635 matches
-
timp, orizontul de așteptare s-a schimbat în privința politicului. Modul unanim de receptare continuă să privească și să aprecieze din perspectiva trăitului. Cele mai multe din romanele lui Paul Goma, aproape toate, sunt scrise cu propria viață, cu disperarea revoltei și sentimentul opresiv al infernului existenței. Sunt smulse dintr-o biografie agitată, răvășită de istorie, dominată de lupta asumată cu toate consecințele ei pentru libertatea și demnitatea umană. Însă, de la copilăria întunecată, așa cum apare în Din calidor, până la insurgentul împins pe buza prăpastiei
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
realism socialist sau cultură de masă. Proletcultismul originar moscovit, ca variantă de avangardism, exprimă, în fond, acel instinct primar al literaturii oportuniste de a se adapta, de a se conforma timpului politic. Comanda socială nu mai e liber consimțită, ci opresivă, dictatorială. Literatura proletcultistă avangardistă vrea să fie proletară de capul ei, fără să se subordoneze partidului bolșevic. Dar, dacă nu se subordonează explicit, nu înseamnă că eroarea nu este aceeași, în sensul denaturării artei. Aerul ei de libertate e fals
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
va dori să audă nici de-aici încolo, din motive care, probabil, îi vor da coșmaruri din ce în ce mai mari. Pentru că problema pesedeilor nu e Traian Băsescu. Problema pesedeilor e incapacitatea de a funcționa altfel decât ca partid-stat și ca forță politică opresivă și discreționară. Cu cât democrația va fi mai mare în România, cu atât impactul PSD-ul se va apropia de cifra zero. Strategia de viitor a pesedeilor și-a subordonaților din PNL, PRM, PC și UDMR e deja limpede: amânarea
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
dauna promovării identicului, a nediferențiatului și a standardului. Această perspectivă culturală (deopotrivă politică și estetică) asupra scriiturii urmează traiectoriile liniilor de fugă, ale devenii și ale nomadismului. Scrierile târgovișteanului ne arată că molarul nu poate nega forța minorului, că regimul opresiv și normativ este brăzdat de strategii de libertate, că instituționalul sau centralitatea sunt roase pe dinăuntru de marginalitate și de periferie. Într-un sistem politico-literar stratificat poate interveni oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
s length și poate face tranzacțiile ineficiente, lente și uneori imprevizibile<footnote În bibliografia „clasică” despre corupție unii oameni de știință susțin că actele de corupție pot avea efecte benefice în țările în curs de dezvoltare care suferă de intervenție opresivă a statului. (ex., Leff, 1964). Astfel, permițând antreprenorilor să evite niște reguli, corupția poate induce o creștere mai rapidă și o mai mare eficiență. footnote>. Paldam este cel care sintetizează situația foarte bine: „Văzută dintr-un anumit punct de vedere
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
comunitarismului, nu toate asociațiile sunt la fel de bune. Cele mai bune sunt cele care susțin nucleul valoric asupra căruia există consens la nivelul societății de referință. Actorul principal nu mai este nici statul, nici individul, ci comunitatea. Nu o comunitate tradițională, opresivă, ci una în care există un consens puternic pe un nucleu restrâns de valori și toleranță asupra opțiunilor de viață care nu cad sub incidența opțiunilor din nucleul central. Comunitarismul face parte dintre noile mișcări sociale care tind spre o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Statului, sau Statolatria care nu poate să fie admisă decât de aceia ce sunt sclavii prejudecății materialiste sau istoriciste (s.n. - V.V.), care confundă fenomenul cu ideea, forța cu dreptul, posibilul cu licitul, legitimând astfel orice formă de dominație, oricât de opresivă și tiranică ar fi ea. Contra unei asemenea opinii se ridică principiile nemuritoare și eterne ale Eticii creștine, pe deplin confirmate de rezultatele celor mai profunde cercetări și de analizele critice ale filosofiei moderne”. Orice Stat existent, orice ordine pozitivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu dublu tăiș, de opresiune și de eliberare, și tocmai astfel apare el primitivilor a căror privire, în acest punct, este fără îndoială mai obiectivă decît a noastră". Așa încît, în pofida aspectului său de eficiență, sistemul judiciar e și unul opresiv. în chip similar îl percepe și Arghezi, ceea ce ne îngăduie a considera Florile de mucigai drept o sumă de "texte de persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
ia uite cum le făceau ăștia jocul, la NBC, la mama dracului, mușcaseră momeala, secretarul de stat Backer, care zice că sprijină orice efort de a ajuta Frontul Salvării Naționale din România care încearcă să scuture jugul unei dictaturi foarte opresive, asta cam în același moment în care Piticul și Scorpia se găseau în fața plutonului de execuție. În rest, aceeași poveste, Poștașule, ei acolo, noi aici, Cheney, Roland Dumas, guvernul Olandei, ambasadorul SUA la București speră ca Revoluția să învingă, sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
radiatorului. Capitolul 23 Aeroplane de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos, încercând să găsesc această rampă paradiziacă, acel gradient larg de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
luni își lăsase părul să crească și acum îl purta prins la spate, în coadă. Ici-colo, câte-o șuviță arămie mai scăpa însă din strânsoare, depărtându-i-se de cap în unghiuri aiuristice. Ochii îi erau însă neschimbați, grei și opresivi și puternici, însă nu foarte atenți. — Dumneata ești doctorul, am spus. Mă las în mâinile dumitale capabile. Ăsta e-un efort de echipă, Eric. Fii sigur că în cele din urmă o să reușești. Descoperisem că doctorița Randle vedea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ia uite cum le făceau ăștia jocul, la NBC, la mama dracului, mușcaseră momeala, secretarul de stat Backer, care zice că sprijină orice efort de a ajuta Frontul Salvării Naționale din România care încearcă să scuture jugul unei dictaturi foarte opresive, asta cam în același moment în care Piticul și Scorpia se găseau în fața plutonului de execuție. În rest, aceeași poveste, Poștașule, ei acolo, noi aici, Cheney, Roland Dumas, guvernul Olandei, ambasadorul SUA la București speră ca Revoluția să învingă, sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut în 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă întins la umbra unui ficus în câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini trimițând simultan la atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra copacului care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie cu cel sub care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se desfășoare, vieții să sporească din ea însăși și să-și înfăptuiască esența nici una dintre aceste căi nu i se înfățișează plictisului pentru ca, angajându-se într-un a face și în încercarea suferirii sale, acesta să se descarce de latura opresivă a inacțiunii. Cu toate acestea, pe căile trasate de cultură nu se înaintează decât în măsura în care s-a pornit deja pe ele cu multă vreme în urmă. Operația indiferent dacă este vorba de cea a creatorului, a spectatorului sau a cititorului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa ființă-dăruită-sieși în fiecare punct al ființei sale, și acel "în fiece clipă" al imaginii televizate, adică mișcarea neîntreruptă de a se naște și a pieri a ceea ce este acolo în față și în care forța trebuie, sub efectul presiunii opresive pe care o exercită ea însăși asupra sa, să se uite și să fugă de sine, corespondența, sau, mai bine spus, legătura ontologică este perfectă. Consistenței depline a venirii în sine a vieții și astfel veșniciei acestei veniri îi corespunde
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tragice); 2) este o relație între două forțe total inegale: omul e pus în fața unei stihii mult mai puternice decît el (un zeu, o putere oarbă, un destin care se desfășoară peste capul lui); 3) omul se revoltă împotriva stihiei opresive știind de la început că nu are șanse de izbîndă 4) revolta lui e conștientă, asumată integral, fără ca vreo portiță de scăpare să-i apară în fața ochilor. Așadar, adevăratele situații tragice sunt fără de ieșire. Nu situațiile-limită din care scapi ca prin
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
fizică -, disperarea, neașezarea, neputința de a-și găsi un loc doar al lor, felul dezordonat în care trăiesc, visceralitatea agresivă sunt elemente constitutive ale modernității ivite din demolarea spațiului și valorilor tradiției engleze - o tradiție în egală măsură fascinantă și opresivă. Cele doar câteva cuvinte rostite de Donald Mahon pe parcursul straniei sale agonii se estompează sub presiunea dialogurilor, conversațiilor și confruntărilor dintre celelalte personaje. Acest Odiseu mut pierde și bătălia întoarcerii acasă, după ce pierduse șansa apoteozei. El s-a plasat în afara
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
umană; și-a acordat lui însuși această libertate a alegerii. Dacă ar fi ales altfel, n-ar mai fi fost cu adevărat liber și n-ar mai fi fost, desigur, el însuși. A procedat astfel încât, chiar și în asemenea condiții opresive, în proximitatea morții, soluția morală să apară ca un rezultat al libertății; a transformat libertatea sa interioară în libertate pur și simplu. Prin sacrificiul său, el salvează demnitatea vieții înseși. De aceea vorbim, în cazul lui, nu de acceptarea unui
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
impunătoare este Sfântul Isaac. Vizibilă de oriunde te-ai uita, referință obligatorie, reper explicit. Dacă nu e însoțită de o credință care să-i legitimeze autoritatea, orice clădire ce domină orașul va fi percepută ca simbol al unei insuportabile puteri opresive. La Sankt Petersburg, Sfântul Isaac stârnește admirația, dar îmi amintesc că, la Praga, Kafka era terorizat de Castelul clădit pe o colină a orașului. Piatra proiectată pe verticală nu devine strivitoare dacă este acceptată de opinia publică; altminteri, ea se
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
Lecția de teatru"). De asemenea în "Proiecte de trecut", nuvela centrală în ansamblul cărții și cea care dă titlul volumului, niște nuntași sunt deportați în Bărăgan timp de mai mult de zece ani perioadă după care, o dată eliberați în atmosfera opresivă a României comuniste, regretă autonomia fostei lor existențe robinsoniene. Prin tematica și structura lor, nuvelele prezintă un caracter unitar alcătuind astfel o adevărată colecție de texte integrate. În acest sens ne amintesc de El llano en llamas (1953), în care
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
ascunde însă dealer-ul și rețeaua de distribuție. Cristi nu este interesat să-l prindă pe acest adolescent care trăiește în mijlocul unei familii echilibrate și pentru care gestul are probabil semnificația unei emancipări juvenile de sub o tutelă cutumiar înregistrată ca opresivă, chiar dacă este sau nu cu adevărat. Organizarea unui flagrant ar rezolva punctual cazul și ar trimite un tânăr, devenit între timp major, la pușcărie pentru cel puțin trei ani și jumătate. Procurorul cu care lucrează la caz evocă cinic posibilitatea
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
obține rezultatul dorit. Își redactează minuțios raportul la capătul fiecărei zile, munca sa este una care necesită răbdare, cu reversul ei, monotonia. Dacă Porumboiu s-ar limita la consemnarea cazului de conștiință și la analiza dreptății și adevărului în raport cu sistemul opresiv ne-am situa în datele atâtor filme de gen fiecare cu virtuțile lui unde eroul chiar învins subliniază demnitatea unui caracter. Însă regizorul nu este interesat de povestea clasică, nici de consemnarea documentată a unei realități recognoscibile într-o Românie
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
de membrul familiei - tată/mamă - din care acesta făcea parte și, în unele cazuri, chiar ulterior executării pedepsei cu închisoarea, fiind expresia nevoii de a șterge stigmatul social, cu consecințe discriminatorii și privative de drepturi pentru copiii celor vizați de acțiunile opresive ale aparatului de stat. ... 65. În conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. (2) din Codul familiei [aprobat prin Legea nr. 4/1953, în prezent abrogat prin dispozițiile art. 230 lit. m) ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
DECIZIA nr. 4 din 30 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265401]
-
Octavia Ne Nu sînt deloc convinsă că toate exilurile sînt traumatice. Patriile opresive sînt mult mai traumatice..." (Dubravka UgreSic) Dubravka Ugresic (n. 1949 în Kutina, Croația) a studiat rusa și literatura comparată la Universitatea din Zagreb. De-a lungul anilor '80, a publicat povestiri și romane foarte apreciate de critica literară, printre care
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
muncă, fără bani este slobod să se hrănească cu libertatea regăsită”. Aceasta pe fundalul tribulațiilor majorității românilor supuși ordinii ideologice, intimidați, înspăimîntați: „cum s-a spus, 80 % din populația românească a fost afectată în diferite grade de intensitate” de regimul opresiv. Cu osebire semnificativă e întrebarea pe care și-o pune Petru Ursache dacă „fenomenul Pitești” a fost stopat la o dată anume. Mai lejer spus, dacă urmările flagelului totalitar au încetat după decembrie ori dacă diversele variante ale falsului ne urmăresc
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]