291 matches
-
și-o făcea omul și singur! Și, cum spuneam, în acea căsuță săracă de pe ulița satului trăiau doi frați care nu mai aveau părinți, rămăseseră de multă vreme singuri pe lume. Nu aveau nici vite multe, nici cai, nici alte orătănii în jurul casei. Fratele mai mare se ocupa de micul său ogor de lângă casă. Celălalt, deși își ajuta fratele mai mare în toate treburile gospodăriei, avea totuși în sufletul lui un mare dor. Vroia nespus de mult, cum nu-și poate
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
mama lui Stoica și viitoarea ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună, ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru el. - Foarte bine i-ai făcut. Eu am să merg să mă culc mai devreme, să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale de mâncare, că parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă dor și șalele de nu mă pot îndrepta cât am stat toată ziua în arșița soarelui din câmp, aplecat asupra secerii și al snopilor. - Bine atunci
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
își plecase iarăși nasul în farfurie Ariel. Nu-l cunosc. De fapt, auzise el de Iosuvică a lu Dudașu și chiar îl văzuse, fiindcă acesta obișnuia să treacă în goana mare cu o motocicletă pe drumul satului, semănând panică între orătănii și câini. Se zicea că făcuse armata și că Dudășonii cotizaseră ca să obțină postul de la spălătorie pentru fiul lor. Cum nu-l cunoști? insistase moș Senti. Nu l-ai văzut cum trece când și când pe uliță cu motocicleta lui
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
departe. Însă, la un moment dat, în dreptul unei gospodării nu prea arătoase, mirosul lui fin îi consimți că acolo ar fi rost să încerce. Se strecură prin gardul de la portița de intrare în ogradă, trase o raită, în joacă, printre orătăniile din curte, mai mult ostenindu-se, nicidecum să prindă ceva, găinile erau ținte prea mari pentru amărâtul de el. Atunci, se resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
să iasă la joacă, să nu-i deranjeze pe vecinii lor. Vara Seba și Alex vin cu drag aici, cu părinții și bunica văduvă, câteva zile, la căsuța în care s-au născut. Aleargă nestingheriți prin curtea plină altădată de orătănii și mai ales, însuflețită de glăscioarele lor vesele. Sunt tare bucuroasă când îi revăd și ei simt acest lucru. Le ofer dulciuri și îmi mulțumesc: „grație”, în limba lui Cicero. Au plecat însă înapoi, vara aceasta, cu toții, degrabă, cu o
HAIBUN (4) SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA! de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365139_a_366468]
-
aceasta, părinții nu vorbesc cu mine nici acum. Dar nici eu nu am bătut la ușa lor. Deja m-am obișnuit să trăiesc printre străini și mai ales să trăiesc aici, la țară, printre găini, curci, purcei, căței și alte orătănii ale unei gospodării, pe care le-am întâlnit doar prin piața din Galați când se întâmpla să trec pe acolo. - Bravo ție! Rebel zici? Ce spui, domnule Rebel, nu vrei să intrăm în sală? A început să-mi fie răcoare
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
mama lui Stoica și viitoarea ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună, ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru el. - Foarte bine i-ai făcut. Eu am să merg să mă culc mai devreme, să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale de mâncare, că parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă dor și șalele de nu mă pot îndrepta cât am stat toată ziua în arșița soarelui din câmp, aplecat asupra secerii și al snopilor. - Bine atunci
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
brațe pe nea Ion. Femeia l-a lăsat din mână pe fostul potcovar și acum îl săruta pe „doctoraș” de mai-mai să-l albească. - Să trăiești domn doctor, că matale mi-ai salvat bărbatul! Murea săracul cu ograda plină de orătănii, cu vinul în beci și cu slănina în pod. Ia uitați-vă ce bărbat frumos și voinic are mama aici! Și s-a ridicat pe vârfuri ca să-și sărute bărbatul pe obraz. Cât erau ei de duri, câte cazuri analizaseră
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
ciupercile adunate în plasă. Era totul o veselie și o bucurie. Încetul cu încetul Nero ajunse favoritul și răsfățatul casei. Avusese grijă de puișorii care acum sunt găini în toată firea și nu le lăsa să se amestece cu celelalte orătănii de la vecini. Când acestea se răspândeau le alerga până le aducea acasă. Acum Nero avea o cușcă frumoasă și încăpătoare în care nu dormea singur căci se mai cuibăreau și copiii când făceau câte o năzbâtie sau ploua afară. Totul
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
pe care le aveau în proprietate aproape oricare bună gospodină. Intrarea dinspre uliță se făcea nițel într-o „rână”, pe mijlocul ei era „albia” unui șuvoi năvalnic, pe timp de ploaie acesta „alinia” totul în cale, era zbatere mare între orătăniile care scăpau printre ulucile subțiri de oțetari, de fapt niște bețe mai groscioare înfipte de multe ori direct în glod și împletite cu tulpini de trestie, mărăcini și măceși, crengi și tulpini de caiși sau meri sau, pur și simplu
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
sat în westernuri sau când venea la săptămână cu sirena și toată hărmălaia caravana cinematografică de s-adunau toți copiii satului de pe toate văile și dealurile de se speriau și zbierau de groază și de mama focului animalele și ăle orătănii din sectorul zootehnic, inclusiv ale sătenilor, puține la număr și slăbănoage în comparație cu ălelalte, chestii de imagine și de propagandă însă atunci, o organizare atâta cât era a făcut ca un popor întreg să-și găsească capu și șteapu , adică rostu
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA (15) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350952_a_352281]
-
în noaptea asta! - Nu-ntrerupe, vere Pană!. Apoi ne-am luat iar cu vorba și timpul a trecut, soră-mea Tia era plecată pe Valea Strâmbii la țarnă la polog, trecuse binișor de miezul nopții și eu uitasem să-nchid orătăniile curții. Ne despărțirăm ca oamenii plecând fiecare la câsele lor, iar eu eram aproape de intrarea pe ulicioară. Pe la mijlocul uliciorii, prin dreptul lui Falcă ceva se mișca pe jos, venea așa ca un fel de umbră albă(!), o curelușă mare ce
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
locomotivă cu aburi. În acele clipe noi, văgăunenii, ne putem corecta ceasurile biologice, vacile, care pasc libere prin tot satul, mugesc amuzate, cocoșii, chiar și ăia de tablă de pe case, dau alarma angoasați, de parcă s-ar fi abătut uliul peste orătăniile din curte, copiii ies la porți, curioși, iar babele își scuipă în sîn de sperietură și se închină, ca să le ierte Dumnezeu gîndurile ăle necurate. În restul timpului, podul, un fel de axis mundi, ne ajută să ne purificăm spiritual
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
acolo, în nemernicia mea, că nu mă puteam lăsa singur de băutură. Atunci a intervenit El și m-a salvat. Aceea a fost salvarea mea. Reporter: Cum s-a întâmplat? Cum v-a găsit Dumnezeu acolo, în coteț, ascuns printre orătănii, să vă scoată din acel culcuș frumos în care v-ați aciuit pentru a consuma alcool? Viorel Bălțatu: El a trimis mesagerii Lui. Am fost invitat la Biserică de un coleg de la aviație, care, paradoxal, înainte mi-era și prieten
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356834_a_358163]
-
se adunase în curtea abatorului și așteptă cu nerăbdare pe Fat- Frumos. Pe o tavă mare de porțelan, luminată din spirit de economie de un neon roșu, apăru Făt- Frumos însoțit de directorul abatorului și în urma lor toată suită de orătănii și angarale. După lungi aplauze și scandări furtunoase, căci mai erau prin curtea abatorului și niște doamne de bine și alte iele păcătoase, Făt - Frumos lua, în sfârșit, cuvântul: - Dragi huligani, derbedei și golani, nu va mai zăpăciți pentru o
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
achiziționa grajdurile, le va aduce și o combină din Franța. În timp, însă, "francezul"și-a dat arama pe față și a dovedit că este doar un escroc. De trei ani terorizează satul, amenințând țăranii cu pistolul și ucigându-le orătăniile, în ciuda faptului că localnicii au trimis zeci de memorii autorităților, nimeni nu a intervenit pentru a soluționa conflictul. Afacerea cu Mosser s-a perfectat în casa consilierului Iacob. La venirea în Pojoga, Hugo Mosser i-a anunțat pe săteni că
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
de nea. Ce mare este bucuria tuturor viețuitorilor acestui plai...e o bucurie de nedescris atât pentru oameni, cât și pentru animale și păsări. De bucurie câinii se scaldă în zăpada moale la fel ca și vrăbiile, pițigoii și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarna e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atata bucurie! De dimineata pana seara chiotele copiilor umplu văzduhul. Gerul le îmbujorează
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive care urcă pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura lui la gura sobei ne deapănă amintiri plăcute... ca o alinare
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
reproș pentru noaptea agitată, o interesa doar ca hainele să îi vină bine. Părea împăcată și dispusă să-l însoțească, iar Șerban nu dorea să afle ce gând îi schimbase deciziile. Opriră pe la Sănica, trebuia cineva să aibă grijă de orătănii și de cei doi șoldani, dacă nu se vor întoarcepână în seară și doar ea le știa rândul. Își continuară drumul tăcuți, umăr la umăr, urmăriți de privirile mirate ale femeii, căruia nu-i dădură nici o explicație despre locul unde
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
aceasta, părinții nu vorbesc cu mine nici acum. Dar nici eu nu am bătut la ușa lor. Deja m-am obișnuit să trăiesc printre străini și mai ales să trăiesc aici, la țară, printre găini, curci, purcei, căței și alte orătănii ale unei gospodării, pe care le-am întâlnit doar prin piața din Galați când se întâmpla să trec pe acolo. - Bravo ție! Rebel zici? Ce spui, domnule Rebel, nu vrei să intrăm în sală? A început să-mi fie răcoare
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
a fost în dragoste din todeauna. Însă, chiar și astfel de momente, la horă, erau poleite cu iluzii și speranțe. După vreo patru-cinci pauze, se definitivau perechile care dispăreau discret. Înainte de asfințitul soarelui plecau și părinții tinerilor. Treburile gospodărești și orătăniile din curte nu le permiteau să stea mai mult. Rămâneau unii bărbați, care înfundau cârciuma până noaptea târziu. Însă, era o categorie de oameni, bărbați tineri sau bătrâni, cu soțiile sau prietenele lor, împătimiți ai jocului, care spre seară, se
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
tata au fost copii? Pe partea stângă a aleii era un heleșteu pe care tatăl îl arătă Lacrămioarei, luând-o în brațe. Din direcția lui se auzea un concert de broscuțe. Dar nu era timp să-i arate și aceste orătănii pentru că acum mergeau la Cămin că au luat bilet de la serviciu și merg mai mulți tractoriști cu nevestele lor și copiii. Cu această ocazie a aflat ea că trebuie să stea cuminte, să nu vorbescă decât în șoaptă, pentru că trebuie
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
dudul meu! Era dezvoltat, parcă, mai mult pe orizontală decât în sus, spre Domnul. Mângâia ferestrele casei cu crengile-i răsfirate. Parcă dorea să spună ceva, dar nu-i ințelegeam limbajul, noi nu cunoaștem limbajul pomilor. Autorul își amintește de orătăniile din curte care se urcau în dud și înnoptau după un anume ritual numai de ele știut, dar și de mama sa „o femeie scundă”, ca orice fiu care niciodată nu-și uită ființa care i-a dat viață. El
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]