584 matches
-
II, 22-30 ; cf. 1, p. 63) Imaginile par a fi calchiate, într-atât sunt de asemănătoare. Dar dacă teoria împrumutului (sau a originii comune) ar putea fi invocată în ceea ce privește cele trei mituri din Orientul Apropiat, ea nu mai poate fi operantă când aducem în discuție colinde și balade din folclorul românesc. Și totuși, atât motivul epic, cât și submotivele care-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
țării (2, pp. 153-157 ; 3, pp. 124-133). Aceasta ne dă dreptul să credem nu numai în existența unei semnificații precise a episodului, dar și că mentalitatea care a generat motivul și apoi a justificat supraviețuirea lui a fost vie și operantă până nu demult, căci altfel nici o rațiune nu l-ar fi salvat de la „aruncarea peste bord”, ca să rămânem în domeniul potopului. Dacă prima întrebare a fost doar legitimă, în schimb a doua este obligatorie. Care este semnificația acestui episod ? în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nuiaua de alun este elocventă, cunoscându-se valențele magico- apotropaice de excepție acordate acesteia din urmă. Dar nuiaua de arțar nu este doar amintită în descântece în vederea alungării/chemării duhurilor, ci chiar folosită ca atare de către descântătoare, ca agent material operant. În lungul inventar întocmit de Artur Gorovei, cuprinzând „diferite lucruri și obiecte uzuale [la descântece]”, alături de „nuiaua de alun” figurează și „nuiaua de arțar, tăiată joi dimineață în revărsatul zorilor” (26, p. 83). Într- adevăr, „bât[a] de arțar” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
singur caz putem vorbi de formule magice scrise. Este cazul descântecelor-talisman, menite nu atât să fie citite, cât mai ales să fie purtate (la gât, de regulă) sau afișate (pe porți, pereți), apelându-se, în acest caz, la funcția magic- operantă a semnului și a cuvântului scris. Iată o posibilă direcție în care se pot căuta eventuale origini ale „Cărții solomonarului”. Voi încerca să punctez în ordine cronologică doar câteva repere care ar putea susține o astfel de premisă. Relativ recent
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și capacitatea sa de a memoriza, face să fie păstrată o amintire sintetică a experiențelor tuturor vieților; vocea conștiinței nu este altceva. Iar dacă putem să facem din corpul cauzal sediul activității noastre conștiente, amintirea șirului de reîncarnări devine conștientă/operantă . Devenim atunci conștienți de o viață lungă, petrecută în etape succesive atât în segmentul material cât și în cel spiritual al Universului. Evident, acest nivel îl putem atinge abia în regnurile superioare, atunci când nu mai “valorificăm” planul fizic, ci pe
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
dispare, este evident că karma se manifestă la nivelul oricărui corp, concomitent și specific. Pe de altă parte, trebuie ca în fiecare moment să existe comparația între stadiul evolutiv atins și cel “planificat” de karmă deși, îndeobște, comparația se consideră operantă doar în momentul morții, mai precis atunci când omul ajunge în planul sufletesc. Îndeobște, problema karmei este tratată în contextul − greșit/incomplet, după părerea noastră − a purificării omului pentru a ajunge cel puțin în segmentul spiritual al Universului; asta permite interpretări
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Jack Goldstone, "The New Population Bomb", Foreign Affairs, January/February 2010. 379 King, op. cit., p. 160. 380 După părerea noastră, formula "țări în curs de dezvoltare" este prea vagă și acoperă o realitate atât de diversă, încât nu mai este operantă. Țară în curs de dezvoltare este și China, și Burkina Fasso. De aceea, în ceea ce am numit nivelul trei am avut în vedere țările care nu s-au smuls din chingile subdezvoltării și pe care procesul de globalizare le poate
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
ei (obiective proprii), cu precizarea procedeelor specifice de execuție, inclusiv a probelor În măsură să asigure controlul Întregii desfășurări a proceselor respective. Un accent deosebit se pune pe controlul imediat, cu ajutorul feedbackului, și pe Întărirea reușitei Învățării, În spiritul condiționării operante a lui Skinner. Prin raționalizare se caută astfel să se introducă exigența În organizarea punct cu punct a conținuturilor și pas cu pas a proceselor de predare/Învățare, În sensul că tot ceea ce se petrece În cadrul acestora trebuie determinat cu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cu precădere la nivelul anumitor trepte de instruire (primar, gimnazial, liceal, universitar, postuniversitar) fac obiectul unor didactici speciale realizate după criteriul specificității procesului instructiv-educativ propriu fiecărei etape. Relevante sunt, astăzi, cercetările legate de dezvoltarea unei didactici universitare. Foarte actuală și operantă a Început să devină clasificarea după criteriul organizării individuale/sociale a muncii. În acest sens distingem: 1. Metode de activitate individuală (bazate pe mecanismele activității mintale individuale) divizate și ele În: a) libere; b) sub direcția profesorului; c) programate. 2
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de imitare, acesta depinde de măsura În caresubiectul este direct stimulat să producă reacții imitative, Încurajat fiind de diferite elemente de Întărire, directe sau indirecte, pozitive, de tipul recompenselor, aprecierilor laudative etc. Metoda modelării corelează astfel strâns cu ideea Întăririi operante (Davitz, Ball, 1978, p. 371). În concluzie, se poate afirma că Învățarea prin modelaj constituie o metodă activă, de reconstrucție a modelului, reținându-se elementele invariabile considerate definitorii ale acestuia. Imitația, ca metodă de Învățare empirică, specifică de obicei educației spontane
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Instruirea programată (ÎnvĂȚĂmântul programat)" a) Specificul instruirii programatetc "a) Specificul instruirii programate" Instruirea programată a Încercat să prefigureze o soluție nouă la mult frământata problemă a creșterii eficienței Învățării. Fundamentată inițial pe postulatele unei psihologii behavioriste, Îndeosebi pe teoria condiționării operante 1 a lui Skinner, instruirea programată face noi progrese pe măsură ce cibernetica 2 a pătruns tot mai adânc În cercetarea fenomenului instructiv, iar experiențele școlare, pe această temă, intensificate și ele foarte mult, au furnizat suficiente dovezi despre avantajele aplicării acestei
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acționează, ci reacționează. Dezvoltarea psihică poate fi, ca atare, cel mai bine urmărită la nivel comportamental, prin prisma schemei funcționale stimul-răspuns (S-R). Reacția poate fi obținută ca urmare a deferitelor forme de stimulare și învățare: imitare, condiționare clasică sau operantă (legea efectului), identificare etc. Cu o puternică tentă ambientalistă, modelul reactiv a avut și are reprezentanți de marcă în psihologia dezvoltării: J.B. Watson (1878-1938), „părintele” curentului behaviorist, și neobehavioriștii radicali: B.F. Skinner (1904-1990) și C. Hull (1884-1953). Pe aceeași linie
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor cronologice ale stadiilor și substadiilor părerile sunt mult
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dintr-a IX-a și cel meditativ și frământat de opțiuni majore din clasa a XII-a. Sunt liceeni și unul și celălalt, sunt evident și adolescenți, dar psihologic prezintă alte universuri. Prin urmare, pe criteriul utilității practice, pot deveni operante trei delimitări în cadrul vârstelor școlare: elevii între 9-12 ani, cei între 12-15 ani și etapa 16-18 ani. Pentru prezentarea fiecărui nivel este utilă schema clasică de caracterizare, care se oprește la prezentarea dezvoltării fizice, socio-morale, afective și cognitive. Pentru detalii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
I., 1990). Literatura psihopedagogică destinată acestui subiect este relativ restrânsă. Unele încercări sunt legate mai ales de motivație, interese, aspirații și atitudini, privite ca factori motivatori în contextul activităților școlare. Comunicarea de tip persuasiv, metodele directe implicând condiționările clasice și operante, și unele metode indirecte (mai puțin sistematizate, cu posibilități scăzute de evaluare a efectelor) sunt considerate utile în formarea atitudinilor, proces ce diferă considerabil de cel al însușirii informațiilor, priceperilor și deprinderilor. În ceea ce privește metodele indirecte, ele acționează în mod deosebit
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
întâlnită este utilizarea pedepselor și recompenselor. 5. Modificarea comportamentului prin sistemul de întăriri și pedepsetc "5. Modificarea comportamentului prin sistemul de înt\riri [i pedepse" Baza teoretică a modificării comportamentului prin sistemul de întăriri și pedepse o constituie mecanismul condiționării operante, studiat de unii reprezentanți de seamă ai școlii comportamentiste (Thorndike, Tolman, Guthrie). Într-o serie de experimente, ei au descoperit că dacă un anume comportament este în mod consecvent urmat de recompensă, comportamentul are o mai mare probabilitate să se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
manifesta cu o frecvență mai mică. Skinner a extins acest principiu definind întărirea nu doar prin faptul că ea pare a fi recompensativă ori aversivă, ci în termenii efectului pe care aceasta îl are asupra comportamentului individului. Astfel, în condiționarea operantă, dacă un comportament este urmat de un anume eveniment-efect și comportamentul se manifestă cu o frecvență mai mare, atunci spunem că respectivul comportament este întărit. Întărirea pozitivă descrie situația în care comportamentul (de exemplu, punctualitatea) se manifestă cu frecvență mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
va fi actualizat din repertoriul comportamentelor sale potențiale. Expectanțele sunt rezultatul unor procese de condiționare sau a unei învățări bazate pe observație. Astfel, expectanțele R-S sunt credințe privind relația dintre un comportament și consecințele sale (formate îndeosebi prin condiționare operantă), iar expectanțele S-S sunt credințe că un anume eveniment-stimul anticipează apariția altui eveniment-stimul (pot fi formate printr-un proces clasic de condiționare). Vom aborda rolul expectanțelor în dezvoltarea personalității analizând câteva concepte relevante: auto-eficiența, expectanțele de rol și „predicția
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
fațete ale învățării. E. Tolman, printr-un ingenios experiment, a dovedit formarea în psihismul șoarecelui a unui plan, o schemă a labirintului parcurs de multe ori. B. Skinner a evidențiat existența unor reflexe condiționate mai complexe Ă reflexele instrumentale (condiționarea operantă). El a utilizat o cușcă asemănătoare cu cele folosite de E. Thorndike. În ea era plasat un porumbel care, flămând, ciocănea în pereții închisorii sale. Când, întâmplător, lovea într-un punct alb (aflat pe un fond închis) se introducea în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
A psychologist examines sixty-four eminent scientists”, în P.E. Vernon (ed.), Creativity (pp. 43-51), Penguin, Harmondsworth. Runco, M.A. (1986), „Divergent thinking and creative performance in gifted and nongifted children”, Educational and Psychological Measurement, 46, pp. 375-384. Runco, M.A., (1993), „Operant theories of insight, originality, and creativity”, American Behavioral Scientist, 37, pp. 54-67. Runco, M.A., Albert, R.S. (1986), „The threshold hypothesis regarding creativity and intelligence: An empirical test with gifted and nongifted children”, Creative Child and Adult Quarterly, 11, pp.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
B.A., Zbikowski, S.M. (1993), „Immunizing children against the negative effects of reward: A further examination of intrinsic motivation training techniques”, Creativity Research Journal, 6, pp. 297-307. Holman, J., Goetz, E.M., Baer, D.M. (1977), „The training of creativity as an operant and an examination of its generalization characteristics”, în B.C. Elzel, J.M. LeBlanc și D.M. Baer (eds.), New developments in behavioral research: Theory, method, and application (pp. 441-447), Wiley, New York. Holmes, F. (1996), „Research trails and the creative spirit: Can historical
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ediția originală: 1960). Martindale, C., Anderson, K., Moore, K., West, A.N. (1996), „Creativity, oversensitivity, and rate of habituation”, Personality and Individual Differences, 20, pp. 423-427. Martindale, C., Armstrong, J. (1974), „The relationship of creativity to cortical activation and its operant control”, Journal of Genetic Psychology, 124, pp. 311-320. Martindale, C., Greenough, J. (1973), „The differential effect of increased arousal on creative and intellectual performance”, Journal of Genetic Psychology, 123, pp. 329-335. Martindale, C., Hasenfus, N. (1978), „EEG differences as a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
A. (1992a), „Children’s divergent thinking and creative ideation”, Developmental Review, 12, pp. 233-264. Runco, M.A. (1992b), Creativity as an educational objective for disadvantaged students, National Research Center on the Gifted and Talented, Storrs, CT. Runco, M.A. (1993), Operant theories of insight, originality, and creativity. American Behavioral Scientist, 37, 59-74. Runco, M.A. (1994a), „Cognitive and psychometric issues in creativity research”, în S.G. Isaksen, M.C. Murdock, R.L. Firestien, D.J. Treffinger (eds.), Understanding and recognizing creativity (pp. 331-368), Ablex, Norwood
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ierarhii de excelență și de preeminență particulare. În această privință, este tentant să se adopte o modelizare identificând sectoarele de activitate cu câteva mari funcții societale. Din acest punct de vedere, modelizarea parsoniană citată în capitolul 1 este în continuare operantă, chiar dacă nu resimțim nevoia de a recurge la ilustrarea grafică a schemei AGIL. Rezultă niște elite distincte, care, până la un anumit punct, pot nutri sentimentul de conivență remarcat de Charles Wright Mills, dar care au totuși ierarhii de preocupări diferite
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
teoria lui Adams, împreună cu legătura inversă dată de reîntărire, se referă la echilibrul dintre performanță și recompensă perceput de către angajat, acestea influențând nivelul de menținere al performanței finale. Reîntărirea (Robbins, 1998) este un concept preluat din abordarea behavioristă a condiționării operante prin care se urmărește repetarea (modificarea) în viitor a unui anumit comportament dorit (nedorit). Toate elementele descrise ale acestui model determină performanța la locul de muncă. Acest termen circumscrie o mulțime de sensuri ale rezultatelor de la locul de muncă, printre
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]