173 matches
-
și o „Cuvântare către Ștefan Cantacuzino și către boieri”] prezentă în Istoria Bălăcenească 127 și, într-o formă contrastă, în cartea lui Del Chiaro despre Valahia 128, de unde a trecut - împreună cu alte elemente privitoare la domnia lui Constantin Brâncoveanu - în opusculul lui Dimitrie Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor din țara Românească, redactat în Rusia între 1717 și 1718129; Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducanu, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - spune tradiția istoriografică; în Dicționarul... de atâtea ori citat până acum al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
instrument de cunoaștere, o piesă strategică În dispozitiv, și care ascunde Încă surprize. Continuând și completând observațiile lui Culianu, trebuie spus că micul eseu nu este atât de original pe cât pare. În 1935, un savant suedez, Sigurd Lindqvist, publicase un opuscul 1 despre o problemă similară, care era tratată Într-un mod asemănător și care se sprijinea pe aceleași dovezi parapsihice, deși se interesa de tradiția puterilor yoghinice. Cartea lui Lindqvist tratează Într-adevăr problema acestor siddhi, dar e mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
său la curtea șahului persan, dr. Tholozan, medic-șef al curții și inițiator al unor reforme profilactice și epidemiologice cu larg răsunet și În Iran, și În Europa 1. Prima lucrare medicală publicată În Persia este, la 1829, tocmai un opuscul despre vaccinarea antivariolică 2. Ceea ce e totuși departe de a fi motivat, În Europa, aprecierea entuziastă a efectelor medicației În cazul epidemiilor orientale. Vaccinarea descoperită de Jenner (1749-1823) oarecum Întâmplător În 1796 a fost acceptată cu entuziasm În Occident. Jean
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În vremea ciumei negre, e semnalată Într-o cronică săsească din Brașov 6. Translațiile europene și hegemonia ruseascătc "Translațiile europene și hegemonia rusească" Pe de altă parte, un medic chirurg german rezident În Dorpat, Eduard Eversmann, va scrie bunăoară un opuscul intitulat Reise von Orenburg nach Buchara, nebst einem Wörter-Verzeichnis aus der Afgahnischen Sprache begleitet von einem naturhistorischen Anhange, publicat la Berlin În 1823, În care va face descrierea științifică a mineralelor, plantelor, insectelor și păsărilor pe care le descoperă În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu interesul promovat de Occident: „Aculturația din secolul al XIX-lea, propunând o formidabilă ardere a etapelor, a fost atât de fecundă, Încât avem dreptul de a o socoti ca Împlinirea unei vocații occidentale”5. Interesul se va păstra până la opusculul lui Ion Câmpineanu-Cantemir, Sati sau ruguri de iubire, publicat la București În 1928. Câmpineanu-Cantemir a fost el Însuși student la École Pratique des Hautes Études, la cursurile de sanscrită ale lui Sylvain Lévi Înainte de primul război mondial, cursuri pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
periferie bucureșteană. Condițiile familiale precare, influența mediului, dar și o anume dezorientare l-au împiedicat să își continue studiile. Ajunge în cele din urmă grefier. Semnând cu numele adevărat, debutează în 1898 la „Foaia populară”, iar editorial în 1900, cu opusculul Flori de nufăr, apoi colaborează la „Revista modernă” și „Acțiunea (conservatoare)”. Pseudonimul său va deveni cunoscut după 1921, când „Adevărul literar și artistic”, mai târziu „Dimineața”, „Politica”, „Rampa”, „Universul literar”, „Dreptatea”, „Universul”, „Vremea”, „Gazeta municipală” ș. a. îi publică masiv proza
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului umoristic în proză, în schițe ce amintesc de Ion Băieșu. Textele adunate în opusculul intitulat Cu alte cuvinte... (1975) pun un accent special pe comicul de situație și pe jocul lingvistic. Odată cu această carte apare și un personaj - același în aproape toate schițele -, Ahile Bilă (uneori Ahilebilă, Ahile sau Ahile B.), cu numele decalchiat
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
Isaccea (1903-1904), Târgu Ocna (1904), Monastir, în Macedonia (1905-1906), Giurgiu (1907-1908), din nou la Târgu Ocna, ca învățătoare provizorie (1908); mai târziu, în 1933, era institutoare în București. Debutează cu schițe în 1892 la „Adevărul”, iar editorial în 1895 cu opusculul Nou!. A mai colaborat cu proză scurtă, articole feministe, cronici, recenzii și traduceri din literatura franceză la „Liga ortodoxă”, „Lumea ilustrată”, „Pressa”, cu schițe (Inconștienții, Ițic sacagiul) și nuvele (În așteptare, Dincolo de mormânt), indicate ca fragmente din romanul inedit Să
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
ierarhia viciilor”. Păcatele și patimile sufletești se amestecau. Instituția care era investită cu cenzurarea patimilor sau a păcatelor umane era Biserica. În Renaștere asistăm la o bruscă schimbare a atitudinii față de nebun și nebunie. D. Erasmus din Rotherdam publică un opuscul, devenit celebru, Elogiul nebuniei, în care, pentru prima dată, Nebunia se prezintă ca personaj public în fața societății. Vechile tipare se destramă. Apare un nou model: „nebunul ca bufon”. Nebunia capătă o semnificație hilară, fiind plasată în registrul comicului. Ea nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și a învățământului! Erau aspirațiile unui așa-numit Christian Rosenkreutz despre care s-a pretins că ar fi trăit pe la 1500 sau chiar mai devreme. În 1614 și 1615 au fost tipărite manifestele sale Fama fraternitatis și Confessio fraternitatis 1. Opusculele au stârnit vâlvă imensă. Ele îi invitau pe cititori să devină membrii unei confrerii de elită care își propunea să ducă la îndeplinire un fel de operă neîncheiată a Mântuitorului. În Fama apărea o biografie mitică a lui Christian Rosenkreutz
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tot astfel explicația. După 1989 călătorește în Franța și în alte țări europene, dar și în Pakistan. În perioada 1992-1994 a fost lector de limbă română la Universitatea Nancy I. P. își publică prima carte ca autor de limbă franceză. Opuscul de rafinament ludic și erudiție manipulată burlesc, Le Chasseur de corbeaux, editat în Franța, conceput inițial ca o prefață, a devenit în cele din urmă o lucrare independentă, păstrând, firește, puternice legături referențiale cu Povestea poveștilor de Ion Creangă, text
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
și redactor în 1904-1905, „Viața” (1906), „Viața literară și artistică”, „Dimineața”, „Minerva”, în care îi apar și trei romane polițiste în foileton semnate Const. Fulger, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” și sporadic în multe altele. În 1897 i se editează primul opuscul, Fleacuri. Se pare că, la un moment dat, avea o anumită situație socială și financiară, pentru că în 1914 era director și proprietar al periodicului „Trăiască Franța!”, apoi „redacteur en chef” la revista „Les Annales roumaines”, care milita cu înflăcărare pentru
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
etc., receptivitatea față de manifestările suferinței fiind o constantă a sensibilității scriitoarei. La apariția volumului Poezii (1909), P. era considerată reprezentativă pentru lirica feminină, fiind aleasă, în 1911, membră a Societății Scriitorilor Români. În presa vremii îi mai sunt semnalate două opuscule de povești: Bălăior și Tămâița (Orăștie, 1911) și A fost odată ... (Brașov, 1913). În versurile sale P. intenționează o situare în lume, o descriere a propriei lumi, a reperelor ei esențiale, într-o viziune ușor convențională, idilizată sau dramatizată poate
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
, Nicolae (a doua jumătate a sec. XVIII), fabulist. Apărut în 1784, la Beci (Viena), dar descoperit abia în 1976, opusculul lui O., Alese fabule, devansează cu trei decenii cartea de fabule tălmăcite și prelucrate de Dimitrie Țichindeal după Dositei Obradovici. Bănățeanul, „practicant crăieștilor de cămară venituri” din Deta, este, așadar, primul fabulist român. Deși informații biografice lipsesc, se poate presupune
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
de domeniul evidenței în atitudinile și întreprinderile lui, iar scrierile - un mozaic de preocupări practice, dar și prilej de desfătare. Lucrează mai întâi la „românirea” liniei melodice, la aranjarea și șlefuirea textelor din cântările liturgice, editând, după 1840, mai multe opuscule normative în domeniu (Noul doxastar, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică, Irmologhiu sau Catavasier). Mărturisește însă că a început să se gândească și la altceva, la „câte o carte din cele politicești”, ca să-și umple timpul
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
lui Tocqueville. Filozofie politică franceză contemporană”, apărut inițial în Polis, 2, 1995, pp. 133-148, iar apoi în cartea mea Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, Nemira, București, 1997, 1998, pp. 211-234. 6. Lilla a fost cu siguranță un cititor atent al opusculului lui Xenofon, care a fost readus în atenție de Leo Strauss în 1950, printr-un comentariu detaliat, dens și ingenios, de dimensiunile unui mic volum. Vezi Leo Strauss, On Tyranny, ediție revizuită și adăugită, The University of Chicago Press, Chicago
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Celelalte cărți de călătorie - Curcubeu peste Dunăre (1956) și Prin U.R.S.S. (1962) - sunt mai mult materiale de propagandă. Proza nonficțională a lui B. este întregită de două volume de Memorii (1970-1973), în care este reluat și conținutul mai vechiului opuscul Lumea cea mică (1944). Amintirile din copilărie refac procesul perceperii progresive a lumii, cu trăirile sale unice, într-un spațiu specific. Alte evenimente autobiografice capătă aici un relief deosebit, în texte dense, vibrante. Principalul mobil al scrierii este evocarea, învăluită
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
sârb Miloš Obrenović; Jan Kollar, cu o istorie slovacă și slavă; Jovan Rajić, cu o sinteză privind evoluția popoarelor slave din Sud-Est; Katona Istvăn și Pray György, cu istorii ale poporului maghiar. Vulgarizarea științei nu e cu nimic mai prejos: opuscule despre cai, apicultură, sericicultură, plante industriale, arbori fructiferi, cultura tabacului etc. În fine, progresele medicinei sunt și ele popularizate prin același intermediar. Adesea, cărțile vor fi difuzate gratuit prin Consiliul locumtenențial, imprimarea lor făcându-se prin contribuțiile financiare ale comunităților
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
catolicii se vor Îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană. La numai doi ani după apariția dosarului său, Lefèvre d’Etaples va fi condamnat de către teologii de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet Îi va prelua argumentația și concluziile Într-un opuscul intitulat Sur les trois Magdeleine. Drumul până la oficializarea normalității avea să mai dureze trei secole. Abia În 1969, după Vatican II așadar, calendarul liturgic al Bisericii Catolice a Încetat să le mai sărbătorească pe cele „trei Marii” la 22 iulie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
afunde în istorie, de unde talentul său evocator scoate tablouri vivante având în centru câteva dintre marile figuri ale trecutului românesc, narațiuni apărute în volume speciale - Poarta furtunilor (1955), Povestiri eroice (1960), Pământul zimbrului (1962) - și în alte numeroase ediții sau opuscule, care reiau, de regulă, același texte. Cărțile de călătorie - Împărăția soarelui (1956), Farmecul depărtărilor (1966) - conțin relatări despre realități și personalități din țările vizitate. Drama istorică Focurile (scrisă în colaborare cu Magda Isanos, premiată și editată de Fundația Regală pentru
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
în Iașii Moldovei 1694”<footnote I. Bianu și N. Hodoș, op. cit., p. 338 footnote>. A doua carte tipărită în același an poartă titlul: Dosihtei Patriarhul Ierusalimului, Manual în contra lui Ioan Karyophylles. După cuvântul către cititori, Dosithei reproduce în 8 capitole, opusculul eretic a lui Ioan Karyophylles, la fiecare capitol dând câte o respingere. Între paginile 62-69 urmează ca epilog al părții întâi: ,,expunerea anatematismelor împotriva ereziilor lui Ioan Karyophylles”, în partea a doua de la pagina 69 este un alt opuscul al
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
capitole, opusculul eretic a lui Ioan Karyophylles, la fiecare capitol dând câte o respingere. Între paginile 62-69 urmează ca epilog al părții întâi: ,,expunerea anatematismelor împotriva ereziilor lui Ioan Karyophylles”, în partea a doua de la pagina 69 este un alt opuscul al lui Dosithei: ,,despre nemaiînchipuita blasfemie a lui Karyophylles față de sfintele Taine a dumnezeieștii Euharistii și despre combaterea săvârșită de Biserică”, iar la pagina 98: ,,Tomul sinodal împotriva caietelor și ereziilor lui Karyophylles” acesta este semnat de Calinic și Dosithei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prin anii 1600 titlurile erau toate astfel. Le scria Lina Wertmüller. E o operă satirică, o fabulă despre o reformă generală a omenirii și, pe deasupra, copiată În parte din Termeni de comparație din Parnas de Traiano Boccalini. Dar conține un opuscul, o cărticică, un manifest de vreo duzină de păginuțe, Fama Fraternitatis, care va fi republicat În parte În anul următor, concomitent cu un alt manifest, de data asta În latină, Confessio fraternitatis Roseae Crucis, ad eruditos Europae. În amândouă, Confreria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se supără, zice că rozaruceenii, chiar dacă existau, erau cu toții niște impostori. Dar, nimic. Imediat ce se ivesc manifestele, pare că toată lumea atâta aștepta. Învățații din toată Europa le scriu rozacruceenilor cu adevărat și, fiindcă nu știu unde să-i găsească, trimit scrisori deschise, opuscule, cărți tipărite. Maier publică imediat În același an o Arcana arcanissima, În care nu-i numește pe rozacruceeni, dar toți sunt convinși că vorbește despre ei și că știe mai mult decât vrea să spună. Unii se laudă, zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fanfară, Îi duceam la serbările date În public, Îi făceam să Întrevadă succese În amor cu Fiicele Evei... Au căzut În plasă. Petreceam zile Întregi În micul teatru, cu o țeavă lungă În mână, cum văzusem În ilustrațiile din opusculele despre misionari, le dădeam cu ea peste degete când greșeau nota - genisul are numai trei taste, ai de mișcat arătătorul, mijlociul și inelarul, iar În rest e chestiune de forma gurii, cum v-am spus. N-o să vă lungesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]