131 matches
-
martor al atâtor întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a Bibeștilor. Exceptând figura clară, figura lăuntric iluminată a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare, cum zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când ne plimbam împreună pe lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
Când trecură de gruieț, stolnicul Constandin văzu înainte satul, unul din satele moșiei sale, cel mai apropiat de mlaștina pe care odată vroise s-o asaneze și unde acum, când văzduhul se limpezise după ploaie cu o nefirească tihnire, broaștele orăcăiau, cuprinse parcă de răzvrătire. Apele ploii săpaseră făgașe adânci, au crestat ulița cu brazde, surpaseră poduri, intraseră prin curți și le zbârciseră cu șuvoaiele lor neîmpotrivite. De vale, unde apele s-au scurs mai cu sârg și s-au adunat
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața ta
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat, cu fireturi, eghileți, leduncă aurita, cizme de lac și epoleți în care atârnau omizi de aur." La vederea "nevinovaților" copii care sug din lamai strâmbându
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
moarte violentă și rapidă. 3. Broasca-bou - Namibia Broasca-bou din Namibia este o delicatesă în Africa, însă broasca nu poate fi consumată oricând. În general, oamenii sunt sfătuiți să consume broaștele „după a treia ploaie” sau după ce ele au început să orăcăie și să se împerecheze. Cei care nu respectă acest lucru se confruntă cu insuficiență renală, problemă medicală pe care localnicii o numesc Oshiketakata. 4. San nak ji - Korea San nak ji (pui de caracatiță crud) nu se prepară greu: se
Top cele mai periculoase alimente din lume by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64055_a_65380]
-
celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se vede mâncând, doar orăcăie: îndemnuri și povețe, fie ele oricât de proaste, blesteme și ocări, amenințări și pedepse, câte și mai câte... planuri de perspectivă. Când mănâncă totuși, înfulecă pe nemestecate din blidul altora, pe furate, folosindu-se mai ales de alți orăcăitori ce
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
mai mare va fi ajutorul dezinteresat pe care-l acordați celor nevoiași, cu atât mai pozitive vor fi schimbările din viața voastră". - Așa e! se înduioșă ea și începu s-o mângâie pe Kîsenka, strânsă ghem. Kîsia torcea fericită. Televizorul orăcăia și totul a fost bine până când Uliana Vladimirovna a dat brusc în ziar peste o informație care o ului și anume că în Rusia, în sfârșit, s-au acceptat pentru unele produse alimentare oarecari modificări genetice în culturile agricole. Un
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
pseudotautologii precum "lumea de pe lume" sau aparente nonsensuri ca "țipa șarpele în gura broaștei de secetă". E clar că imaginea ultimă nu trebuie văzută infantil, ca un șarpe în gura broaștei, ci trebuie prelucrată mental: e disperarea lighioanei de a orăcăi, pentru că altfel nu are nici o șansă de a se face auzită în lipsa unui grai propriu. Aceste configurări criptice ne amintesc desenele lui Saint - Exupéry din Micul prinț, unde ceea ce pare o simplă pălărie este, în fapt, un șarpe boa care
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele nu orăcăiau. Iar greierii nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii casa și masa, iar celelalte animale trăiau în mari colectivități igienice și insonore. Tăcerea începu să-l împresoare și aici. Deși... Deși, noaptea, când toate obloanele se închideau, pleca să se plimbe
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului și studiindu-l ca pe un ziar. — Ai observat? murmură domnul McDade. Cînd asistentele îl învelesc, el se dezvelește și orăcăie după urinator. Afară ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda, bătrîn. Cînd bătrînii ajung într-o asemenea fază, există un anume loc pentru ei. De două ori pe săptămînă, Thaw își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vale sătucul se dărăpăna pe-ncetul și vitele zbierau de foame. Duhănind la mahorcă presărată cu sămânța de țigan, gospodarii zăceau pe lavițe, neavând altă grijă decât ca buștenii să ardă în sobă. Muierile uitau de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și încercară să-l scoată din lăcrița lui de lacrimă întărită, dar nici potcovarul, nici tăietorul de lemne, nici popa, folosind toate meșteșugurile lor, nu fură-n stare să străpungă bășica, în care pruncul se trezise și-ncepuse deja să orăcăie de foame, tremurând din mânuțe. Chemară atunci vrăjitoarea satului, o babă uitată de vreme, ce trăia într-o scorbură de tei uriaș, și care se-nfățișă noaptea, ținând pe creștet, ca pe-un ulcior, luna enormă, rotundă ca un icosar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un parameci zbătîndu-se într-o infuzie? Atât am trăit și-am simțit și eu timp de mai bine de douăzeci de ani, ca și când aș fi trăit în visul șters și mediocru al unui impiegat de cale ferată. Probabil că am orăcăit și eu nopțile, strâns înfășată în scutece ude, luptîndu-mă să-mi scot mânuțele afară, cred că-am mers mai târziu la școală și m-am îmbrîncit în recreații cu colegele, și m-am mânjit de cerneală pe degete, pe obraji
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apărut decât ca sublimare a emoțiilor, pe pământul fosilizat al fricii, dragostei și urii adevărate, față de care ce numim noi astăzi așa nu sânt doar umbre ale umbrelor, ci mult mai rău: trădări, strâmbări, etimologii siluite. Căci nu vom mai orăcăi niciodată din răsputeri, nici în torturi, nici în disperarea lui Iov, cum am făcut-o-n pruncie, și nu vom reuși, nu ni se va da, orice-am face, harul de a-l iubi pe Dumnezeu cu pasiunea rătăcită, pustiitoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brațele-n brațele ei, picioarele-n picioarele ei, craniul în craniul ei, umplînd-o toată și-n cele din urmă năpârlind de pielea uscată a mamei sale ca o însîngerată Pietî. Cândva trebuia să-nchei, să dau drumul cărții, clipind și orăcăind neajutorată în lume. Cartea carbonizată care-o prelungea pe cea vie-n oglinda mesei mi-a adus deodată-n minte momentul în care, de pe terasa blocului nostru, privisem incredibila ninsoare cu fulgi negri de peste Aleea Circului, care se-ntindea încet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a întrebat fericit: Ei, este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu stau io prea bine cu anatomia. În copilărie, aveam un vecin antipatic și, când ne băteam, îi frigeam una în burtă la care acesta se pornea să orăcăie și să se zvârcolească ținându-se cu mâinile de pântece, bă, tu știi ce am io aicea? Rinichii! Tac’su’ era doctor, de unde rezulta competența puștiului. Mă rog, ăla era un țâști-bâști, dar oricât de gravă ar fi ignoranța mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
palide. De pildă, nu știam exact cum să mă târăsc cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi iau inamicii prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
știam exact cum să mă târăsc cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi iau inamicii prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am luat noi de la leagăn?! Știi câte nopți n-ai dormit, câte nopți ai avut coșmaruri și ai plâns... și asta din cauza violențelor pe care leai văzut între ei... Câte nopți te-a legănat tata, în rând cu mine, că orăcăiai cu disperare! Ce-ți mai cânta Liviu, cu vocea lui cea spartă, și eu îl ironizam, nu vezi că mai rău sperii copilul, cu vocea ta?! Dar tati avea o teorie: dacă o țin în brațe poate înțelege că e
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
plină de emoție, a fost Ayako. Cum nu dădea semne vizibile de transformare, mi l-a întins și mie. L-am privit în unicul său ochi și, fără să stau pe gânduri, i-am depus un pupic pe creștet. A orăcăit răgușit și somnoros. Amândouă stăteam, încordate, cu ochii pe el. Clipele treceau greu, iar prințul nostru se lăsa așteptat. După vreo oră, ne-am lăsat păgubașe și am pornit spre casă. Cât am mers pe deasupra orașului, ne-am tot certat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt numit Luciosu, așa cum mie mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne cunoaștem noi ! De când ne cunoaștem noi și ne iubim ! Păi cine-i făcea lui baie în albioară ? ! Seara trăgeam mai devreme oblonu, puneam albioara în sală, și dă-i, și întoarce-l, p-o parte, p-alta, ce mai orăcăia ! De când ne știm noi, să fii dumneata sănătos ! Și io, și dumneata, și toată lumea ! Să nu mai fie nimenea bolnav, să nu mai intre nimenea în spital ! Așa... că te găsiși tu... altă grijă... Și ce dacă bombăn ? Nu m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul în masă. În spatele lui, oglinzile încăperii decorate în stil baroc strălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]