375 matches
-
Ne-ar fi fost de mare folos să fie alături de noi în momentele grele prin care trece țară acum.În acest răstimp s-au petrecut multe schimbări în țară, de parcă lumea a luat-o razna, parcă s-a debusolat, oamenii orbecăie, nu-și mai găsesc drumul și în această privință ne lipsește marele OM, MODELUL la care să ne raportăm. Prezenta să ne-ar fi adus un colț de cer curat care să se întindă peste această lume cotropita de lăcomie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
tine rănile amintirilor... Încă ne mai iubim..., încă ne mai uram... Învăluiți în disperare, ne mințim împovărați de cuvintele nerostite la timpul potrivit... Așteptăm, în amurg, întâlnirea cu Diavolul... Împietriți, într-o așteptare muta, suntem două umbre ce se contopesc, orbecăind în lumina, două umbre acoperite de stele..., două umbre încătușate într-o bătrânețe fără de margini... În fiecare zi ne îndepărtăm, întemnițându-ne unul în altul până la arderea totală..., până la lacrima..., curgând, în viață, denși și arzători că o lavă, mistuindu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mândru de puterea mea spirituală. Și când te gândești ce aș fi fost în stare să cred, așa, doborât de somn și totuși nedormind, coborând acuși la bucătărie - unde am s-o găsesc pe T, și ea insomniacă - gata ca, orbecăind, să pun zahărul alături de ceașcă și ceaiul să-l torn direct pe masă... Uite cum poți să te înșeli!... „Să reținem această idee, anume că, din dragoste față de oameni, Dumnezeu le trimite un maestru care să-i «trezească» din somnul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
Rafael Ogrinjan nu trebuie comparați. Un autor peste măsură de rafinat și o ființă de hârtie? Sub nici o formă. Raporturile sunt, în mod evident, altele. Cât despre "omul nou" din proza lui Radu Aldulescu, despre individul lipsit de psihologie și orbecăind prin viață la întâmplare, am senzația că e de fapt cel mai vechi dintre pământeni. Declasat, amoral, greu convertibil, prizonier al propriilor mutări, el e incapabil să se înțeleagă sau să se expliciteze prin limbaj. Bărbat sau femeie, șomer sau
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
mănuși pe care o omori cînd scoți mîna din ea înțelegi ce ești tu de fapt în viscerele mele un purgativ iată mărturisesc ceea ce n-ai să afli niciodată am nevoie d eo asanare morală conectată la tine pot să orbecăiesc bezmetic prin bolgiile mele te numesc stăpînul scrisului meu și sexul e geamăn cu creierul cum dumnezeu este geamăn cu diavolul în acest țesut de materie care ne îngăduie să existăm concomitent în micul infern ce-am vrut să spun
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
ai aplecat urechea la șoaptele mieroase ale orgoliului te-ai așezat în genunchi pe norii albi ai spiritului s-a făcut întuneric ... sinapsele au făcut scurtcircuit ai fost deconectat de la realitatea creată de tine te-ai rătăcit în labirintul inimii, orbecăind să găsești întrerupătorul ca să aprinzi lumina e târziu ... trebuie să regândești planul să reclădești încrederea în tine, să lupți să găsești lumina în întunericul conștiinței să lași imaginația să îți pătrundă gândurile să eliberezi spiritul de nesiguranța temerilor să lași
TÂRZIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384377_a_385706]
-
și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai și numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale, consoane, vocea ta, poezia ta, chipul tău, viața noastră, acolo unde turlele catedralei s-au prăbușit, acolo
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
intra fără să-și dea seama într-un con de eclipsă spirituală, într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa în non-ființă, lumina în întuneric, că am putea orbecăi prin acest labirint întunecat crezând ca trăim fericiți în lumină. (Entropie) •Teleologia, sensul și scopul creației omului și lumii acesteia, nu este finalizarea procesului evolutiv de la materia moartă la ... Citește mai mult • Lumea există atâta timp cât există în sine valoare morală
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
intra fără să-și dea seama într-un con de eclipsă spirituală, într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa în non-ființă, lumina în întuneric, că am putea orbecăi prin acest labirint întunecat crezând ca trăim fericiți în lumină. (Entropie)•Teleologia, sensul și scopul creației omului și lumii acesteia, nu este finalizarea procesului evolutiv de la materia moartă la ... XXI. PODUL DE LUMINẰ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr.
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ai aplecat urechea la șoaptele mieroase ale orgoliului te-ai așezat în genunchi pe norii albi ai spiritului s-a făcut întuneric ... sinapsele au făcut scurtcircuit ai fost deconectat de la realitatea creată de tine te-ai rătăcit în labirintul inimii, orbecăind să găsești întrerupătorul ca să aprinzi lumina e târziu ... trebuie să regândești planul să reclădești încrederea în tine, să lupți ... Citește mai mult ... ai închis ochii și te-ai retras în adâncurile conștiințeiai căutat soluții, ai meditat la răspunsuri, ai ales
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
al imaginațieite-ai împiedicat de înșelăciunile nesiguranței taleai aplecat urechea la șoaptele mieroase ale orgoliuluite-ai așezat în genunchi pe norii albi ai spirituluis-a făcut întuneric ...sinapsele au făcut scurtcircuitai fost deconectat de la realitatea creată de tinete-ai rătăcit în labirintul inimii, orbecăind să găsești întrerupătorul ca să aprinzi luminae târziu ...trebuie să regândești planulsă reclădești încrederea în tine, să lupți... XX. MY LORD (4), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016. Se petrecea ceva neobișnuit cu ea. Nu
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
simțit că mi se pune pe ochi un văl alburiu de ceață. Casele, cu gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau în jurul meu prin ceață, într-un decor fantastic, coborât din basmele mamei. Orbecăiam speriat prin această ceață ca să deslușesc conturul turlei de la biserică. Alergam de pe o uliță pe alta, spunând : -Pe asta am fost? Da, am fost! Uite gardul vopsit! Dar fântâna aia ce caută acolo? Parcă nu era! Și nici copacul ăsta
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
poți Întîlni Într-un text genial sau mediocru, fiecare cuvînt chemat de cel ce-i precede e o capcană imposibil de evitat) iată mi-a scăpat din mînă, am Început deja să umblu la inteligență; măruntele mofturi, divagațiile, cînd eu orbecăiesc după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu e nici o rînduială și te Împresoară de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Era însă conștientă că dacă vor să stăpânească vâlva atunci le trebuia toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau să găsesc mormântul pe lumină ca să nu să orbecăim la noapte, căutându-l cu lanternele. Nu lipsise mult de acasă, orășelul nu era mare și drumul până la cimitir și înapoi nu durase. Locul unde era înmormântat Calistrat era în marginea cea mai îndepărtată de biserică, lângă gardul de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La mine e ceva banal, am impresia că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar fi ruginit cu totul, ar fi fost pierdută. În fond, nu era prea mult de mers. Își îndreptă spinarea, își puse cu grijă ochelarii pe nas și văzu că toate obiectele din jurul ei căpătau contur, căpătau sens. Nu mai orbecăia prin bezna opacă. Liniile se distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de gard. - Să trăiești, maică!, murmură bătrâna. - Tot la biserică și azi? Bătrâna se făcu că nu
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Acasa > Strofe > Timp > OCHII Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nu lăsa Părinte la întămplare Să orbecăim prin negre nopți, Pune mirul teilor în floare Peste ochii celor ce sunt morți! Pune-ți armele în teacă ! Viața este pace nu razboi. Îngropați orgoliile voastre Doar în cimitire,...nicidecum în noi ! Căutați la intersecție lumina, Crezul nostru este
OCHII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362811_a_364140]
-
transfigurate literar de el, ca și în afara personajelor sale, ridicole și, nu o dată, grotești. Prin descrierea acestor exemplare, Bujeniță ne redă o Românie caracterizată, din păcate, printr-o dureroasă stare de criză. Economică. Socială. Politică. Morală. E o lume care orbecăiește, părându-i-se că trăiește. E o lume a sub-culturii, a prostiei, a matrapazlâcului, a compromisului josnic, a lipsei de rușine, a încălcării nonșalante a normelor elementare de conduită... O lume comică, o lume jalnică. Iar dacă aceasta apare aici
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > UN TIMP AL NEGĂRII... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tu, neștiut și Mare Creator, cu ce te mai ocupi în zilele de lucru când omenirea orbecăie prin labirintul istoriilor, (vai! ce istorii...) inventate cu sabia și moartea celor ce ți-au scris un poem? Mai trimiți, ( ca de obicei), diminețile în calea visătorilor? Mai dăruiești câmpuri minate, ( acoperite cu cele mai gingașe flori), pentru cei care
UN TIMP AL NEGĂRII... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362504_a_363833]
-
SCOATE DIN CRIZĂ", de Criști Iordache , publicat în Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011. Asist la spectacolul cotidian și urmăresc oamenii din umbră. O confuzie, un haos general caracterizează societatea de astăzi. Văd indivizi care au rătăcit drumul și orbecăie în căutarea unui adăpost. Au nevoie de protecție și de putere deopotrivă. Nu le vor găsi atâta vreme cât nu vor căuta în ei înșiși. Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
din Târgoviște (căci ei sunt protagoniștii acestei manifestări), au venit să ofere ... Citește mai mult Asist la spectacolul cotidian și urmăresc oamenii din umbră.O confuzie, un haos general caracterizează societatea de astăzi.Văd indivizi care au rătăcit drumul și orbecăie în căutarea unui adăpost.Au nevoie de protecție și de putere deopotrivă.Nu le vor găsi atâta vreme cât nu vor căuta în ei înșiși.Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
o discuție cu ea despre acest subiect și ea mi-a zis: “Bineînțeles că știu despre ce vorbești. Despre fata ta. Ai răbdare, toate la timpul lor!” Da, încă nu venise “timpul ăla!” Știam că ne căutăm unul pe celălalt, orbecăind prin viață ca printr-un tunel, poate chiar atingîndu-ne cîteodată, simțind o cutremurare dar, neînțelegînd-o, ne continuăm căutarea pe pipăite, ca orbii. Mi-am pus la fereastra dinspre drum o perdea improvizată dintr-un cearceaf, ca să nu mă deranjeze lumina
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
stelele ca să-i dea focul cel sacru, focul de dincolo de lume, să lumineze nopțile celor ce au mintea întunecată. De fapt, aceasta este și menirea Poeziei, de a lumina, de a ține loc de stea călăuzitoare pentru călătorii obosiți care orbecăie în întuneric. Dar nu oare pentru a ilumina a furat Prometeu focul cel sacru de la zei, fiind pedepsit apoi pentru această cutezanță? Cu o economie a mijloacelor de expresie, Mihai Baicu reușește să construiască o poezie care să emoționeze sufletele
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Hristos conceptualizat, ci Hristos Cel unic și adevărat, Dumnezeul - Om, prin care suntem trecuți de la moarte la viață. De aceea, și din acest punct de vedere, opera Părintelui Stăniloae trebuie considerată un punct de reper. Ea nu ne lasă să orbecăim în căutarea mântuirii, ci ne reîntoarce la Iisus Hristos - Unicul Răscumpărător și Mântuitor. Înălțarea la Cer, așa cum spune Părintele Dumitru în lucrarea sa „Iisus Hristos sau Restaurarea omului”, nu reprezintă o îndepărtare a lui Hristos de umanitatea istorică. Prin înălțare
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
spus că ea nu este de aici, de colea, toți a început să plângă. Și i-a spus printre lacrimi : -Hai, mă, asta mică! Crește mai repede, mă! Fă-te mare, mă! Și adu-ne acasă pe toți ăștia care orbecăim pe coclauri străine! 27 noiembrie 2007 Referință Bibliografică: FLORICICA MAMEI-4 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1445, Anul IV, 15 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]