434 matches
-
păreau un greabăn bolovănos, iar, pe de altă parte, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii tot trăgeau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre deliciul asistenței, un om care nechează dar, dacă l-ai fi auzit din spatele unui perete, ai fi făcut cruci peste cruci, jurând că e un cal care
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul, coroiat și cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile care curgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei care continuă să crească în ciuda tuturor parastaselor, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i un aer de profet
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ei// tălpile ți se topesc ani întregi și piticul nu obosește// până la urmă faci și tu flotări genuflexiuni te rostogolești și/ sub pat o mulțime de pitici îmbrăcați la fel ca tine spun/ o poveste în care/ încurajările vegetale se opintesc în/ bordura prosopului pe care stau imprimate/ degetele de la picioare animalele preistorice/ pentru care lumea putea să aibă orice dimensiune/ strălucind ca un capac de conservă// 3.2 Comunicarea funcționează în forma aberantă a principiului identității ŤA este Ať și
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
asemenea bîlbîială, pentru liniștea dumneavoastră vă recomand să nu mai suflați o vorbă despre ele. Prințul Danemarcei, care între timp izbutise să le vină de hac cuvintelor „Excelența Voastră”, începu să șuiere în forță, își permise un zîmbet și, parcă opintindu-se din răsputeri, își smulse dinlăuntrul său răspunsul: - Aș-ș-șa m-m-mă b-b-bîlb-b-bîi eu d-d-de ob-b-bicei! Prezența de spirit a Prințului a fost apreciată destul de mult. Ziarul a plătit o sută de ruble amendă și n-a mai scris nimic
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
forțosul Savițki. - Atunci ridică-l! Savițki se apucă pe dată să se canonească aplecat deasupra ficusului. - N-ai să poți! îi șopteau Ippolit și Pîhteev-Kakuev. Cu mutrița roșie de efort și cu părul zbîrlit și asudat, Savițki continua să se opintească. Deodată se întîmplă lucrul cel mai groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana de mahon cu incrustații aurite, pe care se afla bustul de marmură al lui Alexandru I Binecuvîntatul. Bustul se
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
face adevărata istorie a Revoluției franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punând parul pe haimanalele de pe uliță. Când a fost întrebat cum își explică intrarea armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franței se opinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Franței, ci ideile revoluționare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon. 72. Fără nemurire si mântuire, libertatea este de neconceput. Omul, dacă nu are în substanța lui
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Eu am vorbit, eu am auzit. --Asta-i treaba primarului, a sărit Vasile Curcă. E domeniu public, el trebuia s-o umple, că d-aia l-am ales și plătim impozite. --Voi și impozite? Hai, aici în spate, cu dulapii! Ne opintim la comandă, odată cu calul. Hai, acumaa! Hoop! După mai multe încercări și eforturi ale bietului căluț, biciuit de Floricel, reușiră să-l scoată din groapă pe amărâtul de Mototolea. --Mulțumesc, bă, fraților! plângea bietul Trache. Să vă dea Dumnezeu sănătate
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
2016 Toate Articolele Autorului artist: Arpad Racz Fata cu floarea soarelui / Mädchen mit Sonnenblumen / Pictura pe sticla / Hinterglassbild https://www.facebook.com/arpad.racz.50/photos all cu mâinile ating tălpile verbului îmbrățișez propria-mi poartă cu simpatie trag zăvorul se opintește între a rugini și a luci mat în diminețile în care beau cafeaua alături de iluzia copilăriei pe care încă o trăiesc tata râde mama încropește un zâmbet frații mei apar de niciunde jucăm un joc absurd la finalul căruia fiecare
MI-AM RĂZBUNAT TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383877_a_385206]
-
Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
coș cu știuleți de porumb pentru animale. Apoi îi dă o parte din boabe Cristinei să le împrăștie păsărilor. -Pui, pui, pui!... strigă fetița voioasă dând de mâncare orătăniilor care se strecurau printre picioarele ei. Un boboc de rața se opintește și se rostogolește căzând în șanțul cu apă.Cristina îl scoate și-l șterge cu rochița ei, apoi îl sărută strângându-l la piept. -Ce prostuț ești, spuse ea, dacă nu eram aici ce făceai?... și-l așează într-un
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
ger, Iarnă asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina, Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastra se arătă un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina,Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini,După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini.La fereastră se arătă un copil îmbujorat...Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat,Cumpănă de la fântână scârțâie când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăteam pe loc. Mă mișcam încet, cu pas domol, prin șoapta zilei nocturne. Mângâiam Paradisul și am
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd a văzut obiectul acela rotund și lucios mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să înceapă o furtună. Trase cu putere de piedica închizătorului și se opinti să dea cabina peste cap. Motorul uriaș era fierbinte încă. Plimbă lumina lanternei peste acesta, încercând să vadă care era cauza pentru care se oprise așa, dintr-o dată. Se uita acolo unde credea el că ar putea fi defecțiunea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva măreț, spuse el apoi cu voce gravă. Ceva care să rămână după mine. Văd că nu vrei să asculți. Ești cumplit de încăpățânat! Bine, spune ce ai de spus dar pe urmă te rog să te liniștești. Bătrânul se opinti și se ridică în șezut. Se întoarse cu fața la Cristian și îl prinse strâns de braț. Trase adânc aer în piept după care rosti foarte serios: Nu știu ce părere ai tu, dar eu simt că mor dacă nu dau peste cap un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin semeți, la fel de pietroși și pustii. Se opinteau acum peste un muncel abrupt și mașina de teren se târa de-a lungul drumului accidentat. Motorul trăgea din greu dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la destinație și mai aveau o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nevasta stăpânului lui (am aflat că la ei în circ așa li se spuneau ciracii maeștrilor). La un moment dat era să o scape dracului pentru că ea făcuse o altă mișcare și el nu era pregătit pentru improvizație, s-a opintit de am crezut că o să moară, i-a ieșit stomacul în afară de efort, dar a izbutit să redreseze băbătia și să ducă la bun sfârșit numărul. Am fost impresionat și i-am spus-o, dar el voia altceva, el voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
tare te‑aș mai îndesa în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai, vino, drăguțule. Otto are dureri mari în diverse regiuni ale corpului atunci când se opintește în cârje și‑și balansează picioarul rămas înainte și înapoi, dar nu lasă să se observe nimic. Autoritatea pe care o emana înainte o mai face pe soția lui să‑l urmeze și azi. Am o oboseală permanentă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deja mai bine decât la început. Mai întâi faci un soi de preludiu, apoi intri în Anna și cotrobăi pe acolo, de parcă ai căuta într‑un sertar cu ciorapi vechi perechea unei șosete, pe care n‑o găsești. Nu te opintești prostește, ci freci inteligent și rafinat de jur împrejur. Ceea ce nu pot adesea să spun cu gura, fiindcă furia mă lasă fără grai, spun cu inima și cu tot trupul meu (Anna, nevrotic). Buzele tac, viorile șoptesc: iubește‑mă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
metodic cu degetele, ea a scâncit puternic și a început să plângă. A încercat să o penetreze. Nu a reușit. Și-a frecat sexul cu degetele strânse și, după ce l-a întărit puțin, l-a introdus cu greu. S-a opintit de câteva ori, înjurând. - Desfă, în p...a mă-tii, picioarele mai mult și ridică-le! a strigat la ea, dându-și seama că nu nimerise locul. A găsit orificiul pipăind cu degetele și și-a împins acolo sexul moleșit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
Măi Vasile, băiatule. Lumea nu se sfârșește cu tine și cu necazurile tale. Știi cum este. Din ce este viața mai grea, cu atât ți se face ceafa mai tăbăcită ca la boul ce trage la jug toată ziua. Te opintești tot mai tare în viață și până la urmă răzbești tu s-o tragi după tine și să ajungi la liman. - O fi, măi nea Tase, dar parcă tot mai bine este să umbli cu pălăria într-o parte și să
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
cu degetul și adăugă: - Nu ai voie să pleci de acasă. Așteaptă-mă, că o să vin în circa o oră. Andrei îi aruncă o ultimă privire plină de regret, apoi intră în curtea sărăcăcioasă cu capul în pământ. Sofica se opinti și-și mișcă piciorul drept pornind în aceeași aventură pe care o practica în ultimii ani, aceea de a sta lipită de zidul rece al bisericii și de a privi trecătorii cu o curiozitate flamândă. Se chinui apoi să-și
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]