135 matches
-
în aceeași situație, vine decembrie 1989, cu deschiderea granițelor și cu plecarea unor români în lumea vest-europeană. Tânărul nostru pierde-vară pleacă și el în speranța că acolo va întâlni câini cu colaci în coadă, și... cu chiu cu vai se oploșește pe lângă o ființă, feminină, care se atașează de el, acceptă să se căsătorească și se părea că oarecum drumul lui prin viață va fi altul... După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în lumea umbrelor, liniștindu-se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
clipă am crezut că va deschide ochii; coapsele i s-au desfăcut puțin. Am Îngenuncheat În fața vulvei. Mi-am apropiat mâna la câțiva centimetri, dar n-am Îndrăznit s-o ating. Am ieșit afară să mă masturbez. La vilă se oploșiseră o mulțime de pisici, mai mult sau mai puțin sălbatice. M-am apropiat de un motan negru care se Încălzea pe o piatră. Solul din jurul casei, plin cu pietre, era foarte alb, de un alb violent. Motanul m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai deranja. Precis l-am uitat, îmi aduc acum aminte. Într-un ceas vin și-l recuperez.“ Cunoștea trucul. Când o femeie vrea să scape de amantul de pe rol își uită rujul, sutienul sau chiloții în casa celui care-i oploșește și pe care vrea să-l preia. Bărbatul de trecere, refugiul dintre cei doi amanți, cel care oricum le știe secretul și față de care nu mai au nici un rost prefăcătoriile. A venit. Nici nu apucase să facă puțină curățenie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uitam doar la el. - Domnule, zic, te culcai cu ea? Omul a surâs suferind. Profitând de suferință a lunecat câțiva pași pe holul apartamentului meu. Și-a insinuat gentoiul pe un fotoliu, a schițat un gest ca pentru a-și oploși mustățile - rare, îngălbenite ca de tutun, suferinde și ele - și m-a privit mustrător. - Au avut alții grijă... Uitați-vă: aș putea pentru ca să vă supun atenției câteva fotografii de la mare... Când eram la mare ne împroșcam cu nisip, chiuiam, ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câini, nu mai rămâne nimic după ei. De când s-a închis abatoru’, nu mai ai loc de cotarle... Puțică încropiseră o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vor da drumul la apă caldă în blocuri, pentru a despăduchea copiii. Eminescu este iubit - evident dezinteresat - și de oamenii de afaceri din Basarabia. Un ins, care vorbea româna într-un chip oribil, ca bunică-mea Safta engleza, s-a oploșit câțiva ani pe lângă Uniunea Scriitorilor, fiind considerat un fel de Mecena al creatorilor basarabeni. Tipul organiza chiolhanuri și cerea scriitorilor să-i cânte - și aceștia chiar cântau! - romanțe pe versuri de Eminescu (am asistat îngrozit la o asemenea reprezentație). „Sponsorul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care descria legea ca pe o "autorizare oficială a activităților criminale" îndreptate împotriva României. "Guvernul Statelor Unite are ca obiectiv formarea unor bande de mercenari care și-au trădat patria și au fugit din România, de fasciști și criminali de război oploșiți de SUA sau de alte state - bande care urmează a fi folosite în scopuri agresive, împotriva RPR"606. Cu toate că prin ostilitatea sa guvernul izolase Legația și scăzuse numărul americanilor care trăiau în România sub 500, Gantenbein nu vedea de ce Washingtonul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
desfășurarea serbării, cu Slavici, Pamfil Dan, Ștefanelli și alții. Noul an de studii (1871/1872) a fost foarte greu pentru poet, din cauza lipsei de bani. Și la Ipotești erau greutăți și mari supărări. Șerban, care de bine de rău se oploșise, ca ajutor, pe lîngă un medic chirurg, Oppolzer, din Viena, încă din toamna lui 1871 era venit la Ipotești, spre marea supărare a părinților, pentru că sta acasă, fără rost. Matei cerea bani pentru gazdă și întreținere, ca licean la Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce drept a luat biblioteca lui Niculai, cînd acesta încă trăia, iar biblioteca acestuia nu era moștenire? Henrieta, rămasă singură-cuc, oloagă și fără nici un drept de a mai locui în casa părintească, deci într-adevăr pribeagă, a încercat să se oploșească la mătușile sale de la Agafton, dar ele n-au primit-o. În această situație, s-a simțit obligat farmacistul Ion Franck, din Botoșani, pentru că Gh. Eminovici îi fusese acestuia naș, la cununie, și primise de la Eminovici, cu împrumut, 5000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
două la kilogram. N-o duceam greu, dar tata muncea în grădină de dimineața până seara, cu pauză la prânz. Foametea și tifosul nu mai era acum decât o amintire, dar sărăcia nu se dădea dusă din casa noastră. Se oploșise șii pria la noi. Nu puteam spune că o duceam pe roze. Banii din pensia tatei se topeau foarte repede. Dar cu pâinea cum a fost? Eu și Ghiță mergeam cu rândul să cumpărăm pâine de la Roca. Acesta își avea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
d-ta? ― Ilona... ― Ilona... Da... Și nu ți-e frică între atâția militari? ― De ce să-mi fie frică? zise fata simplu, adăugând repede, cu mîndrie: Mie numai de Dumnezeu mi-e frică... În vreme ce el se așeză la masă, Ilona se oploși lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, parcă ar fi fost fermecată. De altfel și Apostol, mâncând, o privea pe furiș, întîi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie. A fost totdeauna timid cu femeile, neîncrezător
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aflăm într-un living superb, cu o mare plantă ornamentală într-un colț, lângă sofaua pe care două femei discută despre avantajele unei anume mărci de dezinfectant pentru WC-uri. Produsul vechi nu reușește să pătrundă peste tot unde se oploșesc microbii. Cel nou însă îi urmărește până-n cotloanele lor cele mai întunecoase. Un mic desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
al doilea descălecat, căci altfel nu s-ar explica prezența maghiarismelor și în limba lor, etc. Elementele nelatine ale limbii române, prezentate în capitolul „Vecinii” (p. 255-316), au avut două căi de pătrundere: 1) „Neamuri de toate soiurile s-au oploșit printre noi” și 2) „Neastâmpărul nostru ne-a dus prin părți locuite de popoare străine”. Ca timp, aceste elemente aparțin unele perioadei dinaintea venirii latinilor, altele perioadei de după venirea acestora. Imaginea rezultată este aceea a unui conglomerat de cuvinte adunate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
după moarte, nu și-a mai văzut feciorul cel drag, pe Alexandru Coconul, care, după domnii efemere, s-a stins devreme, fiind „boliacu”, Catrina a rămas în mănăstire, suspinând după dragostea diacului, nu a mai putut ajuta numeroșii călugării greci oploșiți în săraca țară a Moldovei, singura lui dorință îndeplinită fiind alegerea ca succesor a boierului Miron Barnovschi, hatman și pârcălab de Suceava. “Io Miron Barnovschi Moghilă voievod”, cum se va intitula noul stăpân al curții ieșene, era apreciat de Înalta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ai adus poliția-n casă! Mi se face rău din cauza ta! Dacă mai trăia taică-tu, te bătea de-ți suna apa-n cap, mucos mic și pervers ce ești! — Mamă, eu... Dintotdeauna ai fost doar o lichea! Un vierme oploșit la sân! El făcu un pas Înapoi. — Mamă, nu... Nu te-am vrut niciodată! Ai fost o greșeală! M-auzi? Ai fost o neplăcută, ticăloasă, a dracului de greșeală-ngrozitoare! Watson putu să vadă picioarele mișcându-se când Martin Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
încep să-l persecute pe Don Quijote când el nu se coboară până la a-i persecuta pe presupușii său persecutori. Dar ce voi fi făcut oare eu, iubite Don Quijote, ca să devin magnetul nebunilor care se cred persecutați? De ce vin să se oploșească la mine? De ce mă acoperă cu elogii dacă în cele din urmă au să mă acopere cu injurii? [Aceluiași Don Quijote al meu i s-a întâmplat că, după ce i-a eliberat din captivitatea poterașilor Sfintei Frății pe galerienii duși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
filozofii. La 28 iunie 1835, Mazzini îi scria Judithei sale: „Cât despre mine, las totul și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor. Nu-mi voi mai ridica mâinile din noroiul doctrinelor. Și blestemul patriei mele, al aceleia care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de la quinta; e drept că fără gentlemane, da alea ie turnire dă cultură, pă ochii mei. Unii zic c-ar crede În idoli, da are În salon un taur dă fer mai ceva ca un tramway. Vineri dă vineri se oploșesc lângă taur toți akils, care sunt, așa cel puțin se clevetește, ăia inițiați. Trecuse un kil de vreme de când jinduia doctoru Abenhaldun să fiu inițiat și măndel; nu mă ținea balamalele să-i zic că zexe și-mi venea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aici arhivat de vreo paisprezece ani, a observat molcom don Isidro. Dar de arhiva aia n-am știre. Zugrăvește-mi cumva locul. Păi, dă pe de lături dă simplu ce-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo sută juma, și toți sunt izmeniți la chip și au tunice albe. Arhiva-i un coteț lipit cu secretariatu: o biată chilioară. Io zic mereu că ogeacu fără fereastră pă bune e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poate cânta că nu iești argentinean get beget - tre să strigi ca plodu la Înțărcat, că la vermifugi Republica a dat un pas Înapoi, care nu-i o chestie prea miștoacă. Alta era situațea când gineri-miu s-a Înfiltrat oploșit În nepotism tomna-n Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și, cu răbdarea băgată În priză ca la mititica, a fisurat pă nasoale o breșă În frontu unic care s-aduna dă câte ori Îmi zicea pă nume. Asta Îi toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i priceapă toanele și nici gând să fi devenit peste noapte sentimental. Pur și simplu venise din mo tive practice. Fusese trimis la recuperare la mare pentru o perioadă mai lungă și cel mai convenabil loc în care se putea oploși era în casa mamei sale. Nu știa cât va sta acolo. Nu știa ce va face din toamnă și îi era lehamite să se gândească la asta. Judecând, așadar, la rece, relația cu mama lui mergea bine. Felul ei deschis
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în gloată, în viermuiala tărcată, altfel aici, într-un sat mic, ne căptușește inamicul! Așa țin minte că zicea el. Umblam cu tata prin Capitală, pe la cunoscuții lui: camarazi de armată, colegi de școală, colegi de generație... Căutam să ne oploșim, cumva, cu serviciul și căutam să ne pricopsim cu un adăpost deasupra capului... Umblam toată ziua, de ne săreau cuiele din talpa încălțărilor. Nu știu dacă am fi avut până la urmă noroc! Basarabenii erau priviți cu suspiciune din capul locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cu totul improductivi, al căror singur merit e o lăcomie rapace, a căror armă e vicleșugul și corumperea, a căror patrie nu e nicăieri în lume și cari nu-și mai găsesc căpătâi decât în România, unde să se oploșească la umbra teoriei rosetești de "om și om". Este aceasta sau nu o ducere ad absurdum a teoriilor demagogice? Dar a trecut vremea imputărilor, acum e vorba de a scăpa pe cât se poate de mult de inundarea generală. În treacăt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
intru pe urmă în presa literară și să-i belesc și eu pe toți troglodiții, în frunte cu Amăicălițului. Sper să mi se încredințeze funcția de redactor-șef la Luceafărul literar. De-aia am râs, fiindcă nici troglodiții din București oploșiți sub pulpana lui I.C. nu vor scăpa. De-aici, din mijlocul Transilvaniei o să trimit spre ei săgeți cu bătaie lungă cât mai otrăvite, să scoată urlete și să se întoarcă prin pădurile de unde au ieșit." Deci nici lui nu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nenorocire l-a zdrobit atât de tare, încât în scurt timp însuși bătrânul s-a îmbolnăvit și a murit. Era văduv, n-avea absolut nici un moștenitor, în afară de mătușa prințului, care era nepoata dreaptă a lui Papușin, o femeie foarte săracă, oploșită în casa acestuia. În timpul primirii moștenirii, această mătușă era și ea pe moarte din pricina dropicii, dar de îndată încercase să dea de urma prințului, încredințându-i această treabă lui Salazkin, și apucase să-și facă testamentul. Probabil nici prințul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]