptorului român în secolul XXI. Brâncuși inedit. Însemnări
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
poeticii moderne. De la mica demonie a ironiei și a circumspecției țăranului nostru se ajunge la o exaltare în negativ, la o metafizică masochistă ce-și interzice avînturile spre valorile pozitive, girate de divinitate, realizînd conștiința unei culpe, a unei delegitimări ontologice a creaturii. Alături de Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, paladinii expresionismului rural șaizecist, Gheorghe Istrate ne înfățișează un scenariu al luptei cu materia, care nu e decît o sensibilizare a luptei spiritului cu sine însuși, cea dintîi uzurpîndu-l
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Istoria o realizează între textul și existența individuale, înscriindu-le într-un destin. Lunetistul nu este așadar, ca în poezia optzecistă de inspirație anglo-saxonă, un personaj al unei ficțiuni poetice intimiste sau revendicative, ci o voce dintre lumi - un hibrid ontologic aș îndrăzni să spun - care coboara din Istorie în aceeași măsură ca din Empireu, din (sub)om ca și din înger, din Caracal Sighișoara mea : este de fapt vocea celui care nu-si are locul, locuind sublunarul cu privirea la
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
care simte nevoia lăuntrică de-a se identifica cu sine însăși tocmai pentru a putea da glas convingător fondului său moral intrinsec. Exterioritatea se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, iar acesta reflectă structura adîncurilor ontologice. Drept care, actul liric, deși raportabil în chip nu o dată casant la un timp anume, respinge pragmatismul "torcătorilor de cuvinte", al autorilor Care își croșetează costume și cariere,/ Glorii, orgolii", înclinați a privi toate textele literare precum "niște pulovere": "ŤCe bine
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
mai multe ocazii că nu sînteți de acord cu "primatul esteticului" în detrimentul eticului și că opera nu salvează viața unui scriitor și nici viața nu poate să scuze opera. Un scriitor este o unitate în diversitate, dar într-o coerență ontologică. Ce ar însemna să ne gîndim la poezia lui Rimbaud dar să excludem ideea că după ce a scris "Illuminations" și s-a despărțit de Verlaine, la 20 de ani, a părăsit poezia și Franța pentru a face comerț cu arme
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
sortilegii hipnotice, muzicale, erotice, alexandrin oracular, totul subsumat omului fragil, a cărui singură ispită e cerul și singură consolare, poezia (aleasa inimii). Descifrând viața, sursele și soarta poetului bântuit de marea Creație și de mitologiile aferente. Miron Kiropol are alonja ontologică de a edifica genealogia și heraldica actului poetic având la bază o arhaică imolare, o asceză jertfelnică: "Zeul își încarcă repeziciunea arcului/ Cu bucăți rupte din mine/ Și în botul fiarelor le aruncă/ Și în gura oamenilor./ Singurul meu cuvânt
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
Se observă și alt lucru important. Reformatorii genului din secolul al XIX-lea avuseseră în vedere o emancipare profundă și multiplă a poeziei și nicidecum doar sub raportul expresiei. Ei reinventau conceptul de poezie și lirismul înalt simbolic; modificau viziunea ontologică a poetului și toate raporturile lui cu universul. Hazardul lui Lautréamont, alhimia lui Rimbaud, logica absurdă a lui Macedonski aveau un aspect mai curînd metafizic decît gramatical. Bulversarea de către avangardiști doar a limbajului reprezintă o cedare de principiu extrem de gravă
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
aproape neobservat. Dacă i se acorda atenția cuvenită, s-ar fi luat în seamă dubla trădare de către avangardiști a proiectului modernist de reformă și radicalismul lor ar fi fost evaluat cu mai multă circumspecție: pe de o parte, renunțarea la ontologic și metafizic în favoarea revoluției verbale, pe de alta, degradarea înaltei contestații morale și artistice în politică materialistă joasă. Din nefericire, avangarda n-a înțeles că arta suportă mai bine reformele organice decît revoluțiile (și, în nici un caz, pe cele permanente
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
centrului care-ți permite analize și te ferește de identificări premature. Pentru cine nu știe că autorul însuși a făcut parte din Școala de la Păltiniș, afilierea e imposibil de ghicit. Scriind împotriva relativismului, Andrei Cornea reușește să evite o poziție ontologică în mod evident concepută în contra curentului, ba chiar anterioară lui istoric. Scriind despre Noica, reușește să fie sever și tandru deopotrivă, altfel decît au făcut-o Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu. Căci Andrei Cornea tratează nu atît idei, și nici
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
și codul stilistic, el se detașează, totuși, de primul, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii artistului, Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
de eronată", iar "freudismul a exagerat această realitate la proporții nepermise" (p. 31); "donjuanismul e în fond iresponsabil" (p. 39). Scriind despre dragoste cu o enormă erudiție, eseistul face o echilibristică politică aberantă. Toată frumusețea speculațiilor posibile despre principiul cosmologic, ontologic și epistemologic al erosului cade într-o sociologie marxistă a familiei. Corupția ideologică - în sens general marxist sau în sens mai precis partinic - este marea pacoste a unei părți a criticii literare dinainte de 1990. Unii critici au rezistat cu mai
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
un regizor, Enrique Goded (Fele Martínez), în pană de idei e "salvat" de Ignacio (Gael García Bernal), un prieten din copilărie (și prima lui dragoste) care-i aduce o nuvelă - cvasi-autobiografică - intitulată Vizita. E un film noir: toate personajele sunt ontologic duplicitare, Ignacio nu e cine pretinde, ci fratele lui, Juan, un impostor ahtiat de succes și capabil de fratricid, iar regizorul, obsedat de figura idealizată a lui Ignacio, ajunge să-și convertească această căutare utopică într-un abuz vulgar, doar
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
ca orice alergător de cursă lungă, fenomenul sonor savant este și el supus oboselii, epuizării. Osteneală și extenuare accentuate pe fondul pierderii de viteză și de ritm a gratuității, ingenuității și purității imanente demersului creator. Probabil că dintr-o perspectivă ontologică, muzica e guvernată și ea de legi extrapolate din termodinamică, acolo unde, conform primului principiu, într-un sistem închis (cum concedem a fi fenomenul sonor), cantitatea totală de energie rămâne neschimbată, dar, în virtutea principiului al doilea al termodinamicii, componenta inutilizabilă
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
suferință, cu o adîncire în sine și cu o iluminare a lumii interioare nebănuită pînă atunci", spre a relua cuvintele romancierului. însă conștiința ultramobilizată, controlul exercitat de "omul inteligent", adversar implacabil al misterului afectiv și, pe filiera acestuia, a misterului ontologic, n-a putut săvîrși imposibilul. Deoarece luciditatea care, după cum spunea Camus, reprezintă "lucrul din lume cel mai greu de menținut", nu e un mijloc de mîntuitoare transfigurare a trăirilor, nici un panaceu al suferințelor, ci doar un observator neutru și un
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Dostoievski. La nivelul construcției și al strategiilor narative Cosmin e cel mai tehnic dintre toți. E ludic, neserios, întinde la maximum coarda autobiograficului, relatează experiențe erotice mit(oman)izate și derizorii inițieri sexuale pentru a călca, brusc, într-un abis ontologic răsărit de nicăieri: Am rămas și eu așa, cu pantalonii scurși în lungul picioarelor, deasupra teneșilor jilavi. Privirea mi s-a întunecat repede. Mi-a venit în minte începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică multă
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
și codul stilistic, el se detașează, totuși, de aceasta, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii artistului, Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. Și astfel, în plină retorică
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]