136 matches
-
NECULAI îmi aduc bine aminte din vremea când s-au oploșit la noi Neculai, Costache și Ion. într-o bună zi ne-am trezit în ogradă cu dânșii, laolaltă cu paserile și alte vietăți. Bunicul avea trebuință, ca om de încredere la moară, de Costandin, un oltean pripășit care se însurase
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aflăm într-un living superb, cu o mare plantă ornamentală într-un colț, lângă sofaua pe care două femei discută despre avantajele unei anume mărci de dezinfectant pentru WC-uri. Produsul vechi nu reușește să pătrundă peste tot unde se oploșesc microbii. Cel nou însă îi urmărește până-n cotloanele lor cele mai întunecoase. Un mic desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
coale, reparțite pe 365 zile [ale] anului, vine o coală și ceva pe zi, muncă ce o poate face un om singur în tot bunul * și fără ca să se-ngreuieze prea tare. Într-adevăr, dacă acești oameni nu s-ar oploși prin primării, poate că s-ar apuca de alte meserii mai productive și ar lua locul orândarilor jidani prin sate. [D. ANTIPA] [Iași, decembrie 1875] [Adresa nr. 293, către prefectul de Vaslui ] Subsemnatul, reamintindu-vă adresa sa N-o 243
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un loc-cheie al secretelor politice ? M-am gândit deodată, à propos de amicul nostru, că acele mici întrebări stupide ce se înverșuna să le puie în toate ocaziunile mondene se poate să nu fi fost deloc gratuite ! Posibil să fi oploșit pe lângă noi un mouchard, ca s-o spun de-a dreptul ! Pentru cine exact spionează (dacă nu-mi încarc cumva sufletul cu bănuieli nedrepte, hrănite de resentimentele mele) ? Totul pentru mine plutește în vag și se rezumă la presupuneri. Pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din poveștile lor, c-a fost o mare agitație în acele zile ! Poliție nu era, armată nu, peste tot o bucurie, se terminase războiul !... Oamenii, de dimineață, ieșeau pe străzi, fluturau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nenorocire l-a zdrobit atât de tare, încât în scurt timp însuși bătrânul s-a îmbolnăvit și a murit. Era văduv, n-avea absolut nici un moștenitor, în afară de mătușa prințului, care era nepoata dreaptă a lui Papușin, o femeie foarte săracă, oploșită în casa acestuia. În timpul primirii moștenirii, această mătușă era și ea pe moarte din pricina dropicii, dar de îndată încercase să dea de urma prințului, încredințându-i această treabă lui Salazkin, și apucase să-și facă testamentul. Probabil nici prințul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
teorie și sufeream că nu o aveam. Acum era de-ajuns să ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie ca lumea. Într-o zi, un student din ultimul an, luându-mă drept profesor (cadrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
d-ta? ― Ilona... ― Ilona... Da... Și nu ți-e frică între atâția militari? ― De ce să-mi fie frică? zise fata simplu, adăugând repede, cu mîndrie: Mie numai de Dumnezeu mi-e frică... În vreme ce el se așeză la masă, Ilona se oploși lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, parcă ar fi fost fermecată. De altfel și Apostol, mâncând, o privea pe furiș, întîi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie. A fost totdeauna timid cu femeile, neîncrezător
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a prins un unchi de al meu, tinerel, frate vitreg (se pare!Ă de-al mamei, și m-a spus... A fost prima bătaie cu cureaua aplicată de taică-meu... După ce m-a bătut (în prezența a mai multor rude oploșite la noi din cauza foametei!Ă, m-am dus în curtea din spatele haltei și am fumat pe îndelete o țigară adevărată, albă, lungă, luată din sat, de la un mic negustor ce mi le da (ziceam că sunt pentru acari!Ă în schimbul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Ba mai mult, frate Surduc - grăi cel numit Parnasie către fălticenean - nu numai că n-avem ce povesti, că să zicem că s-ar mai găsi câte ceva, dar nici nu mai știm ce se poate povesti. Că uite, alaltăieri mă oploșisem pe lângă un foc de negustori și, cum se-ntâmplă, dă-i cu bere, dă-i cu vin, mă pune diavolu’ să le-ncep povestea cu iapa lui Vodă. Poveste cunoscută, a ajuns și-n cărți, o știe toată lumea. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la quinta; e drept că fără gentlemane, da alea ie turnire dă cultură, pă ochii mei. Unii zic c-ar crede În idoli, da are În salon un taur dă fer mai ceva ca un tramway. Vineri dă vineri se oploșesc lângă taur toți akils, care sunt, așa cel puțin se clevetește, ăia inițiați. Trecuse un kil de vreme de când jinduia doctoru Abenhaldun să fiu inițiat și măndel; nu mă ținea balamalele să-i zic că zexe și-mi venea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aici arhivat de vreo paisprezece ani, a observat molcom don Isidro. Dar de arhiva aia n-am știre. Zugrăvește-mi cumva locul. Păi, dă pe de lături dă simplu ce-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo sută juma, și toți sunt izmeniți la chip și au tunice albe. Arhiva-i un coteț lipit cu secretariatu: o biată chilioară. Io zic mereu că ogeacu fără fereastră pă bune e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poate cânta că nu iești argentinean get beget - tre să strigi ca plodu la Înțărcat, că la vermifugi Republica a dat un pas Înapoi, care nu-i o chestie prea miștoacă. Alta era situațea când gineri-miu s-a Înfiltrat oploșit În nepotism tomna-n Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și, cu răbdarea băgată În priză ca la mititica, a fisurat pă nasoale o breșă În frontu unic care s-aduna dă câte ori Îmi zicea pă nume. Asta Îi toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ai adus poliția-n casă! Mi se face rău din cauza ta! Dacă mai trăia taică-tu, te bătea de-ți suna apa-n cap, mucos mic și pervers ce ești! — Mamă, eu... Dintotdeauna ai fost doar o lichea! Un vierme oploșit la sân! El făcu un pas Înapoi. — Mamă, nu... Nu te-am vrut niciodată! Ai fost o greșeală! M-auzi? Ai fost o neplăcută, ticăloasă, a dracului de greșeală-ngrozitoare! Watson putu să vadă picioarele mișcându-se când Martin Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormîntului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
De frică, nu am spus nici eu, nici fratele meu, nimic alor mei care ne așteptau cu ceaiul care, între timp, se răcise... A rămas în urmă stăpână doar frica... Peste doi ani, plecați din Oltenia refugiului, după ce ne-am oploșit de voie, de nevoie în Dorohoiul apropiat de noua graniță pe care nu o mai puteam trece, mi-a fost dat să găsesc într-o grădină abandonată de la periferia orașului semiagricol, un obiect similar (în aceeași formă de cartuș) dar
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de mămăligă, fără să-i dea și lui măcar cât pentru o gustare. Vasilica, papa! A ordonat frățiorul. Lapte! Bulcă! N-are Vasilica, i-a răspuns aceasta. Astăzi copiii nu mi-au dat pentru că hrănesc niște căței care s-au oploșit pe lângă școală. Iar porția mea am mâncat-o eu... că mi-a fost foame. Lui Costi atât i-a trebuit!.. Copilul și-a reluat țipetele despre papa de parcă l-ar fi înțepat cineva cu mii de ace și a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ucrainean, iar mama, pravoslavnică. De multe ori a fost văzut dând târcoale bisericii catolice și făcându-și cruce nu cu două degete Împreunate, cum se Închina tot satul, ci cu toată palma, de aceea sătenii Îl porecliră Papistașul. De ce se oploșise la Brodina, nici Onisei nu știa. Sau, dacă știa, nu voia să spună. Onisei trăi un timp ascunzându-se prin cimitir, apoi, Încetul cu Încetul, Începu să dea ocol curții oamenilor. Pe unii Îi ajuta să spargă lemnele, pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajutor. Altădată Îi simțea foșnetul umbrei bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă nu trebuia să rămână neacoperită peste noapte și nici cana pe care o lăsa pe masă. Dacă nu aveai capac, puteai să pui o foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În lumea lor... Pe urmă ia și aleargă după ei și te agață de genunchii lor! Se șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor din curtea lor și cele din Împrejurimi. Își exersa demonstrațiile cu atâta sârg, Încât, În cele din urmă, Nicanor, la insistențele babulei, a fost nevoit să-l lege Într-un sac și să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încât s-ar fi putut construi nu un cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde avea În curând, după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie, țiganii aruncaseră și toți caii Împușcați, și toți porcii secerați de holeră, astfel Încât cărămizile păreau desprinse dintr-un basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la masa lor, ținând prelegeri despre religie și muncă În universul creat și increat. Acum câtva timp, masterandul fusese angajat ca preparator la Informatică, dar, după o periodă de probă de șase săptămâni, În urma unor intrigi și meschinării, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la Înfățișarea sa obișnuită. Totul Însă depindea de ea și de puterea de atracție a lunii, care, smulgându-i părul din rădăcină și Întinzându-l fir cu fir În spațiul cosmic, ar fi putut-o deposeda de răul ce se oploșise În interiorul ei. În disperare de cauză, privind la luna plină ce fusese zugrăvită dincolo de geam, Oliver scotea câte un lătrat, prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]