319 matches
-
35) Elementele din natură au o prezență continuă, se integrează desăvârșit în ansamblul imaginilor. Ele servesc creării unei imagini de ansamblu a lumii exterioare și, mai ales, luate ca simboluri, sugerează, concretizează și lărgesc semnificația versurilor: „cuțite înfipte în galben oranj arămiu sfredelesc/ în mesteceni înalte coroane tăcerile amețitoare/ deși nu e parcă doinește Leșe cu noduri de frunze/ toamna așteaptă privitori s-o descopere nouă/ ca efigii în marmuri o daltă vântul să dea partea/ de praf ochiului luminile formei
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
Olandei: laleaua și moara de vânt într-un spațiu luminos, strălucitor, armonios, proiectat parcă în infinit și totuși limitat de bolta luminoasă și ocrotitoare a cerului, printr-o dispunere armonioasă a culorilor de la diverse nuanțe de roșu cu tentă de oranj în prim-plan, la galben intercalat cu verde-gălbui, la violet în planul îndepărtat, verde-albastru-violet în planul lateral, bleu ciel și alb cu ușoare nuanțe de gri pe bolta cerului. Renoir „Buchet de lalele” aduce o viziune proprie asupra formei și
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
în vas alb” se remarcă prin luminozitate, strălucire. Lalelele de culoare alb strălucitor, așezate în diagonală sunt înconjurate de lalele roșii și galbene, dintre care cea mai înaltă este de culoare roșie, având forma unei torțe aprinse, pe un fundal oranj. Lumiozitatea este sporită de albul vasului pe care sunt plasate cu discreție dungi și flori de culori deschise: galben și oranj. Ștefan Luchian în tabloul „Flori de primăvară” creează o puternică impresie a abundenței vegetale și coloristice prin asocierea într-
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
și galbene, dintre care cea mai înaltă este de culoare roșie, având forma unei torțe aprinse, pe un fundal oranj. Lumiozitatea este sporită de albul vasului pe care sunt plasate cu discreție dungi și flori de culori deschise: galben și oranj. Ștefan Luchian în tabloul „Flori de primăvară” creează o puternică impresie a abundenței vegetale și coloristice prin asocierea într-un vas cu flori a lalelelor de culoare roșie cu alte flori albe, roșii, galbene, mov ce par a se apleca
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
cernea pe buzele-i argintate emoția copilăriei ștrengarului grădiștean. Raiul său era atunci când dădea frâu slovelor din călimara imaginației prin splendide povești, când deschidea brațele să cuprindă în ele marile zăpezi ale Bărăganului. Sau când străbătea ,,Întâmplări aiurea și călătorii oranj”. Și tot din cupa Raiului, în care dansau ,,Frumoșii nebuni ai marilor orașe” revărsa pe hârtie colb de stele, ape, sălcii plângătoare, picături de ploaie, fulgi de zăpadă, raze de soare și curcubee unice. Turna ,,în pragul vecinului o căldare
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
în care substituie ideea cu gândul - „ea era frumoasă ca umbra unui gând“ -, idee / gând proiectat(ă) ca într-o cosmogeneză, ca într-o naștere a pământului „între apele primordiale“: Între ape, numai ea era pământ.». XVIII. Treapta cu „tunel oranj“: Noduri și semne (1982). Un amplu poem simfonic al «stării de recviem», stare definită de Nichita Stănescu drept «neîncredere a sinelui în el însuși» (Antimetafizica), este volumul din 1982, Noduri și semne. Subtitlul acestei simfonii a thanaticului este «recviem la
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
de Nichita Stănescu drept «neîncredere a sinelui în el însuși» (Antimetafizica), este volumul din 1982, Noduri și semne. Subtitlul acestei simfonii a thanaticului este «recviem la moartea tatălui meu». „Traiectoria“ lirică - fără a ține seama de „sectorizările“ („spirele“ / „șerpuirile“) tunelului oranj - a celor 22 de „semne“ și a celor 33 de „noduri“ se înrăzărește în „dezobișnuirea“ ens-ului uman de trup, a eroului liric, în ultimă instanță, spre a se ivi / (re)înfățișa drept „Făt-Frumos al verbelor“: Osul e o bucurie numai
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
neagră"- Adala Chifor în Jazz Club -"negrul mat pentru Adam" ca și Tortura primară/ stropită cu sânge ("roșu pentru Avraam") dar și vernilurile Cameliei Iuliana Radu - Modelul pictoriței - urmărind "să prind mișcarea gândului pe hârtie" sau "o canapea în savane oranj". Același Jean Chevalier subliniează în “Dicționarul de simboluri”:"galbenul e pentru David”. "Arta Nudului" este urmărită prin spiritul DaDa în pictură, la care aderă Georges Huguet, cu cele mai tari culori(roșu, verde,albastru - pentru Noe - (A.C.) iar Andrei Codrescu-
SUB SEMNUL LUI ŞAPTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345593_a_346922]
-
Cugetare > CURCUBEU Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 872 din 21 mai 2013 Toate Articolele Autorului În roșu de m-aș îmbrăca, Cine, privindu-mă, să mă deosebească ar mai putea De un căpșune ori de o lalea? Oranj aș purta numai iarna - Pe-omătul adiind a flori de migdal, în ton cu o portocală de-aș fi, Soarele de mine s-ar îndrăgosti. În galben știu că mi-ar sta bine - Cu lumina din spicul de grâu să
CURCUBEU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354908_a_356237]
-
ce nu socializa mult, și se înconjura în munca sa. Cu zâmbetul pe buze și ideea unui eseu în cap, mă aflam pe bordură, uitându-mă în jur. Soarele apusese și unele mașini alunecau către parcările caselor scăldate în lumina oranj, râsete de copii auzindu-se din când în când. Visul american. Totuși, o singură problemă. Eu cum ajungeam acasă? Brusc, mi s-a rupt filmul. Întunericul mi-a căzut pe ochi, încetul cu încetul observând apariția unor circuite de zeci
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
strânge. Dar se ridică pururi mândru-n flamuri, Și rodii își desface și bujorii, E dulce ca cireșele pe ramuri Și mai timid ca în obraji fiorii, Ca geana soarelui ce bate-n geamuri, Când iarăși ziua își vestește zorii. ORANJ Tot mai trezim fantasmele din vise Și ne-afundăm în umbrele tăcerii, Când ațipim pe pragurile verii, În iz de portocale și caise. Și trecem în curând prin poarta serii Spre lumea cu contururi imprecise, Să căutăm iubirile promise, Dar
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau față în față acum, în încordare și delir. A primit
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de dușumea. Între ferestruică și podea, oblic în jos, se formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roșu, oranj, galben, verde... Benzile alternau din ce în ce mai distincte. Soarele i se înfățișa acum în totalitate, ca un disc orbitor, în centrul ferestruicii. Un culoar de lumină albastră se desfășura static... La picioarele lui, dușumeaua își pierduse consistența. Îi era teamă, se lupta
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
ploaie. tu ochi al frumuseții spirit al milei, al bunătății. cum să m-ascund ? îmi ești pacea gândului suntem aproape egali. legați prin cuvinte primite cuvintele tale înțelepte niciodată pierdute. suntem atât de aproape legați de aceleași culori fecunde: roșu, oranj,galben, verde albastru, indigo, violet. voi prelucră din toate haină mea de suflet. Referință Bibliografica: Îți văd ochii / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 539, Anul ÎI, 22 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantă Abălașei
ITI VAD OCHII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358333_a_359662]
-
era un disc depășind de trei sau patru ori mai mare decât diametrul lunii pline atunci suspendată diametral opus pe boltă. Discul se rotea ritmic emanând luminițe multicolore ca o linie scintigrafică cu nuanțe distincte, alternând și amestecându-se: roșu, oranj, galben, violet.... Mi-au trecut prin corp, adânc prin celule și organe, miliarde de licurici ori prea fierbinți, ori din contră, ca de gheață. Trăiam, în viu și în real o experianță uluitoare. Fără să pierd din câmpul vizual obiectul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
verde crom și turcoaz, iar florile albe cu nuanțe de crem alternează cu cele mov. Ele au ca fundal albastrul de cobalt al cerului ce pare a se zări printre frunze și flori și sunt înconjurate de plante de culoare oranj, galben crom strălucitor și crem pe fundal rece. Tabloul “Vas cu gladiole și liliac” impresionează prin armonia cromatică a unor flori foarte diferite: liliac, gladiole și trandafir, prin vigoarea și bogăția florilor, ce amintesc de forma strugurilor grei. În tabloul
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
a culorilor de la albastrul ceruleum al vasului, la fundalul ceruleum cu nuanțe de verde crud și violet, la liliachiul florilor obținut din suprapuneri de roz până la violet, culminând cu floarea indigo din lateral, totul părând iluminat de galbenul crom până la oranj al florilor dispuse în partea superioară a diagonalei. Claude Monet “Lilieci sub ceruri gri” pictează grădina cu arbuști de liliac, cu flori de formă nedefinită, de culoare lila, transmisă parcă și cerului în tente mai palide, și sub care omul
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
iarbă; 1979 Insomnii de mătase; însemnări, 1981 Scoica de lemn- Echipa de zgomote; teatru, 1981 Pierdut în Balcania; Povestiri, 1982 Povestiri din drumul Brăilei; 1982 A doua carte cu prieteni; poeme răsărite-n iarbă, 1985 Întâmplări aiurea și călătorii în oranj; Pagini despre fotbal, 1987 Scaunul singurătății; roman, 1987 Casa de la miezul nopții; teatru, 1994 O corabie spre Bethleem; 1997 Zeul ploii; nuvele, 1997 Rapid nu oprește în gările mici, 1999 Amantul marii doamne Dracula; roman, 2001 La umbra crailor de
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
drumul. „Hai să mergem, Alex!” Vorbele Andreei cad ca o sentință peste asfaltul stors de pași și peste sudoarea metalică a roților de troleu care invadează parcul pe măsură ce te apropii de stradă. Înainte să se topească de tot în umbrele oranj care învelesc orașul de dincolo de parc, Alex se mai uită o dată înapoi, la băiețelul cu adidașii. Nu e loc de tristețe. Asta e o poveste cu final fericit. Albastrul din ochii lui Alex e oricum mult prea desculț ca să mai
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
fâșii de tifon care creau impresia de grădină în floare. Nu erau flori - flori, nu era naturalism. În profunzime erau doar câteva elemente de mobilă, care păreau aproape pierdute. Și în spate răsărea soarele - o perdea albă luminată cu un oranj.” Actorii din distribuție au adus în spectacol, asemeni regizorului care se știa grav bolnav, nu doar un rol, ci o parte a propriei ființe. Silvia Ghelan, suferise o tragedie personală, ca și personajul Ranevskaia, care pierde un copil. „Firs, jucat
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
care fluturii zboară lin, și unde vântul se joacă printre petale și frunze. Artistul le-a amintit copiilor despre frumusețea cerului din Bărăgan, din această perioadă, despre cum ia cerul foc când soarele apune, cum se colorează în roșu sau oranj, despre acei nori violet ce amenință câteodată să aducă ploaia de primăvară. A vorbit de vântul nebun, de caii albi ai Bărăganului care aleargă atât de iute, pe care-i evoca și Fănuș Neagu în scrierile sale, despre viscolul dezlănțuit
CONCURSUL JUDEŢEAN CULORILE BĂRĂGANULUI , AJUNS LA EDIŢIA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342151_a_343480]
-
acest rumeguș de stele, / Ano ! Tăcuta mea doamnă / să se dărâme toate, iubito, nevasto ! / Doar răsucirea / nimeni nicicând nu va fi în stare / să mi-o facă orizont / sau linie dreaptă. («Ana lui Manole» - AmNS, 188 sq.). XXII. Treapta viscolului oranj: Iarna de la sfârșitul lumii (1984). Ciclul thanaticului marcat de «violentul de oranj», sau ciclul celor două testamente, tot de cincizeci de poeme, publicate în 1984, sub titlul Iarna de la sfârșitul lumii (AmNS, 249 - 271), reverberează spații și timpi din misterioasa
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
iubito, nevasto ! / Doar răsucirea / nimeni nicicând nu va fi în stare / să mi-o facă orizont / sau linie dreaptă. («Ana lui Manole» - AmNS, 188 sq.). XXII. Treapta viscolului oranj: Iarna de la sfârșitul lumii (1984). Ciclul thanaticului marcat de «violentul de oranj», sau ciclul celor două testamente, tot de cincizeci de poeme, publicate în 1984, sub titlul Iarna de la sfârșitul lumii (AmNS, 249 - 271), reverberează spații și timpi din misterioasa, etern-enigmatica zonă a „marii treceri“, de la ființă la neființă, de la lumină la
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
celor două testamente, tot de cincizeci de poeme, publicate în 1984, sub titlul Iarna de la sfârșitul lumii (AmNS, 249 - 271), reverberează spații și timpi din misterioasa, etern-enigmatica zonă a „marii treceri“, de la ființă la neființă, de la lumină la întuneric. Zona oranj este guvernată de o Mumă ca «iarnă» / «primăvară» dintre fâșiile de hotar / sfârșit al „lumilor“, Alba Lume și „Neagra Lume“, [ara-cu-Dor și „[ara-fără-Dor“: Mama era iarna de la sfârșitul lumii / toată stătea pe câmp / copacii se albeau din tâmplele lui de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Capul îngropați-l. / Ceea ce desparte un zeu, de lumină / e cuvântul. (AmNS, 251). În Testament - mi-e sângele..., lichidul-vehicul de suflet / spirit în trupurile ființelor umane devine la eroul liric stănescian nisip de clepsidră, bun conducător de timp „violent de oranj“: Mi-e sângele tot nisip de clepsidră / prin de care curge timpul / violent de oranj cum o omidă. / Știi de dinainte / viețuitoarele ce se vor salva / mâncând din povara trupului meu mort, / ce-mi fusese numai un cort / pentru a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]