309 matches
-
metafora lui Nichita Stănescu: ,, Poetul este ca soldatul. El n-are viață personală.” Toată existența dumneavoastră s-a transformat, a devenit vers - ,,ființă întru Poezie”, cum v-a numit Academicianul Mihai Cimpoi. Pentru Grigore Vieru, poet elegiac, spirit incoruptibil, voce oraculară, cu accente mesianice, poezia este travaliu sau terapie ? Grigore Vieru Poezia este un chin pentru cei lipsiți de har și o suferință pentru cei chemați pentru poezie. Este cântecul care unește spiritul cu simțirea; e ca un măr împlinit, sănătos
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
metafora lui Nichita Stănescu: ,, Poetul este ca soldatul. El n-are viață personală.” Toată existența dumneavoastră s-a transformat, a devenit vers - ,,ființă întru Poezie”, cum v-a numit Academicianul Mihai Cimpoi. Pentru Grigore Vieru, poet elegiac, spirit incoruptibil, voce oraculară, cu accente mesianice, poezia este travaliu sau terapie ? Grigore Vieru Poezia este un chin pentru cei lipsiți de har și o suferință pentru cei chemați pentru poezie. Este cântecul care unește spiritul cu simțirea; e ca un măr împlinit, sănătos
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
-și mai ridica vălul... Vroia să încremenească într-o legendă... Luceafărul de ziuă, cu ochi de strigoi, privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată și ea din această lume spre depărtările lui astrale. Și din lumea lui repeta oracular blestemul: „Nici cenușa noastră-n lume, Scumpo, nu s-o întâlni!” ................................................................................................................................ Cu talentul său de poet, eseist și prozator pe care îl cunoaștem toți, domnul Ion Ionescu - Bucovu ne conduce de la început și până la ultima filă prin toate fazele acestei
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
prin substanța narativității și prin expresia concentrată a discursului, în fie, printr-un ermetism al imaginilor bine dozat, provenit din condensarea la maximum a sintaxei. Poemele sunt dense, omogene, comunicând o tensiune egală, fără monotonie totuși. Profesează un lirism mesianic, oracular în sensul bun, rostirea are strălucire și densitate, interferând metafore și imagini antologice, inclusiv sugestii biblice. Confesiunea în substanța intimă a poemelor este o reflecție lirică, bine structurată și organizată, având o forță de persuasiune indiscutabilă: Mă sugrumă noduri și
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
de un condei viguros, care uneori ... IX. PRINOS, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015. PRINOS În zale-nsângerate timpul doarme ... prinos zilei trec singur printre bestii; pe zări trec cruciați cu steg de trestii, oracular grăind în zvon de arme. N-au somn în noapte nici glas de înger ... cu frunți reci bat târziu în poarta, trag clopote din altă soarta spre cerul scris cu-aripi de sânger. Un singur vis mai licăre în preajma, din
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
flori de tei și-n aurori vin cei cu sufletul în palmă Hațeg, 15 februarie 2015 Râul Constantinescu ... Citește mai mult PRINOSÎn zale-nsângerate timpul doarme ...prinos zilei trec singur printre bestii;pe zări trec cruciați cu steg de trestii,oracular grăind în zvon de arme.N-au somn în noapte nici glas de înger ...cu frunți reci bat târziu în poarta,trag clopote din altă soartăspre cerul scris cu-aripi de sânger.Un singur vis mai licăre în preajma,din trupuri
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate / ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
27 (I, 310) Low arată că sunetul este de joasă vibrație, sau slab că intensitate. 28 (I, 350) lumină veșnic schimbătoare: Remarcam o influență a lui Böhme: culorile și figurile cerești. 29 (I, 375) Response are și sensul de "răspuns oracular". 30 (I, 385) Blake pare să sugereze că înainte de căderea din Eden sufletul omului înfășură trupul de slavă (sau "de diamant") din inimă să. După cădere, situația este inversă: trupul material înfășoară sufletul că într-o temnița (de aici metaforă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
doar ca transfer de mesaje, informații și obligații, reprezintă un cadru de interpretare simplificator și rigid. Nu trebuie să uităm că și alte rituri asigură comunicarea cu puterile supranaturale: spre exemplu, inițierile din riturile de trecere, procesiunile religioase, pelerinajele, sesiunile oraculare sau șamanismul au ca scop primirea sau transmiterea unui mesaj către divinități. De fapt, esența ofrandelor și sacrificiilor nu stă În simplul act al transmiterii unui mesaj, ci În crearea și menținerea unei legături permanente și profunde Între individ sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
facilitează crearea unei mitologii bine individualizate a acelui „loc” (A. Dupront, 1987; Ph. Davis, J. Boles, 2003; J. Sumption, 1975; M.T. Swartz, 1998). Unul dintre elementele prin care un loc este sacralizat și devine obiectul unor pelerinaje este capacitatea sa oraculară. După D.E. Aune (1987, vol. XI, p. 81), termenul oracol se referă „atât la o afirmație sau un răspuns de natură divină, referitor la evenimente viitoare sau la fapte necunoscute, cât și la locul În care asemenea afirmații sunt făcute
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mult mai relaxată și mai alertă, dar ciclul titular este unul de parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
în răspăr aserțiunile predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate în conștiința publică. Astfel, în pofida aparențelor, nu Titu Maiorescu este maestrul polemicii în perimetrul românesc, ci Constantin Dobrogeanu-Gherea, fiindcă, spre deosebire de cel dintâi, el știe să dialogheze cu adversarul. „Maiorescu e oracular, Gherea e socratic.” De asemenea, Perpessicius nu îi pare nici pe departe de o bunăvoință aproape universală (așa cum îl caracteriza Lovinescu), ci dimpotrivă, el adresează o „curtenitoare invitație operei de a lua loc în somptuosul fotoliu sub a cărui catifea
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
arcer”), dar și prin formarea altora („pretutindenească”, „înomenea”), fraza devine mai concisă, renunțându-se la o serie de elemente relaționale, imaginile insolite abundă, iar metaforele tind la o funcție larg revelatoare. Peisajele, puține, capătă aspecte expresioniste, iar discursul, câteodată ermetic, oracular, debușează alteori în poezie „pură” (Pasăre albă, Sub curcubeu). Prin însușirile ei, Țara de peste veac stă alături de marile cărți de poezie din deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Nu la același nivel se situează versurile lui C. tipărite
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
ș.a. Din 2003 este membru de onoare al Academiei Române. A fost deputat al Parlamentului Republicii Moldova în mai multe legislaturi. Fiind unul dintre reprezentanții șaptezeciștilor, care promovează esteticul, maximalismul etic și afirmarea identității naționale, D. impune în creația lui, vizionară și oraculară, o nouă poeticitate. El își asumă rolul mesianic de aed, care „speră cu un poem/ c-ar putea face lumea mai bună”. Placheta de debut, Ochiul al treilea (1975), propune o lirică de idei în care imaginarul (inclusiv acela nutrit
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
includ versuri pătimaș angajate (până la patetism) în frământările social-politice ale momentului. Dacă în unele cărți anterioare discursul liric era însoțit de un umor subtil, acum el abundă în ironie caustică și polemici volubile, capătă nerv publicistic și își intensifică tonalitățile oraculare. D. este și autorul unor cărți pentru copii (Povești de când Păsărel era mic, 1980, ș.a.), în care mizează pe alegoria ludică și pe jovialitate. Daciada (1991) și Nasc și la Moldova oameni (1992) au un caracter didactico-instructiv. Într-un susținut
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele” au evoluat însă spre
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
ideilor, ci în vigoarea afirmării unor credințe care ar fi comune tuturor - sau care trec ca atare. Cum spunea B. însuși: „Mă inventau, de cumva n-aș fi fost.” Versul profetic al lui Goga se încarcă aici de ideologie. Tonul oracular, tentativele demiurgice din Cântece de pierzanie sunt convertite în jubilație revoluționară. Chivără Roșie reprezintă alegoria-cheie a primei epoci de entuziasm, când duhul revoluției „Umbla fără hodină / Prin zloată, prin ploaie, prin tină, / prin munții sâlhui / În casa orișicui / Văzut-nevăzut...” Istoria
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
voievozii (Mircea, Mihai, Ștefan) sunt convocați frecvent în discursul poetic. Se poate spune, astfel, că poezia lui nu se distinge prin originalitate, fiind, în bună parte, asemănătoare, în pofida distanței în timp, cu o anumită lirică patriotică ori de meditație istorică, oraculară, vag ori criptic vindicativă, care a fost tolerată ori încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
Hranghel, finii merg cu colăcei la nașii lor ; vezi recitativul infantil „Stai ploaie călătoare/ Că e mâine sărbătoare [Hranghelul ?],/ Sărbătoarea nașului/ Din capu’ orașului” (11, p. 146). în aceeași zi se face turtă de mălai cu unele atribute magice și oraculare ; vezi recitativele de tipul „Cu căciula lui Mihai/ Plină cu coji de mălai” (33 ; 51, p. 273) sau „Cu un mai/ Cu un pai/ Cu plăcintă de mălai” (13, p. 94). 3. De la sacrificii umane la ofrande alimentare De-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doar fragmentar, Edonienii, Eschil este mai limpede. Regele trac Licurg taie cu securea vița-de-vie, dar - fiind orbit și înnebunit de Dionysos - își taie și propriul copil. Regele moare ciopârțit de cai sălbatici, iar edonienii întemeiază pe vârful muntelui un sanctuar oracular închinat lui Dionysos, similar cu cel închinat lui Apollo la Delphi (235, p. 26). Tribul tracilor edonieni alege cultul dionisiac în locul celui apolinic (vezi și Herodot, Istorii, VII, 111). în paranteză fie spus, confruntări religioase similare s-au produs și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care, cum zice Ovidiu, „laur în mână purta și [drept cunună] pe fruntea lui sacră tot laur” (Ars amandi, II) (274, p. 224). În templul de la Delphi, Pythia și preotesele (pythonese) - în urma intoxicațiilor cu frunze de dafin/laur - bolboroseau răspunsuri oraculare „revelate de zeu” și apoi interpretate de preoți : „Pythia coboară în lăcașul profetic și, în loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin [= laur]” (cf. Plutarh, De Pythiae oraculis, 6) (109, p. 107). Plinius remarca virtuțile de excepție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
e cu totul altul decât cel pe care îl consacră lumea modernă. Omul e un străin, un rătăcitor, căzut într-o lume ale cărei reguli nu le stăpânește și pe care le poate cunoaște numai parțial, călăuzit de ambiguitatea sentințelor oraculare. Pentru mit, regulile sunt date illo tempore (și de aceea recursul la trecut - la modelul arhetipal - e necesar), iar claritatea asupra totalității lumii e apanajul zeilor (și al celeilalte dimensiuni). Când omul revendică pentru sine ceea ce e propriu zeilor, el
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
e un truism să vorbim despre caracterul paradoxal - de altminteri revendicat și asumat - al personajului. Ceea ce observă Patočka e faptul că Socrate reprezintă într-un sens o bornă de frontieră: purtător al unui mesaj divin (și prin aceasta legat de oracular și de mitic), el traduce acest mesaj într-o manieră inedită: „imensul paradox al lui Socrate constă în aceea că el luptă cu mijloacele prezentului împotriva unui alt prezent, că (...) încearcă să demonstreze teze paradoxale, nicicând formulate până atunci, cu toate că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se află niciodată sub controlul ei total. Interesant este, în cazul lui Platon suprapunerea specifică dintre abordarea mitomorfică și cea logomorfică a politicului. Logomorficul (caracteristic discursului științific, care demonstrează logic idei) este completat magistral de mitomorfic (caracteristic basmului și discursului oracular). Platon nu se sfiește să pună pe picior de egalitate cele două abordări. Dar mitul funcționează pe registrul comunicațional la un nivel unde sensul „decolează” de pe terenul lingvistic propriu-zis. În acest sens (și nu doar în acesta) filosofia lui Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]