173 matches
-
și a învățământului! Erau aspirațiile unui așa-numit Christian Rosenkreutz despre care s-a pretins că ar fi trăit pe la 1500 sau chiar mai devreme. În 1614 și 1615 au fost tipărite manifestele sale Fama fraternitatis și Confessio fraternitatis 1. Opusculele au stârnit vâlvă imensă. Ele îi invitau pe cititori să devină membrii unei confrerii de elită care își propunea să ducă la îndeplinire un fel de operă neîncheiată a Mântuitorului. În Fama apărea o biografie mitică a lui Christian Rosenkreutz
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cogito-ului cartesian. Interpretarea lui Pascal s-a generalizat devenind loc comun abia după moartea lui Descartes, ca urmare a publicării în 28 mai 1659 a celui de-al doilea volum de Scrisori ale autorului Meditațiilor. Recurgînd la spiritul geometric, în opusculul De l’art de persuader, Pascal expune regulile fundamentale ce concretizează idealul cunoașterii deductive: definirea tuturor noțiunilor și demonstrarea tuturor propozițiilor. Pornind de la ele, Pascal abordează problema cogito-ului, ghidîndu-se după ideea conform căreia .) Scopul analizei sale este de a cerceta
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
apare în traducere engleză, în 1907, la douăzeci și unu de ani de la moartea autorului și cu doar câțiva ani înainte de pogromurile rusești de la Chișinău din 1903-1905, și asta la New York, noua patrie de elecțiune a evreilor ruși. Titlul englez al acestui opuscul, The Sufferings of the Jews during the Middle Ages, nu lasă nicio îndoială în ce privește perenitatea memoriei suferinței, transportată astfel în Lumea Nouă65. Prefațatorul ediției americane, George Alexander Kohut, scrie: "Zilele ciumei și ale Cruciadelor au venit iarăși peste noi, și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asemenea, ne place să ne prezentăm omagiile fondatorului saint-simonismului, acel biet conte de Saint-Simon, fiindcă era "dotat cu o imensă putere de sugestie", era "ingenios, dar superficial", "incapabil să sfîrșească o carte fiindcă se pierdea în mii de scrisori și opuscule", pe scurt, contrariul creatorului și gînditorului. Ne sînt dragi toți intermediarii și în mod special briganzii gîndirii, traducători, adaptatori, multiplicatori, mesageri. "Vulgarizatorii de la etajele inferioare". Discipolii lui Leibniz nu disprețuiesc aproape nimic, să-i imităm. De minimis curat mediologus. Nimic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fără mare interes, din care vă cer să eliminați orice rezonanță intimă, dar de care vreau să mă folosesc ca de un instrument oarecare pentru cutia mediologică. Cum să apreciez nivelul efectelor, indicele de performanță, gradul de dificultate al acestui opuscul în derularea și izbucnirile continentale ale gherilei boliviene din 1967 conduse de Che Guevara? Ne-ar plăcea să răspundem dintr-un laborator, să măsurăm, să numim, să producem o statistică, teste. Imposibil. Mai mult încă pentru istoria prezentului decît a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îndoială, o denegare pe jumătate sarcastică, surîzătoare, oscilînd între un "delirezi, unde o să cauți asta" și un "pe legea mea, poate să fie bine, dar exagerezi totuși". Totuși am în acest moment convingerea că proiectarea sensului literal, reprezentată de către acest opuscul și de multe altele de același fel, nu-și datorează influența aici și aiurea decît unei concepții asupra lumii foarte răspîndite cu care era pe jumătate solidară, dar pe care n-a provocat-o sau creat-o, și că această
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
familii. Anarhiști și socialiști au reluat la unison, fără știrea nimănui, cuvîntul de ordine al lui Luther în scrisoarea adresată "consilierilor tuturor orașelor țării germane" (1524): să nu cruțe nici efort, nici bani ca să instaleze peste tot librării sau biblioteci. Opuscule, articole, ziare, suplimente literare asta-i toată viața lor. Evanghelie comună fiilor lui Marx și Bakunin: a citi și a-1 determina pe celălalt s-o facă. Peste tot pe unde trec lasă o bibliotecă (istoricul englez Hobsbawm, de exemplu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
timpul său. O atenție specială merită și considerațiile sale asupra raporturilor dintre garanția drepturilor de libertate și politica activă și dintre reprezentarea politică și dinamica intereselor economico-sociale reprezentate de proprietatea privată. În același timp, de un deosebit interes apare și "opusculul" său Asupra unității Italiei, ce se prezintă ca o completare la proiectul său de Constituție. Prin aceasta, Rosmini intenționează să dea viață la o Confederație italiană în măsură să realizeze unitatea și independența italiană. După opinia sa, însă, în 1848
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nici tipărite în altă parte”2. Și așa s-a întâmplat în realitate, cele 500 de exemplare rămânând în mâinile Societății și Ignațiu veghind ca ele să nu fie distribuite decât cu cea mai mare vigilență 3. În fine, acest opuscul anonim și care nu este destinat vânzării se deosebește încă o dată de cărțile care sunt scrise numai pentru a fi citite: „Aceste strădanii s-au făcut nu pentru aceia care trebuie numai să citească exercițiile, ci pentru aceia care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mine. Zice că nu poate, nu acum, chiar dacă nu înțeleg motivele. Până la urmă, hotărăsc să accept invitația lui Cotys. Ea este cea care-mi pregătește schimburile și proviziile ce-au să-mi trebuiască în timpul călătoriei; în desagă pune și câteva opuscule ce conțin preceptele lui Zalmoxis. Cu o recomandare, aceea ca să le învăț până la Sarmisegetuza, să fiu pregătit să răspund când voi ajunge în fața marelui preot. Imaginea șarpelui fantastic îmi va ocroti gândurile și trupul, ferindu-mă de orice fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
profundă, de ordin schematic, simplu enunciativ și profetic; totuși, un document al epocii, dimpreună cu celălalt ma nifest, Ce vrem. Catehism pentru sufletele nehotărâte, apărut concomitent cu Glossa, fără nume pe copertă, dar scris de ace eași mână. Amândouă aceste opuscule angajau pe autor la o lucrare mai ca lumea, care Însă nu s-a ivit până la paginile de față, cu soarta lor nedeslușită Încă. Din aceste cărticele prea firave, cititorul binevoitor va putea să Întrevadă sforțările laborioase și aventuroase ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
catolicii se vor Îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană. La numai doi ani după apariția dosarului său, Lefèvre d’Etaples va fi condamnat de către teologii de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet Îi va prelua argumentația și concluziile Într-un opuscul intitulat Sur les trois Magdeleine. Drumul până la oficializarea normalității avea să mai dureze trei secole. Abia În 1969, după Vatican II așadar, calendarul liturgic al Bisericii Catolice a Încetat să le mai sărbătorească pe cele „trei Marii” la 22 iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
devenim caragialieni, adică înțelepți, buni și ironici. I Caragiale - contemporanul nostru ? Caragiale contemporanul nostru ? Schițez o parafrază la titlul celebrului studiu al lui Jan Kott despre Shakespeare apărut în 1964, în Anglia, dar sub o formă interogativă, având în minte opusculele care fac din Caragiale, „acest complicat și sensitiv seismograf intelectual” cum îl numește Octavian Goga, contemporanul etern al diverselor epoci, Caragiale - oglindă istorică în care se întrevede un peren reflex identitar. Oglinda constituie o metaforă privilegiată atât pentru înregistrarea oricărui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Celelalte cărți de călătorie - Curcubeu peste Dunăre (1956) și Prin U.R.S.S. (1962) - sunt mai mult materiale de propagandă. Proza nonficțională a lui B. este întregită de două volume de Memorii (1970-1973), în care este reluat și conținutul mai vechiului opuscul Lumea cea mică (1944). Amintirile din copilărie refac procesul perceperii progresive a lumii, cu trăirile sale unice, într-un spațiu specific. Alte evenimente autobiografice capătă aici un relief deosebit, în texte dense, vibrante. Principalul mobil al scrierii este evocarea, învăluită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
negru, amintește-ți că, pe negru, chiar și cea mai mică pată se vede și apare foarte urât!». Acele cuvinte i-au răsunat ca o admonestare pentru a se implica să evite chiar și cele mai mici lipsuri. Într-un opuscul va scrie: «Au trecut mulți ani de-acum, de când am primit harul să îmbrac haina sacerdotală; și cu toate acestea, vă spun ca pe o confidență, în fiecare zi, ca atunci când am îmbrăcat-o pentru prima oară, o sărut cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
compătimire. Trebuie să le încadrăm în timp și în loc. Dar preocuparea lui rămâne validă și actuală. Preotul e alter Christus, e segregat între oameni: orice mic compromis sau adecvare de-a sa cu mentalitatea mondenă distonează. Pentru preoți a scris opuscule, fascicule, cărți care conțin pagini «dure, crude, încăpăținate», prin fermitatea convingătoare și drastică cu care lansează apelurile sale la esențial. Cărți curajoase, pline de realism, de sinceritate dezarmantă și de un totalitarism evanghelic impresionant au fost elaborate și meditate în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe care le ținea, începând din 1946, părintele Riccardo Lombardi, numit de comuniști în dispreț «microfonul lui Dumnezeu». Don Calabria, preotul smerit, lucra în taină, înțesând raporturi epistolare dense cu cardinali și episcopi, inundând parohiile și familiile cu miliarde de opuscule de foițe, urmărind reforma Bisericii, de la înaltele ierarhii la clerul simplu, de la religioși la poporul creștin; părintele Lombardi, marele orator carismatic, are ca pupitru aulele universităților, sălile, cinematografele, teatrele, piețele. Auditoriul părintelui Lombardi, din zi în zi, crește tot mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și Rokkan. Cu toate acestea, mulți autori o citează cu sfințenie pe de o parte, iar pe de altă parte susțin paradigma celor patru clivaje fundamentale. Ne întrebăm dacă acești analiști politici au citit cu adevărat sau doar au consultat opusculul lui Rae și Taylor, căci se prea poate ca prestigiul lui Douglas Rae, autorul unei lucrări paradigmatice asupra tipurilor de scrutin, să justifice asemenea referințe grăbite și necritice. Un alt motiv de fascinație pentru un text gol de orice conținut
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Mircea Vulcnescu, H.H. Stahl, Traian Herseni, A. Golopenția și N. Petrescu, din București, și dup Petre Andrei, V. Harea, I. Lupu și E, Moisuc, toți din lași, ocupând un interes moderat din partea responsabilului de ediție; toate celelalte secvențe ale masivului opuscul (Tendințe, teorii și sisteme, de N. Bagdasar, Estetica, Filosofia dreptului și Filosofia culturii, de același nici mcar pomenindu-l. Or, deși nu publicase în volum, convingerile sale într-o multitudine de probleme privind omul, (Explicarea omului apare doar cinci ani
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Teologia după revoluția copernicană"2. În orice caz, pare să nu fie deloc întâmplător faptul că primele critici intelectuale ale totalitarismelor politice (nazist și stalinist, în înțelegerea Hannei Arendt) apar din orizontul existențial, mai precis al personalismului. Dacă în acest opuscul (care nu-i scade cu nimic calitatea) Voegelin lasă cumva neproblematizată "realitatea în sine", această sarcină o îndeplinește cu asupra de măsură Gregory Vlastos într-un alt opuscul intitutlat Christian Faith and Democracy 3 și publicat la doar un an
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Arendt) apar din orizontul existențial, mai precis al personalismului. Dacă în acest opuscul (care nu-i scade cu nimic calitatea) Voegelin lasă cumva neproblematizată "realitatea în sine", această sarcină o îndeplinește cu asupra de măsură Gregory Vlastos într-un alt opuscul intitutlat Christian Faith and Democracy 3 și publicat la doar un an după The Political Religions (în 1939). Despre "realitatea în sine" și despre "simbolismul lingvistic", Voegelin scrie următoarele: "Acum înțelegem mai clar care este miza: problemă fundamentală nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și redactor în 1904-1905, „Viața” (1906), „Viața literară și artistică”, „Dimineața”, „Minerva”, în care îi apar și trei romane polițiste în foileton semnate Const. Fulger, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” și sporadic în multe altele. În 1897 i se editează primul opuscul, Fleacuri. Se pare că, la un moment dat, avea o anumită situație socială și financiară, pentru că în 1914 era director și proprietar al periodicului „Trăiască Franța!”, apoi „redacteur en chef” la revista „Les Annales roumaines”, care milita cu înflăcărare pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
și o „Cuvântare către Ștefan Cantacuzino și către boieri”] prezentă în Istoria Bălăcenească 127 și, într-o formă contrastă, în cartea lui Del Chiaro despre Valahia 128, de unde a trecut - împreună cu alte elemente privitoare la domnia lui Constantin Brâncoveanu - în opusculul lui Dimitrie Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor din țara Românească, redactat în Rusia între 1717 și 1718129; Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducanu, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - spune tradiția istoriografică; în Dicționarul... de atâtea ori citat până acum al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de domeniul evidenței în atitudinile și întreprinderile lui, iar scrierile - un mozaic de preocupări practice, dar și prilej de desfătare. Lucrează mai întâi la „românirea” liniei melodice, la aranjarea și șlefuirea textelor din cântările liturgice, editând, după 1840, mai multe opuscule normative în domeniu (Noul doxastar, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică, Irmologhiu sau Catavasier). Mărturisește însă că a început să se gândească și la altceva, la „câte o carte din cele politicești”, ca să-și umple timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
ascuțit ai șansa să nu te dezamăgești total, sau să nu te strici la cap. Atunci tragi niște concluzii care sunt mai aproape de realitate." Proletcultism reciclat În ACOLADA (nr. 6, 2009) Gheorghe Grigurcu publică partea a doua a cronicii la "opusculul Iluzia anticomunismului", cu un capitol redactat de Costi Rogozanu. Gheorghe Grigurcu este intrigat de poziția furibund antiestetică a confratelui mai tânăr, pentru care acțiunea de refacere a punților cu valorile din interbelic, peste prăpastia creată de proletcultism, echivalează cu scoaterea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]