430 matches
-
de a se construi acolo un azil cu o biserică. Despre acest loc se cunosc puține lucruri, cu excepția grupului compact de case vizibile pe planul din secolul al XVI-lea al lui "De Barbaris" și faptul că încorpora un mic oratoriu mic dedicat Santa Maria Assunta. Cu ocazia cruciadelor, oaspeții cei mai frecvenți ai acestei clădiri au fost pelerinii aflați în trecere, dar deja în 1300, ca urmare a diminuării fervorii religioase, au început să fie acceptate și femei. În această
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
prima capelă de pe dreapta) conține un triptic al Madonnei della Misericordia realizat în tehnica tempera de pictorul muranez Bartolomeo Vivarini în 1473 și format din "Madonna della Misericordia", Întâlnirea lui "Ioachim și Ana" și "Nașterea Fecioarei". La primul etaj al oratoriului se află pictura "Madonna cu pruncul și Sf. Dominic" de Giambattista Tiepolo (secolul al XVIII-lea), comandată de Scuola dei Bombardieri în 1760. Printre alte picturi renumite se află "Cina cea de Taină" a lui Leandro Bassano, "Nașterea Fecioarei Maria
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
din Maierii Sibiului nu s-ar afla cu domiciliul acolo, ci ar fi „vagi” (călători). În anul 1737 episcopul Micu-Klein s-a declarat gata să renunțe la acest teren, dacă „orașul îi va da în schimb alt loc pentru un oratoriu [biserică], pentru locuința unui preot și pentru cimitir”, ofertă refuzată de primar și de sfatul orășenesc. În anul 1773 a fost desființat ordinul iezuiților. Între proprietățile acestui ordin se afla și o grădină care servea drept „loc de recreațiune părinților
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
Oratoriul de Crăciun (Germană: Weihnachtsoratorium), BWV 248, este un oratoriu compus de Johann Sebastian Bach pentru a fi interpretat în biserică pe perioada Crăciunului. A fost compus pentru Crăciunul din 1734 și incorporează muzică din compoziții mai vechi, inclusiv trei cantate
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Oratoriul de Crăciun (Germană: Weihnachtsoratorium), BWV 248, este un oratoriu compus de Johann Sebastian Bach pentru a fi interpretat în biserică pe perioada Crăciunului. A fost compus pentru Crăciunul din 1734 și incorporează muzică din compoziții mai vechi, inclusiv trei cantate seculare compuse în 1733 și 1734 și o cantată
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
1734 și o cantată de biserică (BWV 248a), acum pierdută. Data este confirmată de Bach în manuscris. În afară de 1734, lucrarea nu a mai fost interpretată până în 1857 când a fost interpretată de Sing-Akademie zu Berlin sub bagheta lui Eduard Grell. "Oratoriul de Crăciun" este un exemplu sofisticat de parodie muzicală. Autorul textului este necunoscut, deși un colaborator frecvent al lui Bach pentru oratoriile sale era Christian Friedrich Henrici (Picander). Lucrarea aparține unui grup de trei oratorii compuse spre sfârșitul carierei lui
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
este necunoscut, deși un colaborator frecvent al lui Bach pentru oratoriile sale era Christian Friedrich Henrici (Picander). Lucrarea aparține unui grup de trei oratorii compuse spre sfârșitul carierei lui Bach în 1734 și 1735 pentru sărbători importante, celelalte două fiind "Oratoriul de Înălțare" (BWV 11) și "Oratoriul de Paști" (BWV 249). Toate sunt parodii ale unor compoziții mai vechi, deși "Oratoriul de Crăciun" este de departe cea mai lungă și complexă lucrare. Oratoriul este structurat în șase părți, fiecare parte fiind
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
al lui Bach pentru oratoriile sale era Christian Friedrich Henrici (Picander). Lucrarea aparține unui grup de trei oratorii compuse spre sfârșitul carierei lui Bach în 1734 și 1735 pentru sărbători importante, celelalte două fiind "Oratoriul de Înălțare" (BWV 11) și "Oratoriul de Paști" (BWV 249). Toate sunt parodii ale unor compoziții mai vechi, deși "Oratoriul de Crăciun" este de departe cea mai lungă și complexă lucrare. Oratoriul este structurat în șase părți, fiecare parte fiind compusă pentru interpretare la una din
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
grup de trei oratorii compuse spre sfârșitul carierei lui Bach în 1734 și 1735 pentru sărbători importante, celelalte două fiind "Oratoriul de Înălțare" (BWV 11) și "Oratoriul de Paști" (BWV 249). Toate sunt parodii ale unor compoziții mai vechi, deși "Oratoriul de Crăciun" este de departe cea mai lungă și complexă lucrare. Oratoriul este structurat în șase părți, fiecare parte fiind compusă pentru interpretare la una din evenimentele importante din perioada Crăciunului. Lucrarea este adesea interpretată integral sau împărțită în două
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
și 1735 pentru sărbători importante, celelalte două fiind "Oratoriul de Înălțare" (BWV 11) și "Oratoriul de Paști" (BWV 249). Toate sunt parodii ale unor compoziții mai vechi, deși "Oratoriul de Crăciun" este de departe cea mai lungă și complexă lucrare. Oratoriul este structurat în șase părți, fiecare parte fiind compusă pentru interpretare la una din evenimentele importante din perioada Crăciunului. Lucrarea este adesea interpretată integral sau împărțită în două părți egale. Durata totală a lucrării este de aproape trei ore. Prima
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
calendaristică a zilei respective pentru a obține o structură narativă coerentă. Dacă ar fi urmat calendarul, povestea ar fi fost astfel: Asta ar fi avut ca rezultat fuga Familiei Sfinte înainte de sosirea Magilor, ceea ce ar fi fost nepotrivit pentru un oratoriu compus cu intenția de a fi coerent. Bach a eliminat conținutul celei de-a treia zi de Crăciun (27 decembrie), Evanghelia după Ioan și a împărțit povestea celor două grupuri de vizitatori - păstorii și Magii - în două. Astfel, a rezultat
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Evanghelia după Ioan și a împărțit povestea celor două grupuri de vizitatori - păstorii și Magii - în două. Astfel, a rezultat o expunere mult mai coerentă a poveștii Crăciunului: Fuga în Egipt are loc după sfârșitul celei de-a șasea părți. Oratoriul a fost compus pentru a fi interpretat în cele șase zile de sărbătoare din sezonul de Crăciun 1734/ 1735. Partitura originală conține indicații și cu privire la când să fie interpretată fiecare parte. A fost compusă pentru a fi interpretată în cele
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
este, prin contrast, orchestrată pentru instrumente de suflat din lemn și nu include un cor de deschidere. Partea a patra este compusă în Fa major (tonalitatea relativă a lui Re minor) și marchează cel mai îndepărtat punct muzical față de introducerea oratoriului, fiind orchestrat pentru corni. Bach începe o călătorie muzicală înapoi spre tonalitatea ce a deschis lucrarea prin tonalitatea dominantă La major a părții a cincea spre o revenire triumfătoare la Re major pentru ultima parte. Pentru a întări această conexiune
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
din lucrări care au fost compuse înainte. Mare parte din această muzică era "seculară", adică scrisă pentru omagierea persoanelor regale sau al altor personalități locale importante, nefiind destinate pentru a fi interpretate în biserică. Aceste cantate seculare care formează baza "Oratoriului de Crăciun" sunt: Pe lângă aceste surse, s-a crezut că a șasea cantată a fost preluată integral dintr-o sonată de biserică acum pierdută, BWV 248a. Aria trio din partea a cincea "Ach, wenn wird die Zeit erscheinen?" se crede că
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
termică. Cele patru colțuri ale sălii sunt încă decorate cu basoreliefuri care reprezintă cele patru simboluri ale Evangheliștilor; în centrul zidurilor sunt reprezentări ale profeților Isaia, Ieremia, Daniel și Ezechiel. Pe etajul al doilea se afla camera regelui și un oratoriu. Pe etajul al treilea erau camera familiei regale, o sală de lenjerie și tezaurul. Etajul al patrulea era o mansardă. Etajul al cincilea era destinat apărării donjonului. Începând cu secolul al XVI-lea, primele trei etaje ale donjonului au fost
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
al XVIII-lea. Decorul sculptat exterior datează din perioada 1390-1410. Arhivolta, realizată de sculptori necunoscuți, reprezintă Sfânta Treime cu ierarhia angelică. Interior este compus dintr-o singură navă cu cinci travee, o absidă cu cinci laturi și două oratorii laterale. Oratoriul sudic, rezervat reginei, poartă stema lui Isabeau de Bavaria, soția lui Carol al VI-lea, iar cel nordic, rezervat regelui, poartă stema Ioanei de Bourbon. Spre nord se află o ușă decorată cu Încoronarea Fecioarei, care conduce la sacristia. Aceasta
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
făcea parte din pătura superioară a clasei de mijloc provinciale; chiar dacă nu făcea parte din nobilime, tatăl său era înstărit. Jean, cel mai mare copil, a fost educat la colegiul din orașul Reims. În luna mai 1641 a intrat la "Oratoriu", iar în luna octombrie a aceluiași an la Seminarul din Saint-Magloire. Dar, după o perioadă relativ scurtă, mai exact în 1642 și-a dat seama că și-a greșit vocația și a început să studieze dreptul. La Paris, în paralel
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
fost ales ca membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și laureat al Premiului de Stat. Alte compoziții ale lui Matei Socor sunt poemul simfonic "Mama" (1944), pe versuri de Maria Banuș și oratoriul "Stejarul din Borzești" (1966), frescă eroică inspirată de versurile lui Dan Deșliu. În domeniul muzicii de cameră, a scris mai multe compoziții pentru orchestră, dintre care menționăm următoarele: În ultimii ani, de viață a compus opera "Conu Leonida față cu
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
a determinat să compună cea mai ambițioasă lucrare a sa, opera "Război și pace", după romanul lui Lev Tolstoi. În 1948 Prokofiev a fost acuzat de "formalism antidemocratic", fapt ce l-a forțat să compună muzică stalinistă cum ar fi oratoriul "De strajă păcii". Totuși, s-a bucurat de sprijin personal și artistic din partea noii generații de interpreți ruși, inclusiv Sviatoslav Richter și Mstislav Rostropovici. Prokofiev s-a născut în 1891 în Sontsovka (astăzi Krasne în Regiunea Donețk din estul Ucrainei
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: "Răpirea din Serai", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Cosi fan tutte", "Flautul fermecat". A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor. Cărți și materiale Partituri
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
de 8 decembrie 1841, îl întâlnește pe Bartolomeo Garrelli; începe cu un catehism apostolatul său cu tinerii în Torino. În perioada 1844-1846, Don Bosco se află când într-un loc când în altul, căutând să gasească un loc stabil pentru Oratoriul său. În noiembrie 1845, el inițiază proiectul școlilor serale. În plină dezvoltare industrială, orașul Torino atrăgea multe persoane prin oferta sa de muncă. Orașul se umpluse de copii săraci în căutare de lucru, orfani sau abandonați, expuși la multe pericole
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
ba într-o piață, pentru a-i face să se joace și să-i instruiască în viața creștină până când, după cinci ani de dificultăți enorme, reuși să se stabilească într-o zonă periferică din cartierul Valdocco și să deschidă primul Oratoriu la data de 12 aprilie 1846. La început, Oratoriul număra deja 300 de tineri. Vizitând tinerii din închisori constată că mulți dintre ei erau recidiviști. Ieșiseră din penitenciare cu ferma hotărâre de a începe o viață mai bună, însă după
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
se joace și să-i instruiască în viața creștină până când, după cinci ani de dificultăți enorme, reuși să se stabilească într-o zonă periferică din cartierul Valdocco și să deschidă primul Oratoriu la data de 12 aprilie 1846. La început, Oratoriul număra deja 300 de tineri. Vizitând tinerii din închisori constată că mulți dintre ei erau recidiviști. Ieșiseră din penitenciare cu ferma hotărâre de a începe o viață mai bună, însă după puțin timp au fost din nou închiși. Principala cauză
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
poarte de grijă. În iulie 1846, Don Bosco se îmbolnăvește grav de pleurită, 8 zile aflându-se între viață și moarte. După ce își revine o cheamă pe mama Margareta să îl ajute. La 8 decembrie 1847, deschide un al doilea oratoriu în cartierul Porta Nuova din Torino. Unii dintre cei cărora le împărtășise proiectul său apostolic, îl considerau nebun. În anul 1848, Don Bosco este și ținta unui complot; este împușcat, dar glonțul îi rupe numai haina. La data de 31
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
său ca director în trei oratorii din Torino. În anul 1853, Don Bosco deschide școlile profesionale interne, fondează prima fanfară și lansează "Lecturile Catolice", prima sa revistă populară. De acești tineri ai nimănui se ocupa don Bosco. Pentru ei fondează "Oratoriul Sf. Francis de Sales", ce le oferea o familie, posibilitatea de a studia sau a învăța o meserie, de a deveni cetățeni onești și buni creștini. Pentru ei și-a sacrificat și acei puțini bani pe care îi avea, timpul
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]