439 matches
-
camera roșie, o cameră tapițată cu catifea roșie deoarece într-o astefl de încăpere în care aceastea culoare este sporadic folosită oamenii tind să piardă noțiunea timpului, plină de pernuțe și obiecte pentru decor inutile, cu scopul de a reda opulența, cu influențe exotice, orientale. Numele său de scenă este Diamantul Strălucitor, iar când își face apariția pe scenă o face într-un mod grandios. Pentru a a atrage atenția, de sus cad confetti argintii, iar o multitudine de fețe masculine
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
metaforă pentru expresia „lucrurile au luat altă întorsătură”. Dar „the show must go on”, iar Spectacular Spectacular este pus în scena noului cabaret transformat în teatru cu prețul lui Satine. Regizat haotic, cu influențe orientale, o multitudine de costume, decoruri, opulență inutilă, piesa are un final surprinzător. Christian, ca și la începutul filmului, preia rolul argentinianului intrând în contact cu frumoasa curtezană. Istoria de repetă, dar pune și punctul aici, eroina murind în brațele scriitoului. Scenă realizată complex din toate punctele
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
cât și cele subvenționate de aristocrație au fost construite în spații largi, publice sau private, având prin concepție și structură o succesiune de intrări, holuri, încăperi, coridoare, scări interioare și exterioare, săli de recepție, crescând progresiv în volum, grandoare și opulență. Pictura, sculptura, mobilierul și arhitectura barocului, pe de o parte, muzica, dansul, literatura, filozofia, opera și teatrul baroc, pe de altă parte, nu au făcut decât să se inspire una de la alta și să se susțină armonios și interdependent. Nașterea
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
scări de proporții nemaiîntâlnite până atunci în arhitectură, o altă inovație importantă adusă de stilul baroc arhitecturii o constitue folosirea unei succesiuni de spații interioare ce cresc progresiv atât în volum cât și în bogația decorării culminând cu fastul, chiar opulența unei săli finale, ce poate fi o sală de recepție, o sală de conferințe sau o sală a tronului. Arhitectura barocului a fost îmbrățișată cu entuziasm în centrul Germaniei (a se vedea Palatul Ludwigsburg din Stuttgart și complexul Zwinger din
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
anului 1977, prețul depășise de mult pragul Interior de 40, 000 de dolari, iar la finalul producției ajunsese la 52, 995 de dolari. Cu toate că automobilele din gama 6. 9 erau fără îndoială unele de lux, păreau mai degrabă austere în comparație cu opulența afișată de un Rolls-Royce sau un Cadillac full-size. Interiorul era identic cu cel al modelelor mai ieftine, cu excepția clapetei montate imediat sub vitezometru pentru ajustare a suspensiilor, un indicator pentru presiunea scăzută și indicatorul luminos din bord pentru ajustarea înălțimii
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
nu a fost prezentă la propria victorie, femeilor fiindu-le interzisă participarea inclusiv ca și spectatori. Cursa carelor era o metodă prin care grecii își demonstrau propria prosperitate. Cazul lui Alcibiade indică, de asemenea, că era o metodă alternativă de opulență, de expunere publică a faimei pentru cei bogați. Conducătorul de car era de obicei un membru al familiei proprietarului sau, în majoritatea cazurilor, un sclav sau un profesionist tocmit pentru că totuși cursa presupunea calități deosebite de putere, îndemânare și curaj
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
neam mare”. Această expresie conotează automat ideea că moșii și strămoșii lor au fost cu toții bogați și că au trăit fericiți în prosperitate deplină, în lux chiar. Totuși doar patru-cinci case frumoase - cândva somptuoase, actualmente părăginite - atestă astăzi o anumită opulență rustică a câtorva moșieri. Dobridorenii nu acceptă însă decât cu dificultate că antecesorii lor ar fi putut trăi cândva în condiții precare. De exemplu, neagă cu vehemență faptul că majoritatea străbunilor, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, nu locuiau în
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Ea a afirmat că a trăit astfel „momente de uriașă bucurie și performanță profesională”. Costumele actorilor au fost realizate de Ileana Oroveanu. Analizând activitatea pictoriței de costume, profesoara Elena Saulea afirmă că "„lumea lui Goldoni se definește prin eleganța fără opulență pentru costumele feminine cu improvizații ce exprimă, nu rangul social cât imaginația specifică feminității. Costumele bărbătești sunt vizibil făcute să exprime trăinicia și obositoarea greutate a răspunderii ce le apasă pe umeri, fără să le ceară cineva acest lucru. Nu
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
două-trei straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu "lapislazuli", din azurit sau smalț. La curtea regală duce o viață pompoasă și libertină, trăiește în aceeași opulență ca și cea a clienților și protectorilor săi. În anul 1639 van Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani petrecuți la Antwerpen și Paris, pictorul se întoarce la Londra. În anul 1641
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
relatează că Cosimo de Medici, văzând aceste lucrări, i-a cerut lui Fra Angelico să creeze o Răstignire cu mulți sfinți pentru capitul. Cum s-a întâmplat și în cazul altor fresce, bogatul patronaj nu a influențat stilul călugărului prin opulență. Masaccio s-a aventurat în perspectivă, prin pictarea în mod realist a unei nișe din biserica Santa Maria Novella. Mai apoi, Fra angelico va arăta o înțelegere a perspectivei liniare, mai ales în picturile sale reprezentând "Bunavestire" din interiorul arcadelor
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
de alți artiști. Pe pereți, "Viața lui Iisus" și "Viața lui Moise" fuseseră deja pictate de o serie de artiști, incluzându-l pe maestrul său, Ghirlandaio, maestrul lui Rafael, Perugino și Boticelli. Acestea fuseseră proiecte pe scară mare, specifice pentru opulența operelor comandate de Vatican, întrecându-se unul cu altul prin complexitatea desenului, numărul personajelor, minuțiozitatea detaliului și măiestria folosirii foiței de aur. Deasupra lor se afla un șir de papi înveșmântați în brocart și purtând coroane de aur. Însă nici una
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
clar-obscurului, totul înclinând spre sugerarea mișcării. Compozițiile „Atalanta și pețitorii” de G.B. Pittoni și „David cu capul lui Goliat”, de Pompeo Batoni, ilustrează în colecția noastră accentuarea aspectelor decorative ale picturii italiene din veacul al XVII-lea, reflectând gustul pentru opulența excesivă a unei clase dominante în plină înflorire și afirmare. Un moment de strălucire a școlii venețiene din secolul al XVIII-lea ni-l oferă „Tânără femeie cu colivie” de G.B. Piazzetta, care se impune atenției prin pitorescul imaginii, prin
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
adevăratei ortodoxii. Ekzempliarski considera că teologia rusă este principala vinovată de scandal, pentru că a deviat de la învățătura socială a lui Hristos, și pentru că gândirea teologică rusească s-a murdărit încercând să dovedească că învățătura Evangheliei aprobă iobăgia și pedeapsa corporală, opulența bogaților și pedeapsa capitală, măsurile coercitive contra conștiinței oamenilor și multe alte lucruri. Profesorul considera că există o paralelă între destinul lui Gură-de-Aur, alungat cândva în exil de către bogații Constantinopolului, și excomunicarea lui Tolstoi din rândul credincioșilor de către Biserica Ortodoxă
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
pentru machiaj pentru activitatea sa la filmele "François Villon" și "Mircea". Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl considera „un film de ținută culturală” care „reconstituie biografia și destinul genialului «poet vagabond» cu minuție și forță de sugestie, cu o opulență de mare expresivitate”. Tandemul de operatori Nicolae Girardi - Alexandru Groza a realizat "„imagini dramatice, apăsătoare, în care - peste oameni și destinele lor - planează spaimele și eresurile Evului Mediu”". Căliman afirmă că poetul Romulus Vulpescu, care a tradus dialogurile și versurile
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
o multitudine de date despre cele două principate românești în care a trăit. Observator - prin natura poziției sale - a descris și aspecte sociale sau de moravuri ale societăților valahe sau moldovene. S-a erijat chiar și în critic atât al opulenței, cât și al aroganței date de nivelul social, așa cum a făcut-o în ["Scrisori în versuri simple împotriva aroganței și asupra deșertăciunii lumii..."]. Având ocazia de a călători din nou în perioada 1756—1760 în Principate, posibilitatea de a face
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
În apropiere se află KV62, al lui Tuthankamon, una din cele mai faimoase descoperiri arheologice, făcută la 4 noiembrie 1922 de către Howard Carter. Mormântul a fost găsit aproape intact, deși s-a mai intrat în el înainte de data descoperirii lui. Opulența mormântului este impresionantă, știindu-se că Tuthankamon a fost un faraon neimportant, putându-se presupune că alte morminte (jefuite de-a lungul timpului) au fost mult mai bogate. Mormântul lui Horemheb din apropiere (KV57) este rar deschis vizitatorilor și este
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
răspândiri în teritoriu. Cum sunt gestionate aceste resurse? Ce anume, cum și pentru cine? Uniunea are la baza principii generoase- dar în acest moment ea pare să se îndepărteze tocmai aceste valori și nerăbdătoare să îmbrățișeze aspectul de strălucire și opulență al artei capitaliste. Până la urmă, modelul artei ca marfă de lux a unei elite intră în contradicție cu ce ar trebui să susțină o structură de tip sindical în câmpul artei. UAPR ar putea deveni o organizație care în mod
Atelier 35. Între model de autogestiune și brand. O discuție cu Xandra Popescu, Larisa Crunțeanu și Veda Popovici () [Corola-website/Science/295806_a_297135]
-
războinici bogați. Stelele funerare reprezentau scene simbolice de victorie și de vânătoare regală. Inventarul bogat al acestor morminte consta în câteva mii de obiecte de preț-arme de paradă, vase, bijuterii de aur și argint și măști de aur, ceea ce indică opulență și un statut superior al defuncților. Către 1400 î.en., mormintele cu "tholos"-falsa cupolă, de dimensiuni impresionante (ca cel de la Micene care măsura 13 metri înălțime și 15 metri diametru) deveneau semnul unui statut singular în ierarhia socială. Mormintele
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
spectral”. Costumiera Hortensia Georgescu, care a colaborat cu Liviu Popa, îl considera "„un autentic pictor (...) un simț sigur al culorii, al proporțiilor”" și afirma că el aparținea ca structură unei epoci de mult apuuse, decorurile sale caracterizându-se printr-o opulență medievală. "„Ca structură ar fi fost menit să trăiască în altă epocă. Cred că Renașterea i s-ar fi potrivit cu tendința ei de opulență, de acceptare a tot ce e valoare sau viciu omenesc, eliberare de orice constrângere. Mi-l
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
că el aparținea ca structură unei epoci de mult apuuse, decorurile sale caracterizându-se printr-o opulență medievală. "„Ca structură ar fi fost menit să trăiască în altă epocă. Cred că Renașterea i s-ar fi potrivit cu tendința ei de opulență, de acceptare a tot ce e valoare sau viciu omenesc, eliberare de orice constrângere. Mi-l puteam închipui la un ospăț într-o loggie a unui palat din Canal Grande la Veneția, aruncând - așa cum era obiceiul la sfârșitul acestor desfânate
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
de sculpturi, picturi, mobilă și porțelanuri. Printre cele mai celebre monumente baroce, se pot menționa: Acest stil evoluează în perioada 1650 - 1790.Caracteristicilor barocului le sunt conferite mai multă grație și sensibilitate. Detaliile și ornamentele sunt mai bogate, ajungând până la opulență. Rococo este un stil arhitectural, decorativ, artistic și de design interior care a fost generat în Franța secolului al XVIII-lea, dar care s-a răspândit ulterior în întreaga Europă și apoi în cele două Americi, mai ales în ceea ce
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ceea ce se numește America latină, adică în țările de limbă spaniolă și portugheză. Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, fiind caracterizat mai ales de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluția artei occidentale. Spre sfârșitul perioadei sale de existență, a devenit relativ sincron și de multe ori s-a apropiat sensibil de neoclasicism. Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
15 ani mai tânără și căreia i-a dedicat mai multe sonete. Povestea sentimentală începe pe când maestrul avea 61 de ani. Către sfârșitul vieții, relația sa cu Biserica Catolică a fost încordată și aceasta deoarece artistul a criticat fastul și opulența instituției religioase. Mai mult, după unii autori, mesajul ascuns al operelor sale sugerează că omul poate ajunge la divinitate numai grației inteligenței sale, fără a avea nevoie de intermediari.
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
cândva aparținând unor bogați comercianți armeni, se remarcă datoria dispunerii frumoase a ferestrelor lor duble, ce conțin frize pictate și tavane cu grinzi frumos șlefuite. Cu toate acestea, nimic din atmosfera interioară sau exterioară, degajată de aceste case nu trădează opulență ci, dimpotrivă, persistă un simț estetic echilibrat al arhitecturii, supus în special funcțiunii sale habituale. În ultimii ani, o mare parte a centrului istoric, conținând aceste frumoase case, a fost cu mare atenție restaurat. În spațiul de după arcade au fost
Zamość () [Corola-website/Science/297819_a_299148]
-
Arșsifat wa ĝudrăn, 1974) și "Tentativă de viață" (Muḥăwalat ‘ayš) prezintă viața oamenilor săraci din Kenitra, locul unde s-a născut și a trăit până când s-a mutat la Casablanca, atrăgând atenția asupra diferențelor dintre sărăcia marocanului de rând și opulența occidentală. In anul 2002, la un an de la moarte, a fost instituit în onoarea sa premiul " pentru literatură arabă"
Mohamed Zafzaf () [Corola-website/Science/313576_a_314905]