103 matches
-
Slatina, Editura Didactic Pres, 2007 Capitolul 10 Ipostaze ale unei didactici a literaturii în etapa preșcolarității Literatura pentru copii, prezentată în lucrările de specialitate din multiple perspective, poate fi delimitată de celelalte coordonate ale literarului printr-un sistem de relații opozitive, cu rol în sublinierea elementelor specifice care nuanțează problematica avută în vedere cu precizarea că sunt identificabile și situații în care opoziția este doar terminologică, realitatea comunicării literare fiind caracterizată și prin raporturi de incluziune, de complementaritate etc. Se remarcă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
literare centrate pe tema copilăriei/a problematicii copilului, fără a aparține literaturii pentru copii, precum și a unora care, incluse în literatura pentru copii, nu scriu ,,despre copii"; * literatura pentru copii vs. literatura asociată sferei educativului raport pe de o parte opozitiv (nu tot ce ce constituie în literatură creată în scop educativ este pentru copii vezi, de exemplu, lucrări vizând educația adulților) și, pe de altă parte, de tip inclusiv (prin prisma valențelor instructiv-educative recunoscute ale literaturii pentru copii). Sintetizând, literatura
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Ecaterina (coord.), Să învățăm cu... plăcere. Fișe de exerciții logopedice în comunicarea orală și scrisă, București, Supliment al revistei Învățământul preșcolar, 2007 Zarafu, G. (antologie), Versuri pestrițe pentru grădinițe, București, Editura Ion Creangă, 2001 Capitolul 11 Didactica textului nonliterar Raportul opozitiv literar nonliterar își construiește argumentația prin raportare la coordonatele comunicării ca proces pe nuanțele/redi-mensionările pe care fiecare element al acestuia le implică. Principalele delimitări vizează perspectivele diferite pe care le oferă asupra mesajului-text literar/nonliterar componente precum: codul valorificat
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
fie virgilent. Chipul lui dom Virgil se mutrifică astfel, încetul cu încetul, devenind sinonim cu ideea însăși de domvirgilism ; iluzie a perfectei izomorfii, Mutra respectivă va fi încărcată cu o greutate în plus o apoziție vestimentară. Această apoziție este iarăși opozitivă : față de ipostaza clasică a gangsterului pălărie trasă pe ochi, privire dură, țigară în colțul gurii , ni se propune o formă profund demistificatoare basc tras pe frunte, fular răsucit boem în jurul gâtului, pahar cu lapte. Procedeul constă în actualizarea unui romantism
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe om, să-i semnaleze micimea și nimicnicia. Spaima ține de o antropologie victimară: în afara ei, e greu de înțeles și infinit mai dificil de trăit sau experimentat. Spaima generează cultură în două direcții, radical îndepărtate una de cealaltă, divergente, opozitive. Prima dintre ele vizează regresia, recuperarea "barbarului" sau fascinația pentru irațional și distrugere de sine, care apare în textele de psihanaliză. Individuația este, ca definiție și expectanță, anti-terifiantă prin excelență, însă, în termenii mai vechi ai lui Schopenhauer, ea presupune
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că asist, citind, la agonia uneia din ultimele mari dionisii, în care identitatea orfică a poeziei e agresată de bacante, abandonându-se voluptății sfâșietoare, dar și ripostând, în încercarea de a-și păstra coerența și coeziunea - atâta cât permit energiile opozitive ale poemului, înțeles, totuși, ca o structură. În acest sens, toate poemele lui Ion Mureșan reprezintă niște „fragmente din regiunea de odinioară”, țăndări ale unui cronotop originar, readus în orizontul conștiinței poetice de fiecare act imaginativ. Imaginația poetică e, aici
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
a împărțit în două scrierile dedicate, funcție de cele două căi spre cunoaștere - complementare, în fond - care porneau din aceeași viziune magică asupra universului, numai că una înălța omul la cer, iar cealaltă înălța demonii la om. Pentru a le ilustra opozitiv, Goethe a redimensionat un insignifiant personaj din Faust-ul lui Marlowe, transformându- l pe „servitorul Wagner”, „flegmatic, încet la minte și înclinat spre dezmăț”, cum apare el la Marlowe, într-un demn practicant al căii albe, al științelor oculte. Laborios, modest
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza preeditorială, la adevărata ei miză. Aluziile nepermise
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
închinători ai Sfintei Treimi; Iisus Hristos este Dumnezeul în Sfânta Treime, creștinismul neavând sens fără Cele Trei Fețe Dumnezeiești. Pornind de la aceste disocieri dintre ortodocși și catolici, Mircea Vulcănescu dezvoltă semnificativ demersul său analitic de arheologie interconfesională prin abordarea raporturilor opozitive dintre catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dorința prinderii propriului chip într-un tablou pentru posteritate este prima dovadă a scăderii interesului pentru lumea de dincolo. * Cotidianul are o structură dihotomică, suportând împărțirea sa în două regiuni, cea publică și cea privată, aflate în relații complexe, uneori opozitive, alteori complementare. * Deceniile de lipsuri pe care le-am trăit au adus în prim plan lăcomia, dezvoltată ca măsură de precauție împotriva nesiguranței accesului la bunuri. Va trebui să învățăm degustarea, care favorizează menținerea bucuriei în raport cu lucrurile plăcute, anulând dispoziția
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ratării în emblemă a diferenței senioriale: "Am studiat pe rupte, cel puțin o sută/ din poeziile mele echivalează/ cu tot atâtea doctorate" (În forță, cu nerușinare); Sunt un mare artist însăși opera mea/ are nevoie de liniște" (Calul verde). Seriile opozitive sunt activate ori de câte ori se are în vedere constituirea sau, și mai bine, desăvârșirea portretului ale cărui linii, după cum am văzut, sunt trasate încă de la început. Astfel, creatorul este singurul capabil să vadă în spațiu și timp, dar o asemenea omnisciență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putem decît subscrie la identificarea semioticii cu o depășire (interpretativă) a structuralismului, menținînd însă rigoarea și coerența unui punct de vedere (acel punct de vedere despre care Saussure spunea că creează obiectul cunoașterii); în ma-joritatea cazurilor este vorba de structura opozitivă binară (yin/vs/yang, terestru/vs/celest, natură/vs/cultură etc.). Fără să nege existența structurilor determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
definește corect în propoziția următoare Oana Simona Zaharia, avansând concluzia că antinomiile se vor dovedi complementare, de fapt două concepte ale istoriei mentalităților devin productive în analiza comparativă și criticoliterară propriu-zisă, rafinând-o prin însăși instituirea lor ca repere presupus opozitive. Complementaritatea opozițiilor pare o concluzie previzibilă ideatic - în fond filozofic - și, în ultimă instanță, ea este propagată firesc din profunzimea cunoașterii mundanului, structura complexă a persoanei fiind accesibilă mereu prin marea artă, cum e cazul scriitorilor analizați. Dar, miza noii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât de diferite” (p. 126). Pe de altă parte, în amplele analize din întreaga lucrare, în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea subsumabile unui fundal de coincidentia oppositorium, începând chiar cu substanța operei analizate (p. 39). Cum spuneam, ideea majoră a demitizării idealului angelic ori a procesului invers, cel al transfigurării pozitive a demonicului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care un locutor se adresează mai multor interlocutori, fiecare cu stilul său): stil ostil în mod activ vs. ostil vs. neutru vs. indecis vs. neinformat vs. susținător vs. susținător activ (Nothstine, 1998, pp. 20-21). După cum se observă și din seriile opozitive de mai sus, același stil de comunicare poate intra în opoziție cu stiluri invocate de alți cercetători în serii diferite; de asemenea, oricare dintre seriile opozitive prezentate supra poate fi completată cu stiluri aparținând altor serii, fapt explicabil prin perspectivele
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
susținător vs. susținător activ (Nothstine, 1998, pp. 20-21). După cum se observă și din seriile opozitive de mai sus, același stil de comunicare poate intra în opoziție cu stiluri invocate de alți cercetători în serii diferite; de asemenea, oricare dintre seriile opozitive prezentate supra poate fi completată cu stiluri aparținând altor serii, fapt explicabil prin perspectivele contextualizate oferite de literatura de specialitate. Cum majoritatea persoanelor actualizează, în diferite situații de comunicare interpersonală, stiluri diferite (chiar dacă acestea se subordonează, în principiu, unei dominante
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
În estetică a cuvîntului creator de univers stabil, potrivit logicii aristotelice, a terțului exclus. În vreme ce pentru limba română, actualul și virtualul conotațiilor cuvintelor, înghețate în rostire, au o forță egală și ace eași valoare ontologică, fără să joace separat sau opozitiv. În mod fundamental, absurdul nu există în viziunea românească despre lume, căci nimic nu ar putea contraria o logică care admite (fără a-l numi astfel) terțul inclus și mai multe niveluri de realitate, care întreține astfel cu timpul o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apare ca un raport în care subiectul ar fi perfect detașat și neutru în fața unui obiect de studiu pasiv, ci ca o relație infinit mai complexă și nuanțată de întrepătrunderi și influ ențe reciproce. În citatul de mai sus, cuplul opozitiv calamitate / neconsolat nu anulează vanitatea intrinsecă a vieții, dar introduce privirea subiectivității, singura capabilă să altereze modul în care o suportăm. În această estetică a distanței față de sine, de Dumnezeu, de lume, pe care o practică Cioran, accentul personal al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernismului conțin concepte precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui curent în parte, caracteristici care le pot contura o imagine (chiar dacă nu statică, ci în mișcare și nefinalizată). De altfel, aceste așezări opozitive ale modernismului și postmodernismului au fost destul de contestate; S. Connor observă ierarhia evaluativă implicită a schemei tabelare a lui Hassan, în care modernismul devine eticheta unui trecut obtuz, dominat de ideea totalitaristă a puterii absolute, în timp ce postmodernismul este descris numai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și cunoașterea incompletă și parțială; opoziția dintre sinele care este îndreptat către înțelegerea adevărului și a cunoașterii adevărate, transcendente, exterioare și sinele care este îndreptat către interior, în vederea cercetării propriilor prejudecăți și presupoziții. Fish subliniază că fiecăreia dintre aceste dispuneri opozitive i se poate atașa, în subtext, o opoziție dominantă, între două tipuri de limbaj: "pe de o parte, limbajul care reflectă sau raportează cu exactitate în legătură cu faptele nedisimulate de nici un plan sau dorință personale sau partizane; iar pe de altă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de știință, cercetătorului care își propune să fie obiectiv în căutarea adevărului, în timp ce al doilea tip de limbaj este acela adoptat de către retor, în ideea de a da seama de multiplele fațete ale faptelor și de contingența lor. Această așezare opozitivă fondează, de altfel, și "cearta" dintre retorică și filosofie, care se poate cu ușurință observa de-a lungul întregii istorii culturale occidentale, și în care retoricii i-a fost în mod constant repartizată analiza efemerului, contingentului, persuasivului obiecte de studiu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai există decât tensiunea imanenței"398, care confirmă încă o dată transparența proprie acestei societăți obsedate de comunicare. Inutilizabilitatea metaforei oglinzii este reafirmată, obiectul nu mai reprezintă oglinda subiectului, la fel cum toată relația opozitivă dintre subiect și obiect se oprește din a mai fi considerată o "scenă" a cotidianului sau a istoriei. Modelul televiziunii este acum cel după care se organizează lucrurile, astfel că subiectul, la fel ca și universul său se transformă în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă și în respingerea opoziției dintre centru și margine, precum și într-un model energetic, care își asumă construirea unui anumit tip de scriitură sau antiteorie în care cuvintele își pierd sarcina lor inițială, ca în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]